ICCJ. Decizia nr. 3152/2011. Civil. Evacuare. Recurs
Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA A II-A CIVILĂ
Decizia nr. 3152/2011
Dosar nr. 25567/3/2009
Şedinţa publică de la 18 octombrie 2011
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sector 6 Bucureşti la data de 25 aprilie 2008, reclamanta Administraţia Pieţelor Sector 6 a chemat în judecată pe pârâta SC P.C.D. SRL, solicitând instanţei ca prin hotărârea pe care o va pronunţa să dispună evacuarea pârâtei din spaţiul comercial situat în Piaţa Veteranilor, sector 6, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că la data de 07 februarie 2003, între părţi s-a încheiat contractul de asociere nr. 502, contract ce avea ca obiect exploatarea unei suprafeţe de 1000 mp situată în Piaţa Veteranilor, sector 6.
Prin contract, părţile au stabilit ca la data expirării sau rezilierii contractului, SC P.C.D. SRL. este obligată să predea terenul în starea iniţială, liber de sarcini, împreună cu toate dotările şi îmbunătăţirile aduse, care devin proprietatea Administraţiei Pieţelor Sector 6.
De asemenea s-a stabilit durata contractului până la data de 30 iunie 2003, pârâta putând să solicite, în scris, prelungirea termenului cu cel puţin 30 de zile înaintea expirării duratei .
Susţine reclamanta printr-o serie de acte adiţionale valabilitatea contractului a fost prelungită până la data de 31 decembrie 2007. Ulterior, prin adresa nr. 4736 din 18 septembrie 2007, a comunicat pârâtei că este inoportună prelungirea contractului de asociere, astfel încât acesta încetează prin ajungere la termen în data de 31 decembrie 2007, iar prin adresa nr. 1418 din 11 martie 2008, pârâta a fost somată să elibereze spaţiul până la data de 20 martie 2008 şi să se prezinte la sediul Administraţiei Pieţelor Sector 6 pentru semnarea procesului verbal de predare primire.
Pârâta nu a eliberat spaţiul şi nici nu a semnat procesul verbal de predare primire continuând să îşi desfăşoare activitatea în spaţiul din Piaţa Veteranilor.
În drept, reclamanta a invocat dispoziţiile art. 1073, art. 1074 C. civ., art. 112 şi următoarele C. proc. civ.
La data de 29 mai 2008, pârâta a depus întâmpinare şi cerere reconvenţională.
Prin întâmpinare, pârâta a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată, întrucât este titulara dreptului de proprietate asupra construcţiei situate pe terenul aflat în administrarea reclamantei, titlul de proprietate fiind autorizaţia de construire definitivă nr. 8V din 13 mai 1992.
Pârâta a menţionat că a încheiat cu reclamanta un contract de asociere, în vederea achitării contravalorii folosinţei terenului de sub construcţie, aceasta fiind soluţia impusă de reclamantă în toate situaţiile în care este cedată folosinţa terenului aflat în administrarea sa.
În opinia reclamantei, în realitate, nu a fost vorba de o asociere liberă între părţi pe principii comerciale, iar anumite clauze ale contractului sunt abuzive şi inoperante în cauza de faţă, iar refuzul reclamantei pârâte de a prelungi contractul de asociere este nejustificat şi abuziv având în vedere că reclamanta a continuat să primească lunar suma de 620 Euro lunar-TVA inclus pentru cedarea folosinţei terenului, având loc o prelungire tacită a contractului de asociere.
Pârâta a mai arătat că în cauza de faţă nu operează clauza indicată de reclamantă cu privire la obligaţia de predare a terenului în starea iniţială, liber de sarcini, la data expirării sau rezilierii contractului, întrucât este proprietara construcţiei edificate cu regim definitiv şi nu este în situaţia de a preda terenul în starea iniţială, deoarece la data încheierii contractului de asociere, terenul nu era liber, ci era ocupat de construcţia cu caracter definitiv, edificată legal.
Prin cererea reconvenţională, pârâta reclamantă a solicitat, pentru aceleaşi motive invocate în cuprinsul întâmpinării, ca prin hotărârea ce se va pronunţa să fie obligată reclamanta pârâtă să-i acorde titlul locativ pentru ocuparea terenului aflat sub construcţie.
