ICCJ. Decizia nr. 3259/2011. Civil. Expropriere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr.3259/2011
Dosar nr.16579/3/2008
Şedinţa publică din 7 aprilie 2011
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
La data de 6 mai 2008, reclamantul Municipiul Bucureşti, prin Direcţia Transporturi, Drumuri şi Sistematizarea Circulaţiei, a chemat în judecată pe pârâţii J.R., J.V., J.D., pentru a se dispune exproprierea pentru cauză de utilitate publică de interes local a suprafeţei de teren de 94 mp, din imobilul proprietatea pârâţilor, compus din teren în suprafaţă totală de 582,72 mp şi construcţie, situat în Bucureşti, sector 1 şi trecerea imobilului în proprietatea expropriatorului, cu obligarea reclamantului la plata către pârâţi a despăgubirilor în valoare de 247.932 lei din care: 219.864 lei, contravaloare despăgubire teren şi 28.068 lei, contravaloare despăgubire împrejmuire, potrivit Legii nr. 33/1994.
În drept, au fost invocate prevederile art. 44 din Constituţie, art. 481 C. civ. şi Legea nr. 33/1994.
Pârâţii au formulat întâmpinare şi au cerut obligarea reclamantului la plata despăgubirii conform preţului de piaţă al imobilului la data depunerii întâmpinării şi nu la data de 15 aprilie 2007, cum s-a stabilit prin raportul de evaluare întocmit de expert B.C.
Prin sentinţa civilă nr. 1669 din 20 noiembrie 2008, Tribunalul Bucureşti a admis acţiunea reclamantului, a dispus exproprierea pentru cauză de utilitate publică de interes local a suprafeţei de 94 mp şi construcţie, situate în Bucureşti, sector 1, a stabilit cuantumul despăgubirilor la suma de 298.673 lei (contravaloarea a 85.333 Euro la data efectuării evaluării) ce urmează a fi plătită pârâţilor în termen de 30 de zile de la rămânerea definitivă a sentinţei.
În fapt, prin Hotărârea nr. 267 din 2 noiembrie 2006 a C.G.M.B. privind declararea de utilitate publică a lucrării de interes local „Supralărgire strada Gheorghe Ionescu Siseşti - Bd. Ion Ionescu de la Brad" a fost declarată de utilitate publică zona în care se află terenul pârâţilor, conform procesului-verbal pentru consemnarea cercetării prealabile nr. 20/730 din 11 octombrie 2006.
Prin notificarea nr. 408 din 21 august 2007, pârâţii au fost înştiinţaţi că suprafaţa de teren în litigiu va fi expropriată şi trecută în proprietatea Municipiului Bucureşti, cu despăgubirea pârâţilor cu suma de 259.159,2 lei, conform raportului de evaluare întocmit de expert evaluator C.B.
În ce priveşte cuantumul despăgubirilor, pârâţii nu au formulat întâmpinare, astfel că reclamantul a promovat acţiunea dedusă judecăţii.
În cauză, pârâţii au formulat întâmpinare şi au cerut ca exproprierea să se facă cu o dreaptă şi prealabilă despăgubire, conform preţului de piaţă de la data depunerii întâmpinării, respectiv 12 iunie 2008.
Raportul de expertiză depus la data de 6 octombrie 2008 a evaluat despăgubirile la suma totală de 298.673 lei (contravaloarea sumei de 85.333 Euro la data efectuării expertizei).
Instanţa a apreciat că expertiza extrajudiciară depusă de pârâţi a avut în vedere preţurile de pe piaţa imobiliară de la data de 24 octombrie 2008 şi nu preţurile avute în vedere de către cei trei experţi desemnaţi de instanţă pentru efectuarea raportului de expertiză; de altfel, pârâţii au cerut prin întâmpinare ca despăgubirea să corespundă valorii de piaţă a imobilului supus exproprierii la data de 12 iunie 2008.
Constatând incidenţa art. 21 din Legea nr. 33/1994, instanţa a admis acţiunea, a dispus exproprierea terenului de 94 mp, proprietatea pârâţilor, a stabilit cuantumul despăgubirilor la suma de 298.673 lei (contravaloarea a 85.333 Euro la data efectuării evaluării) care urmează a fi plătită pârâţilor în termen de 30 de zile de la rămânerea definitivă.
