ICCJ. Decizia nr. 3245/2011. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 3245/2011
Dosar nr. 2580/105/2007
Şedinţa publică din 6 aprilie 2011
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 1264 din 12 iunie 2009 Tribunalul Prahova a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, a admis, în parte, acţiunea precizată şi completată formulată de reclamanţii P.T.F., D.M.E., S.(fostă P.) D.S. prin procurator P.T.F. şi E.(fostă P.)E.E. prin procurator P.T.F., în contradictoriu cu pârâţii Municipiul Ploieşti prin Primar, Ministerul Economiei şi Finanţelor, Ministerul Industriei şi Resurselor şi Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului.
A constatat dreptul petiţionarilor de a beneficia de măsuri reparatori prin echivalent bănesc pentru terenul în suprafaţă de 1,30 ha situat în Ploieşti, jud. Prahova.
Tribunalul a respins excepţia lipsei calităţii procesual pasive a Autorităţii pentru Valorificarea Activelor Statului Bucureşti, pe considerentele că, aşa cum a rezultat din chiar conţinutul cererii de chemare în judecată, aceasta are ca obiect un litigiu întemeiat pe dispoziţiile Legii nr. 10/2001.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reţinut următoarele:
Autoarea reclamanţilor din prezenta cauză a devenit proprietara unui teren în suprafaţă totală de 5 ha şi 4186 mp situat pe raza Municipiului Ploieşti, în baza unui act de vânzare-cumpărare din anul 1949 şi transcris sub nr. 153/1949.
Din această suprafaţă, prin Decretul nr. 402 din 15 octombrie 1952 i-a fost expropriată suprafaţa de 10.300 mp, teren declarat de utilitate publică şi trecut în proprietatea statului şi dat în folosinţa „F.".
După apariţia Legii nr. 10/2001 fostul proprietar a formulat notificări adresată prin intermediul executorului judecătoresc SC F. SA, solicitând restituirea în natură sau acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent pentru terenul în suprafaţă de 10.300 mp.
Întrucât respectiva notificare nu a fost soluţionată, reclamanţii s-au adresat cu cererea pendinte tribunalului, solicitând iniţial restituirea în natură pe vechiul amplasament a terenului, iar ulterior pe calea precizării şi completării, în subsidiar, pentru terenul imposibil de restituit în natură compensarea cu un alt imobil sau acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent bănesc.
În ceea ce priveşte calitatea de persoane îndreptăţite, în sensul legii speciale de a beneficia de măsurile reparatorii prevăzute de aceasta, aşa cum s-a arătat şi în precedentul prezentelor considerente, autoarea reclamanţilor a deţinut în proprietate terenul în litigiu în baza unui act de vânzare-cumpărare, suprafaţa pentru care s-a formulat notificare fiind expropriată printr-un decret al Prezidiului Marii Adunării Naţionale a Republicii Populare Române.
Or, potrivit art. 11.1 din Normele Metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, prin utilizarea sintagmei generice „imobile expropriate" legiuitorul a avut în vedere includerea sub incidenţa legii a tuturor exproprierilor făcute în perioada de referinţă, indiferent de calificarea titlului în temeiul căror acestea au fost expropriate (ca fiind valabil sau nu). Important pentru stabilirea incidenţei acestor norme speciale a fost dovedirea faptului că preluarea a intervenit ca urmare a unei exproprieri dispuse ca atare în baza unui act normativ generic sau individual de expropriere.
Aşa fiind, la momentul formulării notificării, fosta proprietară avea calitatea de persoană îndreptăţită în baza Legii nr. 10/2001, iar urmare a decesului acesteia respectiva calitate o au moştenitorii săi, reclamanţii din prezenta cauză.
În ceea ce priveşte măsurile reparatorii ce se pot acorda în lumina actului special de reparaţie, acestea pot consta în restituirea în natură sau măsuri reparatorii prin echivalent.
La rândul lor, măsurile reparatorii prin echivalent constau în compensare cu alte bunuri sau servicii oferite în echivalent de entitatea investită potrivit prezentei legi cu soluţionarea notificării, cu acordul persoanei îndreptăţite sau despăgubiri acordate în condiţiile prevederilor speciale privind regimul stabilirii şi plăţii despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv.
