ICCJ. Decizia nr. 3258/2011. Civil. Expropriere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 3258/2011
Dosar nr. 5569/105/2008
Şedinţa publică din 7 aprilie 2011
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Prahova, sub nr. 5569/105/2008, reclamanta M.M., în contradictoriu cu pârâtul Statul Român - prin C.N.A.D.N.R. SA, a formulat contestaţie împotriva cuantumului despăgubirii stabilită la art. 2 din Hotărârea nr. 65 din 10 ianuarie 2007 emisă de Comisia pentru aplicarea Legii nr. 198/2004.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că este proprietara unui teren situat în comuna Bărcăneşti, sat Bărcăneşti, judeţul Prahova, iar, în urma aplicării procedurile privind unele măsuri prealabile lucrărilor de construcţie a autostrăzii din Bucureşti către Transilvania, Statul Român a început procedura de expropriere a unei părţi din terenul mai sus menţionat, astfel ca, urmare aplicării în teren a planurilor autostrăzii s-a propus exproprierea unei suprafeţe de 365,386 mp, cu număr cadastral 1330.
A mai susţinut reclamanta, că prin Hotărârea nr. 65 din 10 ianuarie 2007 emisă de Comisia pentru aplicarea Legii nr. 198/2004, la art. 2 s-a stabilit cuantumul despăgubirilor la suma de 4.604, 63 RON, şi că nu este de acord cu suma stabilită ca despăgubire, deoarece terenul are preţul real mult mai mare decât cel stabilit prin expertiza evaluatorie.
Prin sentinţa civilă nr. 811 din 8 aprilie 2009, Tribunalul Prahova a admis cererea formulată în baza Legii nr. 33/1994 şi a modificat în parte hotărârea contestată, în sensul că a stabilit dreptul la despăgubire al reclamantei M.M. pentru terenul în suprafaţă de 365,386 mp, situat în comuna Bărcăneşti, sat Bărcăneşti, jud. Prahova, pentru suma de 6916,76 EURO, în echivalent în lei la data plăţii, sumă din care se vor scădea despăgubirile deja achitate, de 4.604,63 lei.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut, în esenţă, că reclamanta M.M. a chemat în judecată Statul Român-prin C.N.A.D.N.R. SA, solicitând modificarea Hotărârii nr. 65 din 10 ianuarie 2007 emisă de Comisia pentru aplicarea Legii nr. 198/2004, în sensul majorării cuantumului despăgubirilor acordate pentru terenul expropriat, în suprafaţă de 365,386 mp; că, la stabilirea despăgubirii, care se compune din valoarea reală a imobilului şi din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane îndreptăţite, se va ţine seama de preţul cu care se vând, în mod obişnuit, imobilele de acelaşi fel în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză, precum şi de daunele aduse proprietarului sau, după caz, altor persoane îndreptăţite, luând în considerare şi dovezile prezentate de aceştia; că reclamantei, în calitate de proprietar al suprafeţei de teren de 365,386 mp supusă exproprierii, i s-a oferit suma de 4.604, 63 lei cu titlu de despăgubire, prin Hotărârea de stabilire a despăgubirilor, nr. 65 din 10 ianuarie 2007, şi că instanţa, comparând concluziile raportului de expertiză topo întocmit de ing. C.R., cu oferta efectuată de pârâtă, conform hotărârii mai sus menţionată şi cu punctul de vedere exprimat de către expertul-consilier desemnat de intimată-pârâtă, a apreciat că oferta efectuată de pârâtă este sub preţul de circulaţie al imobilului, astfel cum acesta apare în publicaţiile imobiliare.
S-a mai reţinut, că, potrivit raportului de expertiză întocmit de expertul numit de instanţă, C.R., terenul expropriat, în suprafaţă de 365,386 mp, face parte dintr-o proprietate totală de 6547 mp, teren, cu ieşire la DN 1, pe care se află casa reclamantei, în continuare aflându-se terenul arabil în suprafaţă de 6277 mp şi că, prin două exproprieri succesive, una de 2100 mp şi alta de 365,386 mp, întreaga proprietate a fost ruptă în trei părţi, pe mijloc, astfel că accesul la terenul din spate se va face în viitor pe căi ocolite.
Prin Decizia civilă nr. 129 din 16 iunie 2010, Curtea de Apel Ploieşti, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, a admis apelul formulat de pârâtul Statul Român - prin C.N.A.D.N.R. SA; a schimbat în parte sentinţa civilă apelată, în sensul că a stabilit dreptul la despăgubiri pentru terenul în suprafaţă de 365,386 mp, situat în comuna Bărcăneşti, sat Bărcăneşti, judeţul Prahova, în cuantum de 4.603,86 lei; a menţinut restul dispoziţiilor sentinţei şi a obligat pe intimata M.M., către apelantul Statul Român - C.N.A.D.N.R. SA, la plata sumei de 1.200 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a dispune astfel, instanţa de apel a reţinut, în esenţă, că este fondată critica apelantei în sensul că s-a omologat în mod greşit expertiza întocmit de exp. C.R., care nu a avut în vedere preţurile cu care se vând în mod obişnuit imobilele de acelaşi fel în unitatea administrativ-teritorială la data întocmirii raportului de expertiză, respectiv preţul de piaţă, ci preţurile din ofertele de vânzare pe care le-a luat din ziarul „Raid".
