ICCJ. Decizia nr. 3155/2011. Civil. Evacuare. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA A II-A CIVILĂ
Decizia nr. 3155/2011
Dosar nr. 7723/111/2002
Şedinţa publică din 18 octombrie 2011
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Bihor, reclamanta SC M. SA Oradea, societate în lichidare, reprezentată de lichidator G.R.P. IPURL în contradictoriu cu pârâtele SC F.C. SA Oradea, Inspectoratul pentru Construcţii Bihor şi SC P.M. SRL Oradea, a solicitat instanţei ca prin sentinţa ce se va pronunţa, să se dispună evacuarea pârâtelor din imobilul constând în spaţiu comercial situat în Oradea, judeţul Bihor, amplasat la parterul blocului M1, proprietatea SC M. SA Oradea, în suprafaţă utilă de 398 mp.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că reclamanta este proprietara spaţiului sus menţionat, dobândit cu titlu de construire şi intabulat în cartea funciară, care la ora actuală este împărţit în trei spaţii comerciale, pe care le ocupă fără nici un titlu cele trei pârâte. Cu toate demersurile făcute, pârâtele refuză eliberarea spaţiului şi plata chiriei.
Cererea nu a fost întemeiată în drept.
Prin întâmpinare, pârâta SC F.C. SA Oradea, a solicitat admiterea excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei, având în vedere că între aceasta şi reclamantă nu există raporturi locative. În subsidiar, a solicitat introducerea în cauză, în calitate de titular al dreptului pe SC D.I. SRL, motivat de faptul că pârâta este un simplu detentor precar.
Pârâta Inspectoratul Judeţean în Construcţii Bihor a invocat excepţia lipsei calităţii procesual pasive, având în vedere că din data de 14 decembrie 2002, proprietarul acestui spaţiu este Municipiul Oradea – Administraţia Patrimoniului Imobiliar. Pe de altă parte spaţiul revendicat de reclamantă nu este acelaşi cu al pârâtei, fiind înscris într-o carte funciară diferită.
În cauză au formulat cerere de intervenţie în interes şi cererea de chemare în garanţie Primăria Municipiului Oradea Direcţia Imobiliară, prin care a solicitat să se constate că este proprietara imobilului în litigiu, pe care l-a dobândit de la vânzătoarea Primăria Municipiului Oradea Direcţia Imobiliară, prin contractul de vânzare cumpărare nr. 23 din 21 decembrie 1999. În situaţia în care pârâta ar cădea în pretenţii, solicită obligarea chematului în garanţie la plata reactualizată a sumei achitate cu titlu de preţ.
Prin cererea depusă la dosarul cauzei la data de 18 februarie 2003, reclamanta a solicitat introducerea în cauză a SC D.I. SRL Oradea şi Primăria Municipiului Oradea, pentru a se constata nulitatea absolută a contractului de vânzare cumpărare încheiat între acestea, şi anularea cărţii funciare nr. 76.844 Oradea, şi a dreptului de proprietate înscris în favoarea SC D.I. SRL .
Prin cererea de chemare în garanţie, chematul în garanţie Consiliul Local Oradea Administraţia Patrimoniului Imobiliar a arătat că înţelege să cheme în garanţie Ministerul Finanţelor Publice dacă va cădea în pretenţii pentru cota din suma care a intrat în bugetul statului.
Pârâta SC P.M. SRL Oradea a invocat excepţia lipsei calităţii procesual pasive, urmare vânzării spaţiului la licitaţie publică către SC U.V.F. SA.
Prin precizarea de acţiune, reclamanta a solicitat introducerea în cauză, în calitate de pârâţi a SC U.V.F. SA Huedin şi a Statului Român reprezentat de Ministerul Finanţelor. Pârâta G.R.P. SRL prin lichidatori, arată că achiesează la acţiunea formulată de către reclamantă.
Prin sentinţa nr. 531/COM din 3 iunie 2010 Tribunalul Bihor, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de pârâta Direcţia Generală a Finanţelor Publice Bihor; a respins acţiunea formulată de reclamanta SC M. SA Oradea; a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de F.C. SA Oradea; a respins cererea de chemare în garanţie formulată de pârâta SC D.I. SRL şi cererea de chemare în garanţie precizată formulată de Consiliul Local al Municipiului Oradea – Administraţia Imobiliară Oradea şi A.V.A.S Bucureşti.