Prin Decizia civilă nr. 161 A din 2 martie 2010, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a respins, ca nefondat, apelul pârâţilor.
S-a reţinut că raportul de expertiză efectuat în cauză cuprinde data întocmirii sale, respectiv are aplicată ştampila Biroului Local pentru Expertize Judiciare, Tehnice, Contabile nr. 8399 din 6 octombrie 2008. Totodată, la pct. 4 intitulat „Desfăşurarea expertizei", s-a făcut precizarea că evaluarea imobilului s-a efectuat după deplasarea expertului la adresa imobilului, în data de 18 iulie 2008, după convocarea prealabilă a tuturor părţilor din dosar.
Au fost înlăturate criticile apelanţilor prin care s-a pretins ca raportul de expertiză nu ar conţine toate metodele de stabilire a despăgubirilor. Sub acest aspect, art. 26 din Legea nr. 33/1994 prevede că la calcularea cuantumului despăgubirii, comisia de experţi trebuie să ţină seama de „preţul cu care se vând, în mod obişnuit imobilele de acelaşi fel în unităţi administrativ-teritoriale", ceea ce experţii desemnaţi la instanţa de fond – T.I.C., expert numit de instanţă, M.B., expert desemnat de expropriator şi C.B., expert propus de părţi - au şi făcut, respectiv, au avut în vedere preţurile din tranzacţiile imobiliare.
Confirmând concluziile raportului de expertiză, instanţa de fond a stabilit cuantumul despăgubirilor la suma de 298.673 lei - contravaloarea a 85.333 Euro la data evaluării, care urmează a fi plătită pârâţilor în termen de 30 de zile de la rămânerea definitivă a hotărârii.
Hotărârea de fond a fost pronunţată la data de 20 noiembrie 2008, iar pârâţii J.R., J.D. şi J.V. au declarat apel împotriva acestei hotărâri la data de 04 decembrie 2008, solicitând abia la 10 iunie 2009, completarea hotărârii de fond, în sensul ca aceeaşi instanţă să modifice cuantumul despăgubirilor la suma totală de 100.276 Euro, reprezentând 91.160,3 Euro total despăgubiri expropriere şi respectiv, 9.116 Euro reprezentând procentul solicitat de 10% din suma determinată reprezentând cheltuieli cu dobândirea proprietăţii.
Pârâţii nu au formulat întâmpinare în privinţa cuantumului despăgubirilor, astfel cum au fost stabilite prin raportul de expertiză întocmit de expert C.B., dar au contestat ulterior, prin promovarea acţiunii, cuantumul despăgubirilor acordate pentru imobilul expropriat.
Instanţa de fond a înlăturat în mod corect concluziile raportului de expertiză extrajudiciară şi a stabilit drept cuantum final al despăgubirilor suma de 298.673 lei, echivalentul a 85.333 Euro, la care părţile sunt îndreptăţite a fi despăgubite, respingând ca nefondat capătul de cerere privind acordarea unui procent de 10% din suma totală reprezentând despăgubirea finală, Decizia civilă nr. 1423 din 16 aprilie 1999 a Curţii Supreme de Justiţie, fiind o decizie de speţă care nu are putere de lucru judecat şi nu este obligatorie pentru instanţe.
S-a constatat şi că experţii desemnaţi în efectuarea raportului de expertiză au inclus în suma de 298.673 lei (85.333 Euro) valoarea de circulaţie a suprafeţei de teren de 94 mp, precum şi construcţia reprezentând gard împrejmuire, construit din fundaţie şi soclu de beton armat şi grilaj metalic cu înălţimea de 1,20 m.
Celelalte pretenţii ale pârâţilor, conform completării raportului de expertiză efectuat în apel, nu se încadrează în dispoziţiile art. 26 din Legea nr. 33/1994, ţinând seama şi de conduita procesuală a pârâţilor, care, pe de o parte, nu au contestat în termen legal cuantum,ui despăgubirilor stabilite iniţial de către comisia de experţi, iar, pe de altă parte, au prezentat o expertiză extrajudiciară ale cărei concluzii nu au fundament legal.
