ICCJ. Decizia nr. 312/2011. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr.312/2011
Dosar nr. 5608/110/2008
Şedinţa publică din 20 ianuarie 2011
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr.5608/110 din 8 septembrie 2008 pe rolul Tribunalului Bacău, secţia civilă, reclamantul B.D. a solicitat anularea dispoziţiei nr. 28729 din 18 august 2008 emisă de Primarul municipiului Bacău, susţinând, în esenţă că, în mod greşit a fost respinsă ca tardivă notificarea contestatorului prin care s-a solicitat restituirea în natură a terenului în suprafaţă de 385,27 mp din Bacău, şi despăgubiri pentru imobilele demolate de la aceeaşi adresă.
S-a mai susţinut, în motivarea acţiunii că, la prima cerere făcută de tatăl contestatorului la data de 1 august 1992 la Primăria municipiului Bacău nu s-a primit nici un răspuns, iar prin notificarea din 15 august 2005 a fost reiterată de către contestator cererea făcută de autorul său deoarece nici după apariţia Legii nr. 10/2001 nu s-a primit nici un răspuns.
Prin sentinţa civilă nr. 1149 din 1 iulie 2009, pronunţată de Tribunalul Bacău, s-a admis în parte contestaţia formulată de contestatorul B.D., s-a anulat dispoziţia nr. 28729 emisă la 18 august 2008 de Primarul municipiului Bacău şi a fost obligată pârâta să:emită o nouă dispoziţie prin care să se propună despăgubiri pentru terenul în suprafaţă de 385,27 mp situat în Bacău, şi imobilele demolate cu destinaţia „farmacie" şi „casă" de la aceeaşi adresă.
Prin Decizia nr. 1 din 18 ianuarie 2010 Curtea de Apel Bacău, secţia civilă, cauze minori, familie, conflicte de muncă, asigurări sociale, a respins apelul promovat de pârâtul Municipiul Bacău prin Primarul municipiului Bacău împotriva sentinţei civile nr. 1149 din 1 iulie 2009 a Tribunalului Bacău.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţele au reţinut, în esenţă, următoarele:
Faţă de dispoziţiile art. 21 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, notificarea contestatorului a fost depusă în termen, respectiv, la 15 august 2005.
In ceea ce priveşte fondul cauzei, autorul contestatorului B.I., respectiv, B.D., este îndreptăţit la despăgubiri pentru imobilele pentru care a formulat notificare.
Prin raportul de expertiză tehnică judiciară întocmit de expert M.C.M., a fost identificat terenul situat în strada N nr. 133, în suprafaţă de 385,27 mp, în suprafaţă de 385,27 mp, în prezent, ocupată de utilităţi şi reţele edilitare.
In mod corect prima instanţă a dispus obligarea pârâtei la emiterea unei noi dispoziţii prin care să propună despăgubiri pentru terenul în suprafaţă de 385,27 mp, situat în Bacău, strada N., nr. 133 şi imobilele cu destinaţia „farmacie" şi „casă" de la aceeaşi adresă.
Împotriva deciziei civile nr. 1 din 18 ianuarie 2010 a Curţii de Apel Bacău a declarat recurs pârâtul Primarul municipiului Bacău, criticile formulate fiind următoarele:
Modificările aduse Legii nr. 10/2001 prin Legea nr. 247/2005 nu privesc instituirea unui nou termen în care să poată fi depuse notificările prevăzute la art. 22 din Legea nr. 10/2001, hotărârile pronunţate în cauză neţinând cont de aceste prevederi legale şi nici de practica instanţelor judecătoreşti.
Atât timp cât posibilitatea depunerii de noi cereri este reglementată doar de Titlul VI al Legii nr. 247/2005, care se referă la modificarea şi completarea Legii nr. 1/2000 nu puteam extinde sub nicio formă această dispoziţie şi pentru Legea nr. 10/2001.
Decizia instanţei de apel este nelegală, deoarece art. 22 din Legea nr. 10/2001 prevede expres care este termenul de depunere a notificărilor, respectiv, 14 februarie 2002.
Recursul este fondat şi se va admite pentru următoarele considerente:
Conform dispoziţiilor art. 21 din Legea nr. 10/2001 (devenit art. 22 în urma republicării legii) în termen de 6 luni de la data intrării în vigoare a legii, persoana îndreptăţită trebuie să notifice persoana juridică deţinătoare, solicitând restituirea imobilului, termen care a fost prelungit succesiv prin OUG nr. 103 din 13 august 2001 şi OUG nr. 145; 9 noiembrie 2001 până la data de 14 februarie 2002.