Pentru a dispune astfel, tribunalul a reţinut că folosinţa spaţiului situat la parterul şi mezaninul blocului M1 situat pe str. S. nr. 1 şi M2 situat pe B-dul G., nr. 2, aparţine sediului PNA ORADEA, dobândit prin decizia nr. 468 din 12 mai 1986 a Consiliului Popular al Municipiului Oradea; SC D. SRL Oradea, dobândit prin cumpărare de la Administraţia Patrimoniului Imobiliar Oradea şi SC U.V.F. SA Huedin.
De asemenea, tribunalul a reţinut că spaţiile situate la parterul blocului M1 şi M2 nu formează un singur spaţiu comercial, ci mai multe, fiind ocupat de către sediul P.N.A., SC D. SRL Oradea, Banca U.C. Oradea şi SC U.V.F. SA Huedin, fiind spaţii etajate.
Sediul PNA are o sup. utilă de 181,73 mp şi sup. construită de 204,47 mp. Sediul SC D. SRL Oradea a dobândit prin cumpărare de la Administraţia Patrimoniului Imobiliar Oradea, având sup. utilă de 106,92 mp şi sup construită de 121 mp , Banca U.C. Oradea are o sup. utilă de 65,66 mp şi sup construită de 77,78 mp, SC U.V.F. SA Huedin are o sup. utilă de146,13 mp si sup construită de 159,32 mp. Această societate a cumpărat de la AVAB spaţiul comercial cu sup. utilă de 673,22 mp provenind de la SC P.M. SRL Oradea.
În ceea ce priveşte excepţiile invocate, tribunalul a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de pârâta D.G.F.P. Bihor, deoarece pârâta are calitatea de reprezentant în teritoriu al Statului Român, care a deţinut în proprietate spaţiul comercial în litigiu, iar sumele încasate cu titlu de preţ al spaţiilor comerciale, s-au constituit ca venit la bugetul de stat.
Excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de F.C., excepţie unită cu fondul, a fost admisă întrucât între aceasta şi reclamantă nu există raporturi locative, contractul de închiriere nr. 074 din 16 iunie 2001 fiind încheiat cu locatorul SC D.I. SRL care l-a dobândit de la Primăria Municipiului Oradea Direcţia Imobiliară.
Excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei, invocată de către pârâta SC U.V.F. SA Huedin a fost respinsă prin încheierea de la 6 noiembrie 2008.
Excepţia lipsei calităţii procesual pasive a pârâtei SC P.M. SRL Oradea a fost respinsă, deoarece spaţiul comercial a fost cumpărat de la A.V.A.B, antecesorul A.V.A.S de către pârâta SC U.V.F. SA Huedin, provenind de la SC P.M. SRL Oradea., care a avut calitatea de proprietar tabular, conform încheierii de carte funciară, prezenta hotărâre fiind necesar să îi fie opozabilă.
Cu privire la fondul cauzei, tribunalul a constatat că sub aspectul condiţiilor de admisibilitate, acţiunea în evacuare, este specifică raporturilor de locaţiune, adică acelor raporturi prin care o parte, numită locator, s-a obligat să procure celeilalte părţi, numită locatar, folosinţa pe timp determinat a unui bun individual determinat şi neconsumptibil în schimbul unei sume de bani, numită chirie. Dreptul real de proprietate nu poate fi apărat decât pe calea acţiunii în revendicare.
Tribunalul a constatat, că din probele administrate în cauză a rezultat că pârâtele deţin titluri locative asupra spaţiului comercial în litigiu.
Tribunalul, pe cale de consecinţă a respins şi cererea de chemare în garanţie, iar cererea de intervenţie în interes propriu a fost anulată ca netimbrată.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel, în termen, pârâtul Ministerul Finanţelor Publice prin Direcţia Generală a Finanţelor Publice Bihor, prin care a reiterat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, întrucât Statul Român este reprezentat de Ministerul Finanţelor Publice doar pentru bunuri aparţinând domeniului public conform art. 3 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 213/1998. Imobilul în litigiu aparţine domeniului privat şi este supus dispoziţiilor de drept comun conform art. 5 alin. (2) din Legea nr. 213/1998. În consecinţă, calitate procesuală pasivă are consiliul local conform art. 38 alin. (2) din Legea nr. 215/2001.
Curtea de Apel Oradea, secţia comercială de contencios administrativ şi fiscal, prin decizia nr. 33 din 29 martie 2011 a respins ca nefondat apelul pârâtul Ministerul Finanţelor Publice pentru Statul Român.
