ICCJ. Decizia nr. 3171/2011. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 3171/2011
Dosar nr.3988/111/2009
Şedinţa publică din 5 aprilie 2011
Deliberând, în condiţiile art. 256 C. proc. civ., asupra recursului de faţă reţine cele ce urmează.
Prin sentinţa civilă nr. 49/C din 24 februarie 2010, pronunţată de Tribunalul Bihor în dosar nr. 3988/111/2009, a fost admisă cererea formulată de către reclamanţii B.P. şi K., în contradictoriu cu pârâta Instituţia Primarului Municipiului Oradea; a fost anulată dispoziţia Primarului Municipiului Oradea nr. 2319 din 14 mai 2009 şi a fost menţinută ca temeinică şi legală dispoziţia Primarului municipiului Oradea nr. 3644 din 20 iunie 2007 prin care s-a soluţionat notificarea nr. 2643/2005.
Curtea de Apel Oradea, secţia civilă mixtă, învestită cu soluţionarea apelului declarat de pârâtul Municipiul Oradea, prin Decizia nr. 61A din 2 iunie 2010 a respins calea de atac ca nefondată pentru motivele de mai jos.
Prin dispoziţia nr. 3644 din 20 iunie 2007 emisă de Primarul Municipiului Oradea s-a propus acordarea de despăgubiri pentru imobilul notificat de contestatori, în condiţiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005, reţinându-se atât în cuprinsul dispoziţiei cât şi în referatul de fundamentare că imobilul ce face obiectul notificării a constituit proprietatea tabulară a notificatorilor fiind trecut în proprietatea Statului Român în baza Decretului nr. 223/1974 fără plată prin Decizia nr. 325 din 28 iulie1981 a fostului Consiliul Popular al Municipiului Oradea.
S-a mai reţinut că imobilul a fost înstrăinat de Statul Român în baza Legii nr. 112/1995, astfel că restituirea în natură nu este posibilă propunându-se astfel acordarea despăgubirilor în condiţiile titlului VII din Legea nr. 247/2005.
Ulterior prin dispoziţia nr. 2319 din 14 mai 2009, contestată în prezentul dosar, Primarul Municipiului Oradea a dispus în sensul modificării dispoziţiei iniţiale, emise în baza Legii nr. 10/2001, în sensul că se propune acordarea de despăgubiri doar pentru cota de ½ parte din imobilul notificat motivat de faptul că, potrivit Deciziei nr. 325 din 28 iulie1981 doar cota de ½ parte a făcut obiectul preluării în proprietatea Statului Român.
Este adevărat că prin Decizia nr. 325 din 28 iulie 1981 emisă de fostul Consiliu Popular al Municipiului Oradea s-a decis în sensul trecerii în proprietatea Statului Român, fără plată, doar cu privire la cota de ½ din imobilul în litigiu, însă în fapt a fost preluat întregul apartament, aspect confirmat prin vânzarea ulterioară făcută de Statul Român în baza Legii nr. 112/1995, apartamentul nr. 8 fiind înstrăinat în întregime în favoarea chiriaşilor, B.N. şi M. în cotă de 1/1 şi nu în cota de ½.
Astfel, în condiţiile în care preluarea imobilului în litigiu nu s-ar fi realizat în întregime Statul nu putea dispune de cealaltă cotă de ½, cum însă s-a procedat în baza dispoziţiilor Legii nr. 112/1995.
Pe de altă parte corect a reţinut instanţa de fond că ambii reclamanţi au părăsit ţara, stabilindu-şi domiciliul în străinătate astfel că preluarea făcută în favoarea Satului Român în baza Decretului nr. 223/1974, a vizat întregul apartament proprietatea acestora.
Împotriva deciziei a declarat recurs Municipiul Oradea, prin primar, întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Prin motivele de recurs se arată că fracţia de 1/2 a reclamantei B.K. nu figurează să fi trecut în proprietatea statului. Drept urmare, reclamanţii beneficiază de măsuri reparatorii doar pentru ½ din imobilul notificat.
Înalta Curte, analizând Decizia prin prisma criticii formulate, a probatoriilor administrate şi a dispoziţiilor legale aplicabile cauzei, reţine caracterul nefondat al recursului pentru argumentele ce succed.
Reclamanţii au dobândit dreptul de proprietate asupra apartamentului nr. 8 în baza contractului nr. 165/C7/11 din 28 ianuarie 1972, încheiat cu Oficiul pentru construirea de locuinţe proprietate personală.
Urmare a neîntoarcerii acestora dintr-o călătorie în străinătate, prin Decizia nr. 325 din 28 iulie1981 emisă în temeiul Decretului nr. 223/1974 a fost trecută în proprietate statului doar cota de ½ din imobil.
Unitatea deţinătoare, Municipiul Oradea, a înstrăinat apartamentul în totalitatea sa şi nu doar cota de 1/2 , în temeiul Legii nr. 112/1995.
Cum imobilul a fost deţinut şi înstrăinat în totalitate de unitatea administrativ teritorială, indiferent de faptul că Statul a preluat doar o cotă de ½, au devenit aplicabile dispoziţiile art. 21 alin. (4) din Legea nr. 10/2001.
Instanţa de apel a aplicat corect dispoziţiile legii de reparaţie atunci când a confirmat hotărârea primei instanţe, întrucât imobilul a fost luat abuziv de Statul român, prin două modalităţii: Decizia emisă în baza Decretului nr. 223/1974 pentru ½ din apartament şi preluarea de fapt a celeilalte cote devălmaşe.
Înalta Curte, pentru cele ce preced, va respinge recursul ca nefondat în baza dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIV.
ÎN NUMELE LEGI.
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâtul Municipiul Oradea prin primar împotriva deciziei nr. 61/A din 2 iunie 2010 a Curţii de Apel Oradea, secţia civilă mixtă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 5 aprilie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3201/2011. Civil. Revendicare imobiliară.... | ICCJ. Decizia nr. 3181/2011. Civil. Legea 10/2001. Contestaţie... → |
|---|