În speţa pendinte, terenul în litigiu se află, potrivit probelor administrate în cauză, respectiv înscrisuri coroborate cu concluziile raportului de expertiză specialitate topografie, în patrimoniul unor persoane juridice de drept privat.
Astfel, acesta a fost înstrăinat prin contract de vânzare-cumpărare cumpărătoarei SC G.I.V. şi Compania G. SA, fiind vândut în procedura Legii nr. 64/1995, procedură vizând pe debitoarea SC F. SA.
Procedura de lichidare a acestei societăţi comerciale a fost închisă prin sentinţa nr. 492 din 26 octombrie 2006 pronunţată de judecătorul sindic din cadrul Tribunalului Prahova, dispunându-se totodată radierea debitoarei din evidenţele ORC Prahova.
Faţă de această împrejurare, tribunalul a constatat că nu se poate dispune restituirea în natură pe vechiul amplasament a terenului de 10.300 către reclamanţi.
În ceea ce priveşte solicitarea acestora de acordare în compensare a unui alt imobil în echivalent, tribunalul a reţinut că, aşa cum s-a precizat mai sus, o astfel de modalitate de stabilire a măsurilor reparatorii se propune de către entitatea investită cu soluţionarea notificării.
Pe de altă parte, aşa cum s-a decis în jurisprudenţa constantă, chiar dacă respectiva unitate nu oferă în compensare astfel de bunuri, dar le are la dispoziţie, instanţa poate dispune o astfel de măsură reparatorie.
Numai că, în cauza de faţă, unitatea investită cu soluţionarea notificării a fost lichidată, astfel încât nu mai deţine nici un bun în patrimoniu, iar Municipiul Ploieşti nu are calitatea cerută de lege nefiind notificat şi nici nu a deţinut niciodată terenul în litigiu care a aparţinut SC F., iar în prezent este proprietate particulară a unor societăţi comerciale.
Aşa fiind, tribunalul a considerat că singura posibilitate de reparare este cea a acordării măsurilor reparatorii prin echivalent în condiţiile legii speciale.
Prin Decizia civilă nr. 100 din 11 mai 2010 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti s-au dispus următoarele:
Respingerea ca nefondată a excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive, invocată de apelanţii – pârâţi Municipiul Ploieşti şi Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului Bucureşti.
Admiterea excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive, invocată de Direcţia Generală a Finanţelor Publice Prahova.
Respingerea, ca nefondate, a apelurilor declarate de pârâtele Municipiul Ploieşti – prin Primar şi Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului Bucureşti, împotriva sentinţei civile nr. 1264 din 12 iunie 2009 pronunţată de Tribunalul Prahova.
Admiterea apelului declarat de pârâta Direcţia Generală a Finanţelor Publice Prahova împotriva sentinţei civile nr. 1264 din 12 iunie 2009 pronunţată de Tribunalul Prahova, schimbarea în parte a sentinţei în sensul respingerii acţiunii faţă de această pârâtă ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă şi pe care a exonerat-o de plata sumei de 500 lei cheltuieli de judecată către reclamanţi.
Admiterea apelului declarat de reclamanţii P.T.F., S.(fostă P.)D. – prin procurator P.T.F., E.(fostăP.)E.E. – prin procurator P.T.F., împotriva sentinţei civile nr. 1264 din 12 iunie 2009 pronunţată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Economiei şi Finanţelor – prin Direcţia Generală a Finanţelor Publice Prahova, Municipiul Ploieşti – prin primar A.L.V., Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului Bucureşti sector 1 – prin reprezentant M.U., Ministerul Economiei şi Finanţelor Bucureşti, Ministerul de Resort – Ministerul Industriei şi Resurselor.
Schimbarea în parte a sentinţei în sensul că a obligat intimatul Primarul Municipiului Ploieşti să acorde reclamanţilor teren în suprafaţă de 1,30 ha în tarlaua 23, parcela 320, zona Dacia – Mihai Bravu, Ploieşti, în compensare pentru terenul ce a aparţinut autoarei reclamanţilor.
Menţinerea restului dispoziţiilor sentinţei.
Obligarea apelantei – pârâte Municipiul Ploieşti – prin Primar, la 1500 lei cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat, către reclamanţii P.T.F., D.M.E., S.(fostă P.)D., E.(fostă P.)E.E.