Reclamanta-pârâtă a formulat întâmpinare la cererea reconvenţională, prin care a invocat excepţia inadmisibilităţii solicitând respingerea cererii ca inadmisibilă, întrucât pârâta reclamantă nu poate cere instanţei să pronunţe o hotărâre care să substituie consimţământul său la încheierea unui contract, încheierea contractelor fiind guvernată de principiul libertăţii contractuale, doar părţile putând să schimbe, să modifice sau să stingă obligaţiile exprimate în contract.
A mai precizat reclamanta-pârâtă că în cauză nu operează tacita relocaţiune întrucât contractul de asociere încheiat de părţi este guvernat de art. 251-256 C. com., astfel încât nu pot fi aplicabile dispoziţiile art. 1437 C. civ.
De asemenea, având în vedere că asocierea a încetat prin ajungerea la termen, nu se impunea notificarea prealabilă a pârâtei-reclamante.
Prin sentinţa civilă nr. 5481 din 10 septembrie 2008 pronunţată de Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti, s-a admis acţiunea formulată de reclamanta-pârâtă Administraţia Pieţelor Sector 6 în contradictoriu cu pârâta-reclamantă SC P.C.D. SRL, s-a respins cererea reconvenţională formulată de pârâta-reclamantă SC P.C.D. SRL împotriva reclamantei-pârâte Administraţia Pieţelor Sector 6, ca neîntemeiată, s-a dispus evacuarea pârâtei-reclamante S.C. P.C.D. S.R.L. din spaţiul comercial situat în Bucureşti, Piaţa Veteranilor, sector 6 şi a fost obligată pârâta-reclamantă la plata sumei de 10,3 lei cheltuieli de judecată către reclamantă.
Împotriva acestei sentinţe a formulat apel pârâta SC P.C.D. SRL, înregistrat pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a comercială, la data de 12 noiembrie 2009, sub nr. 3476/303/2008 .
Prin decizia nr. 8A din 02 martie 2009 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, s-a admis apelul formulat de apelanta SC P.C.D.SRL în contradictoriu cu intimata Administraţia Pieţelor Sector 6, s-a anulat sentinţa atacată şi s-a reţinut cauza spre competentă soluţionare, în fond, la Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială.
Pentru a pronunţa această soluţie tribunalul a reţinut că în prezenta cauză este vorba despre un litigiu comercial deoarece spaţiul a fost pus la dispoziţia apelantei de intimată pentru desfăşurarea unei activităţi de comerţ.
Faptul că spaţiul a fost pus la dispoziţie de o persoană juridică ce nu are legătură cu activitatea de comerţ , nu reprezintă un motiv care să atragă competenţa judecătoriei, atâta timp cât în spaţiul în cauză a fost adus ca aport în contractul de asociere pentru desfăşurarea unei activităţi de comerţ.
Faptul că în cauză este vorba despre un contract comercial, o dovedeşte însăşi voinţa părţilor, acestea convenind în capitolul IX din contract că „prezentul contract de asociere se completează cu prevederile Codului Comercial, ale codului civil, precum şi cu oricare acte normative speciale ce reglementează instituţia asocierii”.
Având în vedere că intimata–reclamantă, deşi necomerciant, a încheiat un contract de asociere în participaţiune cu apelanta–pârâtă, comerciant, pentru un spaţiu în vederea exercitării unei activităţi de comerţ, contractul este comercial pentru toate părţile potrivit dispoziţiilor art. 56 C. com., motiv pentru care afacerea devine comercială şi deci, urmează a fi supusă jurisdicţiei comerciale pentru toate părţile.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a comercială, la data de 15 iunie 2009, sub nr. 25567/3/2009.
Prin încheierea de şedinţă din 29 octombrie 2019 Tribunalul a respins excepţia inadmisibilităţii cererii reconvenţionale apreciind că nu este vorba de o excepţie a inadmisibilităţii propriu-zisă, ci de apărări de fond ce vor fi avute în vedere la soluţionarea pe fond a cauzei.
La acelaşi termen de judecată pârâta reclamantă a renunţat la a mai susţine excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei invocată în apel, înţelegând să invoce şi să susţină excepţia lipsei capacităţii de folosinţă a reclamantei.
Prin încheierea de şedinţă din data de 21 ianuarie 2010, a fost respinsă excepţia lipsei capacităţii de folosinţă a reclamantei pentru considerentele arătate în cuprinsul încheierii.