Expertul C.R. a arătat în lucrarea efectuată că preţurile terenurilor sunt cele din publicaţiile imobiliare, ajungând la o valoare a terenului în litigiu de 6.916, 76 Euro.
Chiar dacă expertiza nu este unică, în sensul că punctul de vedere al expertului consilier M.I. este depus separat, nu înseamnă că nu s-a depus un raport unic.
Din expertiza efectuată în apel, rezultă că valorile stabilite pentru terenul expropriat de experţii M.G. şi C.C. sunt mult mai mari decât cele stabilite de instanţa de fond, dar, având în vedere că nu se poate înrăutăţi situaţia apelantului în propria cale de atac, conform art. 296 C. proc. civ., nu s-a omologat acest punct de vedere.
Ţinând cont că intimata-contestatoare a fost de acord cu preţul stabilit de Comisia pentru aplicarea Legii nr. 198/2004, iar expertul consilier M.I. a ajuns la concluzia că preţul cu care se vând în mod obişnuit imobilele în zona respectivă este de 12 lei/mp, deci suma la care are dreptul reclamanta este de 4603,86 lei, stabilită şi prin procesul-verbal nr.65/2006, curtea a omologat această expertiză.
Nu s-a avut în vedere expertiza efectuată la instanţa de fond, cu motivarea că la întocmirea acesteia nu s-au avut în vedere preţurile cu care se vând în mod obişnuit terenurile în zona respectivă, pentru că, în caz contrar, s-ar ajunge la o îmbogăţire fără justă cauză.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta M.M., criticând-o pentru nelegalitate, potrivit art. 304 pct. 9 C. proc. civ., iar în dezvoltarea acestui motiv de recurs, a arătat că, în mod greşit, instanţa de apel a admis apelul declarat de C.N.A.D.N.R. SA.
Împotriva sentinţei civile nr. 811 din 8 aprilie 2009 pronunţată de Tribunalul Prahova si a stabilit aceeaşi valoare a despăgubirii ca si cea trecuta în hotărârea de stabilire a cuantumului despăgubirilor emisa de C.N.A.D.N.R. SA., conform punctului de vedere al expertului desemnat de aceasta, motivând că punctele de vedere exprimate in conţinutul raportului de expertiza de expertul desemnat de instanţa si expertul desemnat de reclamantă nu sunt în concordanţă cu normele ce au incidenţa în materia exproprierilor; că apelanta C.N.A.D.N.R. SA a formulat apel susţinând ca expertiza efectuată la instanţa de fond nu ar fi fost întocmită cu respectarea dispoziţiilor din Legii nr. 33/ 1994, nefiind redactat un raport comun de către toţi experţii participanţi in comisia de evaluare, şi că, în faza de apel, instanţa a apreciat, îmbrăţişând punctul de vedere al apelantei C.N.A.D.N.R. SA, că se impune refacerea probatoriului cu expertiză şi a dispus întocmirea unei noi lucrări de către o nouă comisie de experţi.
După întocmirea lucrării, instanţa de apel a apreciat total nelegal că trebuie îndepărtate punctele de vedere ale experţilor desemnaţi de instanţă, dar si de reclamantă, si a ales punctul de vedere al expertului desemnat de Statul Român, prin C.N.A.D.N.R., cu menţiunea că numai punctul acestuia de vedere ar corespunde criteriilor prevăzute de art. 26 din Legea nr. 33/1994, ceea ce este în total dezacord cu norma legală indicată.
Astfel, potrivit textului indicat „despăgubirea" se compune din valoarea reală a imobilului si din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane îndreptăţite.
La evaluarea cuantumului despăgubirilor, experţii precum si instanţa vor ţine seama de preţul cu care se vând în mod obişnuit imobilele de acelaşi fel în unitatea administrativ teritoriala, la data întocmirii raportului de expertiza, precum si de daunele aduse proprietarului sau după caz, altor persoane îndreptăţite, luând în considerare si dovezile prezentate de acestea.
Textul legal enunţat stabileşte atât criteriile de determinare a despăgubirii, compusă din valoarea reală a bunului şi prejudiciul cauzat expropriatului, cât şi momentul, data de referinţă, în raport de care se determină cuantumul despăgubirii, care este „data întocmirii raportului de expertiză", conform dispoziţiilor art. 25 din Legea nr. 33/1994.
Prin raportare la practica judiciară în materie, fundamentată pe interpretarea corecta şi în spiritul normei de drept aplicabile, se arată că instanţa de apel a pronunţat o hotărâre nelegală prin care a admis apelul părţii adverse şi a schimbat hotărârea instanţei de fond, acordând în fapt aceeaşi sumă ca cea din conţinutul hotărârii de expropriere.