Analizând apelurile pe fond, Curtea a reţinut următoarele:
Este nefondat apelul declarat de pârâtul Municipiul Ploieşti şi a fost respins ca atare deoarece reclamanţii au adresat notificarea primăriei care nu s-a pronunţat asupra ei.
Nu a fost primit nici apelul Autorităţii pentru Valorificarea Activelor Statului, reţinându-se că, în mod corect a procedat prima instanţă respingând excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a acestei instituţii, în condiţiile în care notificarea a fost adresată de către autoarea reclamantelor SC F. SA - societate privatizată şi în prezent lichidată prin hotărâre judecătorească în procedura Legii nr. 64/1995.
Ca atare, instituţia implicată în procesul de privatizare are legitimare procesuală pasivă într-un litigiu întemeiat pe dispoziţiile Legii nr. 10/2001.
Apelul declarat de pârâta D.G.F.P. Prahova a fost admis avându-se în vedere faptul că excepţia invocată de aceasta, vizând excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, a fost găsită întemeiată, ca efect al abrogării dispoziţiilor Legii nr. 10/2001 privind emiterea titlurilor de valoare nominală de către aceasta.
În consecinţă, sentinţa atacată a fost schimbată în parte în sensul respingerii acţiunii faţă de această pârâtă, ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă cu consecinţa exonerării acesteia de plata cheltuielilor de judecată în sumă de 500 lei către reclamanţi.
Apelul reclamanţilor a fost admis pe considerentele că, proba proprietăţii, a deţinerii legale a acesteia la momentul deposedării abuzive şi a calităţii de persoană îndreptăţită la restituire a autoarei reclamanţilor, în condiţiile art. 3 alin. (1) lit. a) şi ale art. 23 din Legea nr. 10/2001, au fost analizate de prima instanţă, hotărârea se impune a fi schimbată în parte doar sub aspectul modalităţii de acordare a măsurilor reparatorii. S-a reţinut astfel că din întregul material probator al cauzei, inclusiv probele administrate în faţa instanţei de apel, rezultă cu certitudine că terenul în suprafaţă de 1,30 ha solicitat de autoarea contestatorilor, a trecut în proprietatea statului, fiind expropriat în baza Decretului nr. 402/1952 pentru constituirea întreprinderii F.
Întrucât notificării formulate nu i s-a dat nici un răspuns, descendenţii fostei proprietare a imobilului expropriat au învestit Tribunalul Prahova cu o contestaţie în baza Legii nr. 10/2001 solicitând iniţial restituirea în natură pe vechiul amplasament a terenului respectiv, cererea fiind ulterior precizată în sensul restituirii prin compensare cu un alt imobil în echivalent.
Din raportul de expertiză întocmit în apel de expert A.F., rezultă că autoarea contestatorilor a fost proprietara unui teren în suprafaţă totală de 54186 mp teren situat în intravilanul Mun. Ploieşti.
Din aceeaşi lucrare rezultă că au fost preluaţi cu documente justificative doar 13000 mp pentru edificarea întreprinderii F. însă în fapt suprafaţa preluată pentru acest scop a fost de 17285 mp.
În acest context, având în vedere faptul că apelanţii sunt îndreptăţiţi la măsuri reparatorii pentru imobilul teren în suprafaţă de 1,30 ha, care a aparţinut autoarei lor D.A. şi a fost preluat abuziv în proprietatea statului, Curtea a admis solicitarea subsidiară a acestora privind modalitatea de despăgubire pentru imobilul imposibil de restituit în natură.
Astfel, potrivit art. 1 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, în cazurile în care restituirea în natură nu este posibilă, se vor stabili măsuri reparatorii prin echivalent constând în compensare cu alte bunuri sau servicii oferite de entitatea investită cu soluţionarea notificării, cu acordul persoanei îndreptăţite, sau despăgubiri acordate în condiţiile prevederilor speciale privind regimul stabilirii şi plăţii despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv.