Analizând actele şi lucrările dosarului Tribunalul a reţinut următoarele:
Între părţi s-a încheiat contractul de asociere nr. 502 din 07 februarie 2003 având ca obiect exploatarea de către părţile contractante a terenului în suprafaţă de 100 mp situat în Piaţa Veteranilor, descris în anexa 1 la contract.
Conform prevederilor contractuale înscrise la cap. III – „Contribuţia părţilor şi obligaţiile părţilor”, reclamanta Administraţia Pieţelor sector 6 (Asociatul 1) s-a obligat să pună la dispoziţia pârâtei SC P.C.D. SRL. terenul în suprafaţă de 100 mp situat în Piaţa Veteranilor, sector 6 pe toată durata asocierii, iar pârâta (Asociatul 2) s-a obligat, printre altele, ca la data expirării sau rezilierii contractului să predea terenul, în starea iniţială, liber de sarcini în stare funcţională împreună cu toate dotările şi îmbunătăţirile aduse care devin proprietatea Asociatului 1 şi să achite lunar, până la 25 ale lunii în curs, cota parte de 1% din venitul brut, dar nu mai puţin de contravaloarea în lei a sumei de 321 dolari SUA/lunar + TVA, sumă plătibilă în lei la cursul oficial al dolarului din ziua efectuării plăţii( art. 2 pct. 12,13 ).
Iniţial, contractul de asociere nr. 502 din 07 februarie 2003 a fost încheiat pe o perioadă de patru luni, cuprinsă între data de 01 februarie 2003 şi data de 30 iunie 2003, cu posibilitatea prelungirii asocierii la solicitarea scrisă a Asociatului 2 (pârâta din prezenta cauză) cu 30 de zile înaintea expirării duratei contractului, negocierile dintre părţi materializându-se în acte adiţionale.
La cap. VI art. 6 din contractul de asociere, s-a prevăzut că în caz de neînţelegeri în ceea ce priveşte renegocierea sau în cazul depăşirii termenului stipulat la alin. (2) (formularea cererii de prelungire cu cel puţin 30 de zile înaintea expirării duratei contractului) contractul va înceta la data stipulată la alin. (1) din contract.
Contractul de asociere nr. 502 din 07 februarie 2003 a fost modificat prin mai multe acte adiţionale. Prin actul adiţional nr.7, durata contractului de asociere a fost prelungită până la data de 31 decembrie 2007 , iar prevederile art. 2 pct. 15 şi 16 din contract au fost modificate în sensul că pârâta s-a obligat să achite cuantumul sumei reprezentând impozit pe teren în termen de 10 zile de la înştiinţare şi de asemenea să finalizeze lucrările de modernizare a spaţiului comercial amplasat pe terenul ce face obiectul contractului de asociere.
Prin cererea nr.173 din 08 august 2007 înregistrată la Administraţia Pieţelor Sector 6 sub nr. 4266 din 09 august 2007 pârâta reclamantă a solicitat prelungirea contractului de asociere cu încă 15 ani, solicitarea neacceptată de reclamanta-pârâtă şi comunicată pârâtei SC P.C.D. SRL. prin adresa nr. 4736 din 18 septembrie 2007. Totodată reclamanta-pârâtă i-a reamintit pârâtei-reclamante faptul că la data de 31 decembrie 2007, contractul de asociere nr. 502 din 07 februarie 2003 încetează prin ajungere la termen, având obligaţia de a preda terenul şi construcţiile edificate pe acesta.
Întrucât negocierile dintre părţi nu au dus la încheierea unui act adiţional prin care să fie prelungită durata contractului de asociere nr. 502 din 07 martie 2003, acesta a încetat la data de 31 decembrie 2007 prin ajungerea la termen, conform prevederilor contractuale (cap. VI art. 6), pârâtei reclamante revenindu-i obligaţia de a preda Administraţiei Pieţelor Sector 6 terenul, cu toate amenajările şi îmbunătăţirile aduse, amenajări constând în edificarea unei construcţii cu destinaţia de spaţiu comercial.
Tribunalul a înlăturat apărările pârâtei privind prelungirea valabilităţii contractului de asociere prin tacita relocaţiune, întrucât în speţă este vorba de un contract de asociere în participaţiune încheiat pentru o perioadă determinată şi nu de un contract de locaţiune, nefiind incidente dispoziţiile art. 1437 C. proc. civ.