Or, expertul desemnat de C.N.A.D.N.R. SA în comisie a expus un punct de vedere cu încălcarea dispoziţiilor art. 26 din Legea nr. 33/1994, deoarece, deşi expertiza în faza de apel a fost efectuată în luna mai 2010, totuşi „valoarea" prezentată în raportul de expertiză este absolut identică cu cea oferită de expropriator la iniţierea demersurilor pentru construcţia autostrăzii.
S-a conchis, că suma de 6916,76 Euro, reprezenta o medie ponderată între suma stabilită de expertul desemnat de instanţa de apel şi expertul desemnat de reclamantă, fiind în fapt suma stabilita de prima instanţa.
Examinând Decizia în limita criticilor formulate ce permit încadrarea în art. 304 pct. 9 C. proc. civ., instanţa constată recursul nefondat, pentru următoarele considerente:
Prin criticile formulate, recurenta-reclamantă critică Decizia civilă recurată ca fiind dată cu aplicarea greşită a prevederilor art. 26 din Legea nr. 33/1994, în sensul că instanţa de apel a însuşit punctul de vedere al apelantei-pârâte, respectiv al expertului desemnat de aceasta la efectuarea expertizei, ceea ce a condus, în fapt, la acordarea aceleiaşi sume ca şi cea stabilită prin hotărârea contestată.
Potrivit art. 26 din Legea nr. 33/1994, „despăgubirea se compune din valoarea reală a imobilului şi din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane îndreptăţite. La calcularea despăgubirilor, experţii, precum şi instanţa vor ţine seama de preţul cu care se având, în mod obişnuit, imobilele de acelaşi fel în unitatea administrativă teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză, precum şi de daunele aduse proprietarului sau, după caz, altor persoane îndreptăţite, luând în considerare şi dovezile prezentate de aceştia. Experţii vor defalca despăgubirile cuvenite proprietarului de cele ce se cuvin titularilor de alte drepturi reale. În cazul exproprierii parţiale, dacă partea din imobil rămasă neexpropriată va dobândi un spor de valoare ca urmare a lucrărilor ce se vor realiza, experţii, ţinând seama de prevederile alineatului precedent, vor putea propune instanţei o eventuală reducere a daunelor".
În speţă, instanţa de apel, legal, nu a omologat expertiza efectuată la prima instanţă, întrucât prin aceasta s-a stabilit cuantumul despăgubirilor în raport de preţurile din publicaţiile de vânzare şi nu în raport de preţul cu care se vând terenurile în unitatea administrativ-teritorială în care este situat terenul în litigiu, iar, în ceea ce priveşte expertiza efectuată în apel a stabilit cuantumul despăgubirilor, în principal, ţinând seama de faptul că reclamanta a fost de acord cu preţul stabilit de Comisia pentru aplicarea Legii nr. 198/2004, iar, în subsidiar, de faptul că expertul desemnat de pârâtă a ajuns la concluzia că preţul cu care se vând în zonă terenurile la data efectuării raportului de expertiză este de 12 lei/mp, deci suma la care are dreptul reclamanta este de 4603,86 lei.
Procedând astfel, instanţa de apel a analizat apelul pârâtei atât prin raportare la prevederile art. 26 din Legea nr. 33/1994, cât şi prin raportare la dispoziţiile art. 20 din acelaşi act normativ, deşi nu a arătat expres acest fapt.
Astfel, prin procesul-verbal nr. 66 din 19.11.2006 încheiat de Comisia pentru aplicarea Legii nr. 198/2004 - Consiliul local al comunei Bărcăneşti, judeţul Prahova, ce se constituie în anexă şi face parte integrantă din hotărârea contestată, s-a stabilit despăgubirea la care este îndreptăţită reclamanta ca fiind de 4.604,63 lei RON, proces verbal ce a fost semnat de aceasta, în calitate de persoană expropriată, iar din conţinutul acestuia rezultă că reclamanta „declară că este de acord ca pentru imobilul ce urmează a fi expropriat, să primească cu titlu de despăgubire suma totală de 4.604,63 lei RON".
Prin urmare, cu aplicarea corectă a art. 20 din Legea nr. 33/1994, instanţa de apel a stabilit dreptul reclamantei la o despăgubire în sumă de 4.604,63 lei (RON), deoarece aceasta nu a respins propunerea expropriatorului cu privire la cuantumul despăgubirii propuse.
Or, ulterior acceptării propunerii expropriatorului, reclamanta nu poate veni în instanţă şi contestă hotărârea prin care „s-a acordat despăgubirea propusă de expropriator şi cu care acesta a fost de acord", deoarece calea contestaţiei în justiţie împotriva hotărârii comisiei este deschisă numai în ipoteza respingerii de către persoana expropriată a propunerii de despăgubire.
Pentru considerentele expuse, instanţa, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta-reclamantă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta M.M. împotriva deciziei nr. 129 din 16 iunie 2010 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 7 aprilie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3259/2011. Civil. Expropriere. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3254/2011. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