Având în vedere că prin Hotărârea nr. 195 din 31 august 2006 şi Hotărârea nr. 196 din 08 august 2007 (filele 69-70 dosarul Curţii de Apel Ploieşti) emise de Consiliul Local al Municipiului Ploieşti s-a stabilit lista terenurilor disponibile, proprietatea Mun. Ploieşti, care pot fi acordate în compensare persoanelor îndreptăţite la măsuri reparatorii prin echivalent, Curtea a acordat pentru terenul în suprafaţă de 1,30 ha, preluat abuziv de stat, teren în compensare în T. 23, Parcela 320 zona Dacia - Mihai Bravu, Ploieşti.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamanţii P.T.F., D.M.E., S.D., E.E.E. prin procurator P.T.F. şi pârâtul Municipiul Ploieşti prin primar precum şi pârâta Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului.
Recursul reclamanţilor vizează nerestituirea terenului în natură şi modalitatea de soluţionare a excepţiei lipsei de calitate procesuală pasivă a Direcţia Generală a Finanţelor Publice Prahova.
Astfel, conform art. 11 din Legea nr. 10/2001 s-a reglementat situaţia restituirii în natură sau corelarea măsurilor reparatorii prin echivalent, prevăzându-se ipoteze şi soluţii diferenţiale în raport de particularităţile faptice ale cauzei. Prin urmare, în aplicarea acestui text de lege esenţial este a se stabili dacă exproprierea şi-a atins scopul şi dacă imobilul este liber şi neafectat de lucrări de construcţii, în tot sau în parte.
În cauză, suprafaţa de 1,30 ha teren a fost expropriată pentru construirea Întreprinderii F., societate ulterior privatizată care ulterior a fost lichidată, procedura insolvenţei fiind finalizată prin sentinţa civilă nr. 492 din 26 octombrie 2006 a Tribunalului Prahova.
Din raportul de expertiză topo rezultă că pe terenul de 1,30 nu a mai rămas nimic din fosta F. SA, terenul fiind liber în accepţiunea legii, nefiind afectat de utilităţi publice, construcţii sau amenajări, singurele construcţii identificate de expert aparţinând unor societăţi comerciale, care nu corespund cerinţelor de satisfacere a unei utilităţi publice în sensul normelor legale.
Autoarea reclamanţilor a notificat F. SA solicitând restituirea în natură sau prin echivalent a bunului în litigiu, contestaţie care nu a fost soluţionată niciodată, mai mult, în procedura lichidării judiciare terenul a fost înstrăinat fără a-i fi soluţionată notificarea, prin încălcarea Legii nr. 10/2001.
Lipsa calităţii procesuale pasive a Direcţia Generală a Finanţelor Publice Prahova a fost greşit admisă.
Recursul Municipiului Ploieşti este întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi vizează următoarele aspecte:
Greşit instanţa a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a recurentei.
Notificarea a fost adresată fostei SC F. SA ca unitate deţinătoare şi nu recurentei care nu a fost investită cu soluţionarea notificării. Or, instanţa în mod nelegal a obligat Municipiul Ploieşti la acordarea de măsuri reparatorii prin compensare cu un alt teren, deoarece nu există creat un raport juridic cu reclamanţii care să genereze în sarcina sa o astfel de obligaţie.
Restituirea prin echivalent a unui imobil preluat abuziv se realizează numai în cadrul procedurii speciale expres reglementate de Legea nr. 10/2001 şi numai ca urmare a ofertei exprimate de unitatea investită cu soluţionarea notificării.
Conform art. 1 din Legea nr. 10/2001, iniţiativa compensării cu alt bun aparţine entităţii investite cu soluţionarea notificării şi se materializează ulterior ofertei de compensare. În cauză, instanţa nu poate dispune compensarea fără a încălca dreptul de dispoziţie al autorităţii publice locale cu privire la bunurile pe care le deţine în proprietate, iar conform art. 36 alin. (2) lit. c) şi art. 36 alin. (5) lit. a) şi b) din Legea nr. 215/2001, doar Consiliul Local poate hotărî asupra disponibilizării unor bunuri care ar putea fi acordate în compensare.
Solicită admiterea recursului, modificarea în parte a deciziei, admiterea apelului formulat de recurentă şi respingerea contestaţiei ca neîntemeiată.
Recursul pârâtei Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului este fundamentat pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi vizează următoarele critici aduse deciziei recurate.
Recurenta nu are calitate procesuală pasivă deoarece nu este instituţia publică notificată în temeiul Legii nr. 10/2001 şi prin urmare nu are obligaţia de a face. Legea instituie o procedură administrativă prealabilă, care nu a fost îndeplinită în raport cu recurenta, aşa cum dispune art. 25 din Legea nr. 10/2001.