În plus, prin adresa nr. 4736 din 18 septembrie 2007 reclamanta şi-a exprimat neechivoc intenţia de a nu mai prelungii contractul de asociere, iar prin somaţia nr. 1418 din 11 martie 2008 a solicitat eliberarea spaţiului comercial edificat pe terenul adus în asociere.
Tribunalul a înlăturat apărările pârâtei privind calitatea sa de proprietar asupra construcţiei decurgând din autorizaţia de construire nr. 8V din 13 mai 1992, având în vedere că pârâta nu a depus la dosar contractul de concesiune asupra terenului (art. 10 din Legea nr. 10/1991 rep.) procesul-verbal de recepţie a lucrării şi nici nu a făcut dovada înscrierii în cartea funciară a dreptului de proprietate asupra construcţiei, opozabil terţilor, pentru a demonstra edificarea pe terenul proprietatea statului (astfel cum rezultă din adresa nr. 404653/10272 din 26 iulie 2004 a PMB Serviciul evidenţa proprietăţii) o construcţie definitivă şi nu una provizorie.
De altfel din adresa nr. 00494 din 14 ianuarie 2009 a Primăriei Sectorului 6 Bucureşti rezultă că primăria nu deţine nici un document referitor la dobândirea de către pârâtă a clădirii situate la în Piaţa Veteranilor, aceasta figurând doar în evidenţele SPFPL –sector 6 din data de 07 mai 1992 cu o valoare de inventar de 1713800 lei. Referitor la dreptul de folosinţă asupra terenului, din aceeaşi adresă rezultă că acesta fost dobândit abia în anul 2003 în baza contractului de asociere nr. 502 din 07 februarie 2003 şi nicidecum înainte de edificarea construcţiei cu destinaţia de spaţiu comercial.
Având în vedere cele reţinute mai sus şi faptul că la data de 31 decembrie 2007 contractul de asociere nr. 502 din 07 februarie 2003 a încetat prin ajungere la termen conform voinţei părţilor, Tribunalul a dispus în temeiul art. 969 C. proc. civ. evacuarea pârâtei din spaţiul comercial situat în Bucureşti, Piaţa Veteranilor, sector 6, edificat pe terenul în suprafaţă de 100 mp ce a făcut obiectul contractului de asociere.
În ceea ce priveşte cererea reconvenţională prin care pârâta-reclamantă a solicitat obligarea reclamantei pârâte la acordarea unui titlu pentru ocuparea terenului situat sub construcţie, Tribunalul a respins-o ca neîntemeiată, întrucât instanţa nu poate interveni asupra acordului de voinţă al părţilor la încheierea unei convenţii deoarece s-ar încălca principiul libertăţii contractuale consacrat de dispoziţiile art. 969 C. civ.
Cât priveşte susţinerea pârâtei că refuzul reclamantei de a prelungi contractul de asociere este abuziv, aceasta nu a fost reţinută întrucât pârâta şi-a exprimat acordul cu privire la clauzele contractului de asociere, contract ce s-a derulat pe parcursul a peste patru ani, fără ca pârâta reclamantă să solicite modificarea clauzelor contractuale deşi au fost încheiate mai multe acte adiţionale.
În consecinţă, prin sentinţa comercială nr. 2054 din 25 februarie 2010 a admis acţiunea privind pe reclamanta-pârâtă Administraţia Pieţelor Sector 6, a dispus evacuarea pârâtei-reclamante din spaţiul comercial situat în Bucureşti, Piaţa Veteranilor, sector 6; a respins cererea reconvenţională formulată de pârâta–reclamantă, ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel în termen legal pârâta SC P.C.D. SRL, prin care a solicitat schimbarea soluţiei în sensul respingerii cererii principale şi admiterii cererii reconvenţionale.
În motivarea apelului, pârâta a susţinut că instanţa de fond a dat o dezlegare greşită excepţiei lipsei capacităţii de folosinţă a reclamantei, iar pe fondul cauzei a susţinut dreptul său de proprietate asupra construcţiei edificate, potrivit autorizaţiei de construcţie emise de Primăria Municipiului Bucureşti. Cu privire la cererea reconvenţională, pârâta a arătat că în realitate a solicitat obligarea reclamantei la emiterea titlului locativ, situaţie în care nu se pune problema suplinirii consimţământului.