Totodată, anterior datei de 14 februarie 2001, au fost adoptate unele legi speciale, prin care s-a creat posibilitatea foştilor proprietara să redobândească imobilele terenuri şi construcţii fiecare dintre ele stabilind procedura ce trebuia parcursă pentru redobândirea proprietăţii.
Aceste legi cuprind dispoziţii exprese privind procedura ide atribuire şi modul de funcţionare a comisiilor constituite pentru soluţionarea cererilor de reconstituire a dreptului de proprietate asupra terenurilor sau retrocedare a locuinţelor, iar cererile formulate în baza Legilor fondului funciar şi a Legii nr. 112/1995, soluţionate definitiv sau în curs de soluţionare la data intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001 nu pot fi „asimilate" cu notificarea prevăzută de art. 21 din Legea nr. 10/2001 (art. 22 din legea republicată).
In speţă, prin notificarea nr. 72 din 15 august 2005, adresată Primăriei municipiului Bacă, reclamantul B.D. a solicitat restituirea în natură a terenului în suprafaţă de 385,27 mp situat în Bacău, cu vecinătăţile precizate, despăgubiri pentru imobilul cu destinaţia „farmacie", situat pe acest teren şi despăgubiri pentru imobilul - casă, amplasat pe terenul situat în prelungirea farmaciei naţionalizate în anul 1949, preluată prin Decretul nr. 34/1986.
Prin dispoziţia nr. 28729 din 18 august 2008 a Primarului municipiului Bacău, s-a respins notificarea nr. 72 din 15 august 2005, întrucât aceasta nu a fost depusă în termenul prevăzut de art. 22 din Legea nr. 10/2001, respectiv, 14 februarie 2002.
Faţă de dispoziţiile art. 22 alin. (5) din Legea nr. 10/2001, în mod nelegal au constatat atât instanţa de fond, cât şi cea de apel că notificarea reclamantului a fost formulată în termenul prevăzut de lege pentru motivul că, prin modificarea adusă Legii nr. 10/2001 prin Legea nr. 247/2005, s-ar reglementa un termen nou pentru depunerea notificărilor.
Este de reţinut că, prin Legea nr. 247/2005, s-au adus anumite modificări Legii nr. 10/2001, însă, în ceea ce priveşte termenul de formulare a notificării, care a fost prelungit succesiv prin OUG nr. 10/2001 şi OUG nr. 145/2001, acesta se raportează la intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001, astfel încât, data până la care se puteau formula notificările pe această procedură specială, este 14 februarie 2002.
Faţă de dispoziţiile textului de lege menţionat, se reţine că natura juridica a acestui termen este de decădere, sancţiunea nerespectării sale fiind pierderea posibilităţii pentru persoana îndreptăţită de a-şi valorifica dreptul la măsuri reparatorii prin procedura specială a Legii nr. 10/2001.
Faţă de natura juridică a termenului de 6 luni (termen de decădere), acesta nu poate fi nici întrerupt şi nici suspendat şi nici nu se poate pune în discuţie problema repunerii în termen conform art. 103 alin. (2) C. proc. civ. De asemenea, legea specială nu prevede o repunere în termen pentru depunerea notificării.
Sancţiunea decăderii constă în stingerea dreptului subiectiv neexercitat în termenul stabilit de lege, iar forţa majoră este un caz tipic de suspendare a cursului prescripţiei inaplicabil în speţa de faţă (prescripţia extinctivă stinge doar dreptul material la acţiune).
Raţiunea pentru care termenul în discuţie a fost instituit ca fiind termen de decădere rezultă din dorinţa legiuitorului de a dinamiza procedurile de punere în aplicare şi finalizare a operaţiunilor de retrocedare în natură sau prin echivalent a bunurilor trecute în proprietatea statului sau preluate în orice mod de acesta.
Faţă de aceste considerente, constatându-se că în mod corect prin dispoziţia nr. 28729 din 18 august 2008 a Primarul Municipiului Bacău s-a respins ca tardiv formulată notificarea reclamantului B.D., criticile recurentului Primarul Municipiului Bacău sunt fondate, astfel că se va admite recursul, se va casa Decizia atacată, precum şi sentinţa civilă nr. 1149 din 1 iulie 2009 şi se va respinge acţiunea formulată de reclamantul B.D.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâtul Primarul Municipiului Bacău împotriva deciziei civile nr. 1 din 18 ianuarie 2010 a Curţii de Apel Bacău, secţia civilă, cauze minori, familie, conflicte de muncă, asigurări sociale.
Casează Decizia atacată, precum şi sentinţa civilă nr. 1149 din 01 iulie 2009 a Tribunalului Bacău, secţia civilă, şi în rejudecare, respinge acţiunea.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 20 ianuarie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 315/2011. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3032/2011. Civil. Recalculare pensie.... → |
|---|
