ICCJ. Decizia nr. 3201/2011. Civil. Revendicare imobiliară. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 3201/2011
Dosar nr. 7581/105/2008
Şedinţa publică din 6 aprilie 2011
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 2100 din 3 decembrie 2009, Tribunalul Prahova a admis excepţia netimbrării invocată, din oficiu, şi a anulat acţiunea reclamanţilor G.G. şi G.L., pentru netimbrare, reţinând următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată, prin care s-a solicitat să fie obligaţi pârâţii să le lase reclamanţilor în deplină proprietate şi liniştită posesie imobilul-teren în suprafaţă de 2500 mp, situat în comuna Blejoi, reclamanţii nu au preţuit valoarea obiectului cauzei şi nici nu au achitat o taxă de timbru.
Cererile de chemare în judecată evaluabile în bani se timbrează proporţional şi progresiv, în raport de valoarea obiectului cererii stabilită conform art. 112 C. proc. civ. [art. 2 alin. (1) din Legea nr. 146/1997].
S-a reţinut, că valoarea obiectului litigiului a fost stabilită prin expertiză la suma de 145 Euro/mp; că reclamanţii, deşi au contestat permanent taxa de timbru, nu au arătat care este taxa corectă, în opinia lor, şi că, deşi au fost citaţi cu menţiunea de a achita taxa de timbru, arătându-se şi cuantumul acesteia, pentru termenul din 26 noiembrie 2009, reclamanţii nu s-au conformat acestei dispoziţii legale.
Prin Decizia nr. 107 din 18 mai 2010, Curtea de Apel Ploieşti, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, a respins, ca nefondat, apelul declarat de apelanţii-reclamanţi, reţinând, în esenţă, următoarele:
Împrejurarea că apelanţii au formulat cerere de reexaminare a taxei judiciare de timbru, ce a fost admisă, nu poate fi avută în vedere în exercitarea controlului legalităţii sentinţei apelate, întrucât această cerere nu a fost adusă la cunoştinţa instanţei, pe de o parte, iar, pe de altă parte, formularea cererii de reexaminare nu a fost invocată prin motivele de apel, ci, numai oral, în faţa instanţei de apel, şi că, deşi apelanţii au susţinut că au achitat taxa judiciară de timbru, conform valorii precizate de aceştia, acest lucru nu rezultă din actele şi lucrările dosarului.
De asemenea, s-a mai reţinut că, deşi prin motivele de apel s-au formulat critici privind hotărârea de declinare a competenţei pronunţate de Judecătoria Ploieşti, aceste critici nu mai pot fi examinate, întrucât hotărârea a rămas irevocabilă, prin respingerea recursului ca tardiv, prin Decizia civilă nr. 626/2009 a Tribunalului Prahova.
Împotriva acestei decizii, au declarat recurs reclamanţii, criticând-o pentru nelegalitate, iar în dezvoltarea criticilor formulate au arătat că excepţia de nulitate a actelor de procedură efectuate în primă instanţă, prin care s-a declinat competenţa în favoarea Tribunalului Prahova, a fost soluţionată de instanţa de recurs, şi nu de Tribunalul Prahova, care a fost învestit cu soluţionarea pricinii, astfel că hotărârea pronunţată în fond este dată cu încălcarea competenţei altei instanţe, potrivit art. 304 pct. 3 C. proc. civ.; că potrivit art. 181 C. proc. civ., competenţa de soluţionare a cauzei, după valoarea obiectului litigiului, revenea Judecătoriei Ploieşti; că instanţa de apel, cu ocazia soluţionării apelului, a reţinut greşit că reclamanţilor le aparţine culpa pentru anularea acţiunii, deşi li s-a admis cererea de reexaminare şi s-a constata că au obligaţia de a achita suma de 16.186 RON, în loc de 152.250 RON, cu titlu de taxă de timbru, şi că hotărârea în reexaminare a fost dată ulterior pronunţării sentinţei primei instanţe, la 11 decembrie 2009, iar hotărârea a fost pronunţată la 3 decembrie 2009.
Examinând Decizia în limita criticilor formulate de recurenţii-reclamanţi, Înalta Curte constată următoarele:
Potrivit art. 304 alin. (3) C. proc. civ. „casarea unei hotărâri se poate cere când a fost dată cu încălcarea competenţei primei instanţe".
În speţă, reclamanţii susţin că prima instanţă, Tribunalul Ploieşti, a pronunţat sentinţa apelată cu încălcarea competenţei Judecătoriei Ploieşti, întrucât faţă de valoarea obiectului litigiului, acestei din urmă instanţe îi revenea competenţa de soluţionare a cauzei în primă instanţă.