Analizând criticile formulate prin cererea de apel, Curtea a apreciat că în mod corect a fost reţinută capacitatea de folosinţă a reclamantei, constatând că aceasta este organizată ca serviciu public de interes local, în domeniul administrării pieţelor agroalimentare, târgurilor şi oboarelor, cu personalitate juridică şi autonomie financiară extrabugetară, aflat în subordinea Consiliului Local al Sectorului 6 Bucureşti, conform anexei 3 la HCLS nr. 18 din 7 iulie 2009.
Cu referire la soluţia pronunţată asupra fondului cauzei şi cererii reconvenţionale, Curtea a reţinut că pârâta nu a precizat titlul prin care a dobândit dreptul de proprietate. În ceea ce priveşte contractul de asociere, acesta a încetat prin ajungere la termen. Simpla prezentare a autorizaţiei de construcţie nu valorează drept titlu de proprietate asupra construcţiei.
Prin decizia comercială nr. 471 din 17 noiembrie 2010, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, a respins ca nefondat apelul declarat de pârâtă.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta, în temeiul motivelor de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ.
În susţinerea acestora, recurenta a susţinut că în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în raport de ambele teze ale articolului sus citat.
Astfel, în faţa instanţei de fond s-a invocat excepţia lipsei capacităţii de folosinţă a reclamantei, la data introducerii acţiunii, soluţia instanţei de apel fiind greşită, deoarece reclamanta nu a făcut nici o dovadă cu privire la momentul înfiinţării sale ca persoană juridică, dobândind personalitate juridică, în sensul art. 33 alin. (1) şi (2) din Decretul nr. 167/1958.
Ca entitate a unei autorităţi administrativ teritoriale, reclamanta dobândeşte personalitate juridică de la data actului de dispoziţie care a înfiinţat-o, act care a fost Hotărârea Consiliului Local nr. 138 din 7 iulie 2009, în vigoare anterior introducerii acţiunii judecătoreşti.
Recurenta susţine că pârâta şi-a dobândit personalitatea juridică pe parcursul acestui proces.
Referitor la motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ., recurenta a arătat că în mod greşit a fost calificat contractul încheiat cu reclamanta, fiind de asociere în participaţiune şi nu de locaţiune, reclamanta neavând alt aport decât a ceda folosinţa terenului pe care se află construcţia pârâtei.
Contractul a fost greşit interpretat după denumirea aleasă de părţi, şi nu după intenţia comună a părţilor, situaţie în care se ajungea la ipoteza tacitei relocaţiuni invocată prin cererea reconvenţională.
În ceea ce priveşte modul în care a apreciat instanţa de apel dreptul de proprietate al pârâtei asupra construcţiei, arată că deţine autorizaţie de construcţie, care este act administrativ de autoritate , care nu specifică caracterul provizoriu al construcţiei.
Asupra recursului
1. Motivul de recurs reprezentat de art. 304 pct. 8 C. proc. civ.
Potrivit acestui motiv de recurs există nelegalitate, atunci când actul juridic dedus judecăţii a fost greşit interpretat sau a fost schimbată natura şi înţelesul neîndoielnic al acestuia.
Prin prisma acestui motiv, recurenta a susţinut că voinţa reală a părţilor a fost aceea de a încheia un contract de locaţiune şi nu unul de asociere în participaţiune, astfel cum a fost denumit de către părţi.
Din acest punct de vedere, Înalta Curte constată că prin contractul de asociere, părţile au convenit să se asocieze în vederea exploatării terenului în suprafaţă de 100 mp, reclamanta s-a obligat să pună la dispoziţia pârâtei terenul, iar pârâta s-a obligat să amplaseze, să organizeze şi să desfăşoare pe terenul pus la dispoziţie de către reclamantă, o activitate comercială.
Încheierea contractului de asociere şi clauzele inserate în acesta au reprezentat voinţa manifestată în actul scris, de către părţile în proces, or, nu s-ar putea ca prin criticile aduse, sub pretextul aplicării greşite a regulilor de interpretare, să se denatureze intenţia existentă la momentul perfectării convenţiei. Astfel, scopul urmărit de părţi prin contractul de asociere a fost bine determinat de instanţele anterioare, pornind de la obiectul şi cauzele acestuia, prin care s-a convenit punerea în comun de către reclamantă şi pârâtă a bunurilor de care dispun în vederea realizării unui obiectiv, asociere configurata ca un parteneriat de afaceri pe o perioadă determinată.