Pentru a dispune astfel, Curtea a reţinut că introducerea în cauză a apelantei s-a făcut în temeiul cererii de chemare în garanţie formulată de Consiliul Local Oradea, pentru situaţia în care această parte va cădea în pretenţii ca urmare a chemării sale în garanţie de către pârâta SC D.I. SRL pentru preţul de transmitere al imobilului către aceasta. În această situaţie, instanţa de apel a constatat că nu se poate pune problema acordării unor despăgubiri în temeiul prevederilor Legii nr. 10/2001, caz în care puteau deveni incidente apărările apelantului.
Această decizie a fost recurată de către pârâta Direcţia Generală a Finanţelor Publice Bihor, în temeiul motivului de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., prin care a solicitat admiterea recursului, în sensul admiterii apelului declarat de pârâtă şi pe fondul cererii admiterea excepţiei lipsei calităţi procesuale pasive şi a lipsei calităţii de reprezentant a Statului Român.
Recurenta arată că Statul român nu deţine calitate procesuală pasivă în cauză, în raport de dispoziţiile art. 25 din Decretul nr. 31/1954, întrucât Statul român este reprezentat prin Ministerul Finanţelor Publice, doar pentru bunuri aparţinând domeniului public conform art. 3 alin. (1) şi alin. (2) din Legea nr. 213/1998.
Articolul sus citat stipulează că domeniul public al statului este alcătuit din bunurile prevăzute la art. 135 din Constituţie, iar potrivit art. 4 alin. (1) din Legea nr. 213/1998 domeniul privat al statului este alcătuit din bunurile aflate în proprietatea lor şi care nu fac parte din domeniul public.
În aceste condiţii, susţine recurenta, calitate procesuală pasivă deţine Consiliul Local, conform art. 38 alin. (2) din Legea nr. 215/2001, iar deşi instanţa de apel susţine că în prezenta cauză nu s-a pus problema acordării unor despăgubiri, ci numai a unei acţiuni în evacuare, totuşi respinge excepţia lipsei calităţii procesuale pasive.
Înalta Curte, analizând recursul formulat prin prisma criticilor invocate, constată că este nefondat, urmând a fi respins pentru următoarele considerente.
Direcţia Generală a Finanţelor Publice Bihor, în calitate de reprezentant al Statului Român a fost introdus în cauză prin cererea de chemare în garanţie formulată de Consiliul Local al Oradea, în considerarea sumei de 30% virată din preţul imobilului respectiv.
La rândul său, Consiliul Local Oradea a fost introdus în cauză prin cererea de chemare în garanţie formulată de pârâta SC D.I. SRL Oradea, pentru situaţia în care partea va cădea în pretenţii pentru preţul de transmitere al imobilului către Consiliul Local.
Înalta Curte, constată că în mod corect instanţa de apel, analizând cu precădere excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de pârâta D.G.F.P. Bihor a reţinut că această parte deţine legitimare procesuală în cauză, în raport de calitatea sa de fost proprietar al spaţiului comercial în litigiu, şi de suma încasată cu titlu de preţ şi virată, în proporţie de 30% la bugetul de stat.
În ceea ce priveşte interpretarea greşită a dispoziţiilor H.G. nr. 505/1998, pentru modificarea H.G. nr. 389/1996, privind transmiterea unor spaţii comerciale aflate în administrarea consiliilor locale şi a regiilor autonome către actualii deţinători, Înalta Curte constată că potrivit art. 4 şi art. 2 din acest act normativ, încasarea banilor rezultaţi din vânzarea spaţiului comercial în litigiu s-a făcut venit la bugetul de stat, iar în raport de aceste texte legale răspunderea Consiliului Local al Municipiului Oradea nu poate fi angajată.
De asemenea, susţinerile recurentei, în sensul că deţine calitate procesuală pasivă A.V.A.S BUCUREŞTI, în calitate de reprezentant al Statului Român nu poate fi primită, întrucât prevederile art. 21 alin. (1) şi (2), respectiv art. 31 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, se referă la imobilele preluate abuziv de către Statul Român, situaţie care nu este aplicabilă în cauză.
În raport de aceste considerente, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul urmează a fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta DIRECŢIA GENERALĂ A FINANŢELOR PUBLICE BIHOR PENTRU STATUL ROMÂN împotriva deciziei nr. 33 din 29 martie 2011 pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia comercială contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 octombrie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3153/2011. Civil. Pretenţii. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3156/2011. Civil. Constatare nulitate act.... → |
|---|