Solicită admiterea recursului şi modificarea deciziei apelate, admiterea apelului, schimbarea sentinţei apelate în sensul respingerii acţiunii formulate în contradictoriu cu Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului care nu are calitate procesuală pasivă şi ca neîntemeiată în subsidiar.
Examinând recursurile declarate de părţi instanţa reţine următoarele:
Terenul în litigiu, în suprafaţă de 1,30 ha, fostă proprietate a defunctei D.A., a trecut în proprietatea statului în temeiul Decretului nr. 402/1952, şi a fost dat în folosinţa Întreprinderii F., utilitate publică care s-a realizat prin construirea întreprinderii (f. 10 fond).
Prin sentinţa civilă nr. 492 din 26 octombrie 2006, pronunţată de Tribunalul Prahova, s-a finalizat procedura de lichidare a SC F. (societate notificată), terenul în litigiu fiind înstrăinat în procedura Legii nr. 64/1995 unor persoane juridice de drept privat, în prezent aflându-se în proprietatea SC C.C.A.I. SA (suprafaţa de 11477 mp) şi a SC I. SRL (suprafaţa de 1523 mp) potrivit rapoartelor de expertiză efectuate în cauză (f. 219 dosar fond şi f. 87 şi 100 dosar apel).
În aceste condiţii, este exclusă restituirea în natură din moment ce proprietarii actuali ai terenurilor au dobândit bunul imobil prin cumpărare de la o altă persoană juridică (SC G. SA) care l-a cumpărat în urma procedurii de lichidare a societăţii notificate, acte de vânzare – cumpărare a căror anulare nu s-a solicitat şi care produc, prin urmare, efecte juridice.
În aceste condiţii, nu interesează dacă scopul exproprierii s-ar fi realizat sau nu şi nici dacă terenul este liber de construcţii ori de alte amenajări de utilitate publică ci doar faptul că în prezent terenul constituie, consecinţă a contractului de vânzare-cumpărare, proprietatea privată a unor persoane juridice şi prin urmare nu poate fi restituit în natură, sens în care recursul formulat de reclamanţi urmează a fi respins în condiţiile art. 312 C. proc. civ. ca neîntemeiat, înlăturând şi critica vizând modalitatea de soluţionare a excepţiei privind lipsa calităţii procesuale pasive a Direcţia Generală a Finanţelor Publice Prahova deoarece conform Legii nr. 247/2005 aceasta nu are atribuţii în materie.
Recursul Autorităţii pentru Valorificarea Activelor Statului urmează a fi respins ca neîntemeiat, deoarece instituţie implicată în procesul de privatizare fiind, dobândeşte legitimare procesuală în temeiul art. 29 din Legea nr. 10/2001.
Recursul pârâtului Municipiul Ploieşti prin primar urmează a fi admis deoarece pârâta nu a fost entitatea deţinătoare a terenului, nu a fost investită cu soluţionarea niciunei notificări din partea reclamanţilor şi prin urmare nu poate fi obligată la măsuri reparatorii prin echivalent constând în atribuirea altor bunuri în compensare, din moment ce compensarea aparţine unităţii deţinătoare în condiţiile art. 1 alin. (2) şi art. 10 din Legea nr. 10/2001, calitate pe care nu o realizează.
Prin urmare, în temeiul art. 312 C. proc. civ., recursul pârâtului Municipiul Ploieşti va fi admis şi se va dispune respingerea apelului formulat de reclamanţi, cu menţinerea restului dispoziţiilor deciziei recurate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâtul Municipiul Ploieşti prin Primar împotriva deciziei nr. 100 din 11 mai 2010 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, pe care o modifică în parte în sensul respingerii apelului declarat de reclamanţii P.T.F., D.M.E., S.D., E.E.E. împotriva sentinţei nr. 1264 din 12 iunie 2009 a Tribunalului Prahova, secţia civilă.
Menţine celelalte dispoziţii ale deciziei.
Respinge ca nefondate recursurile declarate de reclamanţii P.T.F., D.M.E., S.D., E.E.E. şi de pârâta Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului împotriva aceleiaşi decizii.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 6 aprilie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3227/2011. Civil | ICCJ. Decizia nr. 3216/2011. Civil. Revendicare imobiliară.... → |
|---|