Prin urmare, aceasta a fost intenţia comună a părţilor, pe care au determinat-o instanţele anterioare, utilizând regulile de interpretare prevăzute de art. 977 şi art. 979 C. civ.
Recurenta a susţinut natura juridică a contractului fiind de locaţiune, pentru a se prevala de dispoziţiile tacitei relocaţiuni, însă dispoziţiile art. 1437 C. civ. nici nu pot fi incidente în cauză, în condiţiile în care contractul încheiat între părţi a încetat prin ajungere la termen, potrivit intenţiei neechivoce a reclamantei de a nu mai prelungi contractul de asociere, exprimată prin adresa nr. 4736 din 18 septembrie 2007.
În consecinţă, critica va fi înlăturată.
2. Motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. a fost argumentat deopotrivă pe aplicarea greşită a legii şi lipsa de temei legal, în ceea ce priveşte modul de soluţionare a excepţiei lipsei capacităţii de folosinţă a reclamantei.
În legătură cu aceste susţineri, Înalta Curte constată că potrivit art. 28 şi art. 33 din Decretul nr. 31/1954, persoanele juridice dobândesc diferit capacitatea de folosinţă, după cum sunt sau nu supuse înregistrării.
Din acest punct de vedere, considerentele instanţelor de fond sunt corecte, în ceea ce priveşte existenţa personalităţii juridice a reclamantei la data introducerii acţiunii, având în vedere că aceasta a fost înregistrată la administraţia financiară încă din anul 1993, în prezent funcţionând ca serviciu public de interes local în domeniul administrării pieţelor agroalimentare, târgurilor şi oboarelor, cu personalitate juridică.
Anterior adoptării actului de dispoziţie reprezentat de Hotărârea Consiliului Local nr. 138 din 7 iulie 2009, prin care au fost aprobate modificările din actele de dispoziţie prin care a fost înfiinţată, Administraţia pieţelor a funcţionat iniţial mai întâi ca instituţie bugetară subordonată Comitetului Executiv al Statului Popular, iar apoi ca unitate economică extrabugetară cu personalitate juridică. În aceste condiţii, nu se poate susţine că reclamanta nu a deţinut capacitate procesuală de folosinţă la data introducerii acţiunii, aceasta întrunind elementele constitutive ale unei persoane juridice, astfel cum ele sunt definite de art. 26 lit. a) din Decretul nr. 31/1954.
Aplicarea greşită a legii a fost invocată de către recurentă şi pentru a susţine că instanţa de apel a interpretat greşit dreptul de proprietate al pârâtei asupra construcţiei, cu referire la pretenţiile formulate prin cererea reconvenţională.
Critica este nefondată.
Pe de o parte, prin autorizaţia de construire nr. 8V din 13 mai 1992 emisă de Primăria Sectorului 6 Bucureşti, pârâta a fost autorizată să execute lucrări pentru un spaţiu de producere şi desfacere în suprafaţă totală de 130 mp, însă se constată că la data eliberării autorizaţiei, pârâta nu deţinea nici un drept asupra terenului. Mai mult decât atât, conform art. 12 din contract, pârâta s-a obligat ca la data expirării sau rezilierii contractului, să predea terenul în stare iniţială, liber de sarcini.
Pe de altă parte, terenul menţionat în contractul de asociere face parte din domeniul public al Municipiului Bucureşti, astfel încât acesta nu poate fi înstrăinat, ci poate fi dat doar în administrare, poate fi concesionat sau închiriat, conform Legii nr. 213/1998.
În raport de aceste precizări, Înalta Curte constată că în mod corect a fost reţinută netemeinicia cererii reconvenţionale, întrucât pârâta nu îşi poate valorifica dreptul care rezultă din calitatea de constructor de bună credinţă în cadrul prezentei acţiuni, acest drept putând fi valorificat în contradictoriu cu proprietarul terenului.
Pe de altă parte, în aplicarea dispoziţiilor art. 1073-1077 C. civ., instanţa nu poate trece peste voinţa exprimată de părţi prin intermediul contractului de asociere.
În consecinţă, faţă de cele ce preced, conform art. 312 C. proc. civ., recursul va fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta SC P.C.D. SRL BUCUREŞTI împotriva deciziei comerciale nr. 471 din 17 noiembrie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 octombrie 2011.
← ICCJ. Decizia nr. 3149/2011. Civil. Pretenţii. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3153/2011. Civil. Pretenţii. Recurs → |
---|