Această critică nu poate fi primită şi analizată, aşa cum corect a reţinut instanţa de apel, întrucât hotărârea de declinare a competenţei, pronunţată de Judecătoria Ploieşti, în favoarea Tribunalului Ploieşti, sentinţa civilă nr. 9510 din 24 octombrie 2008, a rămas irevocabilă prin Decizia civilă nr. 626 din 17 aprilie 2009 pronunţată de Tribunalul Prahova.
Or, problema de drept dezlegată printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă nu poate face obiectul dezbaterilor ulterioare, în acelaşi dosar sau în alte procese.
Critica potrivit căreia competenţa de soluţionare a cauzei, după valoarea obiectului litigiului, revine Judecătoriei Ploieşti, potrivit art. 181 C. proc. civ., de asemenea, nu poate fi primită şi analizată, pe de o parte, faţă de considerentele mai sus expuse, iar, pe de altă parte, faţă de împrejurarea că obiectul controlului judiciar, pe calea prezentului recurs, îl reprezintă hotărârea pronunţată în fond, pe excepţia netimbrării acţiunii, soluţie menţinută prin Decizia recurată.
De aceea, critica formulată de reclamanţi, potrivit căreia Tribunalul Ploieşti a pronunţat hotărârea cu încălcarea competenţei Judecătoriei Ploieşti, este nefondată.
Criticile formulate de recurenţii-pârâţi potrivit cărora greşit instanţa de apel a menţinut prin Decizia atacată hotărârea primei instanţe, prin care s-a anulat, ca netimbrată, acţiunea reclamanţilor, deşi aceştia au formulat cerere de reexaminare, iar prin încheierea din 11 decembrie 2009, pronunţată ulterior sentinţei apelate, s-a admis cererea de reexaminare şi s-a stabilit în sarcina acestora obligaţia de a achita taxa de timbru în sumă de 16.186 lei, în loc de 152.250 lei, aşa cum s-a stabilit prin încheierea de şedinţă din 29 octombrie 2009, sunt fondate pentru cele ce succed:
La 13 noiembrie 2009, anterior pronunţării sentinţei primei instanţe, la 3 decembrie 2009, reclamanţii au formulat cerere de reexaminare a taxei de timbru stabilită în sarcina lor, cerere soluţionată la 11 decembrie 2009, deci ulterior pronunţării hotărârii primei instanţe.
Instanţa de apel a reţinut greşit că reclamanţii sunt în culpă pentru pronunţarea acestei sentinţe, deoarece, pe de o parte, nu ar fi adus la cunoştinţă instanţei că au formulat o cerere de reexaminare împotriva modului de stabilire a taxei de timbru, deşi nu exista în sarcina lor o asemenea obligaţie legală, iar, pe de altă parte, că acest aspect nu s-a constituit în critica prin motivele de apel formulate de reclamanţi, ci a fost invocată pentru prima dată cu ocazia dezbaterilor, însă nu s-a avut în vedere că dezbaterile au avut loc la prima zi de înfăţişare, criticile pe acest aspect fiind astfel formulate cu respectarea prevederilor art. 287 alin. (2) C. proc. civ.
Prin urmare, faţă de circumstanţele cauzei, respectiv de împrejurarea că taxa de timbru stabilită în sarcina reclamanţilor a fost contestată, iar, prin încheierea din 11 decembrie 2009, instanţa a admis cererea de reexaminare ulterior pronunţării sentinţei primei instanţe, ceea ce i-a pus pe reclamanţi în imposibilitatea să se prevaleze de dispoziţiile acestei încheieri în soluţionarea acţiunii pe excepţia netimbrării, greşit instanţa de apel a menţinut soluţia primei instanţe pe această excepţie. Nu poate fi primită nici susţinerea instanţei de apel în sensul că soluţia primei instanţe este legală, pentru că, oricum, reclamanţii nu au achitat nicio sumă cu titlu de taxă de timbru, câtă vreme nu li s-a dat posibilitatea de a achita taxa de timbru stabilită prin încheierea din 11 decembrie 2009.
Mai mult, procedând astfel, instanţa de apel, prin Decizia recurată, a încălcat dreptul reclamanţilor la un proces echitabil.
Pentru considerentele mai sus expuse, instanţa, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va admite recursul declarat de reclamanţi, va modifica Decizia recurată, şi, rejudecând apelul declarat de aceştia, îl va admite, va desfiinţa sentinţa apelată şi va trimite cauza spre rejudecare aceluiaşi tribunal - Tribunalul Prahova.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanţii G.G. şi G.L. împotriva deciziei nr. 107 din 18 mai 2010 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Modifică Decizia în sensul că admite apelul reclamanţilor G.G. şi G.L. împotriva sentinţei nr. 2100 din 3 decembrie 2009 a Tribunalului Prahova, secţia civilă, pe care o desfiinţează şi trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă – Tribunalul Prahova.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 6 aprilie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3203/2011. Civil. Anulare act. Revizuire -... | ICCJ. Decizia nr. 3171/2011. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
