ICCJ. Decizia nr. 3198/2011. Civil. Obligatia de a face. Contestaţie în anulare - Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA A II-A CIVILĂ
Decizia nr. 3198/2011
Dosar nr. 3811/1/2011
Şedinţa publică din 19 octombrie 2011
Asupra contestaţiei în anulare de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 5 mai 2011, contestatorul T.G. a formulat contestaţie în anulare împotriva deciziei nr. 3448 din 21 octombrie 2010 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, pronunţată în Dosarul nr. 2247/104/2009, susţinând că instanţa care a pronunţat hotărârea atacată a constatat, din eroare, că acţiunea are ca obiect un drept de creanţă, în condiţiile în care a precizat că aceasta are ca obiect revendicare de bunuri mobile şi a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 1890 C. civ., cu consecinţe asupra caracterului imprescriptibil al acesteia.
În acest context, consideră că aprecierea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu privire la excepţia privind prescripţia dreptului la acţiune este rezultatul unei greşeli materiale în sensul dispoziţiilor art. 318 C. proc. civ.
Contestaţia în anulare urmează a fi respinsă pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Art. 318 alin. (1) C. proc. civ. reglementează contestaţia în anulare specială, fiind o cale de atac care poate fi exercitată numai când dezlegarea dată este rezultatul unei greşeli materiale sau când instanţa, respingând recursul sau admiţându-l numai în parte, a omis din greşeală să cerceteze vreunul din motivele de modificare sau de casare.
Analizând motivele formulate de contestator se constată că acestea se referă la teza I a art. mai sus menţionat, având în vedere că acesta apreciază că dezlegarea pricinii este rezultatul unei greşeli materiale.
Noţiunea de greşeală materială vizează acele greşeli de fapt, involuntare, realizare prin confundarea unor elemente importante sau a unor date aflate la dosarul cauzei, greşeala materială având legătură, deci, cu aspectele formale şi nu cu judecata cauzei şi aprecierea probelor.
În Decizia atacată de contestator, instanţa de recurs a reţinut că instanţa de apel a calificat corect natura acţiunii ca fiind o acţiune în revendicare mobiliară, comercială, derivată dintr-o convenţie comercială, şi că, în conformitate cu art. 1 din Decretul nr. 167/1958, dreptul la acţiune având un obiect patrimonial s-a stins prin prescripţie, nefiind exercitat în termenul de 3 ani prevăzut de lege.
Prin urmare, stabilirea caracterului prescripţiei în raport de natura dreptului pretins, în soluţionarea excepţiei, este rezultatul aplicării legii la situaţia de fapt dată, nicidecum al unei erori în sensul reglementat prin art. 318 C. proc. civ., Înalta Curte constatând de fapt că partea tinde la rejudecarea acestei excepţii, ceea ce nu este posibil, prin contestaţia în anulare neputându-se repara erorile de judecată, ci doar erorile materiale, astfel cum au fost definite.
Aşa fiind, Înalta Curte va respinge contestaţia în anulare astfel formulată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge contestaţia în anulare formulată de contestatorul T.G. împotriva deciziei nr. 3448 din 21 octombrie 2010 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, pronunţată în Dosarul nr. 2247/104/2009.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 octombrie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3200/2011. Civil. Constatare nulitate act.... | ICCJ. Decizia nr. 3194/2011. Civil → |
|---|