Împotriva deciziei instanţei de apel a formulat cerere de recurs la data de 15 iulie 2010, pârâţii J.V., J.R. şi J.D., prin care au criticat-o pentru nelegalitate, sub următoarele aspecte:
Măsura exproprierii reprezintă o privare de proprietate, în sensul art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, care implică, în esenţă, pierderea de către titular a atributelor drepturilor de proprietate în mod definitiv, în urma unui act al puterii de stat. Pentru ca privarea de proprietate să fie concordantă cu dreptul la respectarea bunurilor, aceasta trebuie să îndeplinească trei condiţii: legalitatea măsurii, justificarea măsurii de o cauză de utilitate publică şi proporţionalitatea măsurii cu scopul vizat.
În materia exproprierii, statele trebuie să aibă grijă să nu impună în sarcina persoanelor sarcini excesive, ţinând seama de faptul că nu pot fi impuse unei persoane private costurile realizării utilităţii publice.
În principiu, proporţionalitatea în materia privării de proprietate este legată de obligativitatea stabilirii unor despăgubiri pentru bunul pierdut, calculate în funcţie de pierderea suferită de proprietar. Pentru ca exproprierea să fie legală, valoarea de despăgubire trebuie, aşadar, să fie dreaptă şi prealabilă.
În drept, în mod formal au fost invocate prevederile Constituţiei României, art. 1 din Primul Protocolul adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului, art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Recurenţii-pârâţi au formulat apoi critici punctuale cu privire la expertiza judiciară, după cum urmează; deşi s-a încuviinţat un raport de completare a expertizei pentru a se preciza valoarea gardului, instanţa a ignorat în mod ilegal această solicitare, la fel şi cererea ca suma respectivă să fie adăugată la suma reprezentând despăgubirea pentru teren. De asemenea, s-a menţionat în suplimentul de expertiză şi faptul că mutarea cabinei electrice revine instituţiilor abilitate, costurile fiind suportate de expropriator.
S-a susţinut că o despăgubire nu poate fi justă câtă vreme s-a oferit suma de 3,005 lei/Euro, în condiţiile în care valoarea Euro/leu este variabilă, iar determinarea valorii de despăgubire a fost făcută în Euro/mp şi nu în lei, iar valoarea de 3,005 lei/Euro este luată la întâmplare, pentru că expertiza judiciară nu cuprinde data când a fost întocmită.
S-a susţinut că, prin cerere reconvenţională, s-a solicitat plata unor despăgubiri ce le revenea din diferenţa de sume - una stabilită prin expertiză judiciară, alta prin expertiza extrajudiciară, cât şi din faptul că Primăria Capitalei a făcut dezmembrarea terenului înainte de a li se da despăgubiri pentru terenul ce urmează a fi expropriat.
Instanţa de apel, în mod nelegal, a respins ca inadmisibilă cererea reconvenţională, făcând referire numai la dezmembrarea terenului, nu şi la despăgubirile cerute ca diferenţa dintre cele două expertize.
S-a formulat şi o cerere de compensaţie legală, în conformitate cu art. 294 alin. (2) C. proc. civ. şi art. 482 C. civ., prin care au solicitat ca Primăria Capitalei să fie obligată la plata unei chirii de 2 Euro/mp/lună, începând cu data de 01 decembrie 2007, când s-a dezmembrat terenul ce urma să fie expropriat, la zi. Instanţa de apel nu s-a pronunţat cu privire la aceste despăgubiri.
Nu s-a avut în vedere Decizia civilă nr. 1423/1999 a Curţii Supreme de Justiţie, prin care s-a decis modul de calcul cu privire la exproprierea terenurilor, care pe lângă metodele prin care a fost stabilită valoarea unui teren, se adăuga şi un procent de 10 % din suma determinată, procent ce reprezintă cheltuieli cu dobândirea unei alte proprietăţi (taxe notariale, publicitate, comisioane etc.). În situaţia în care plata nu se va face la termenul prevăzut de instanţa de recurs, Primăria Capitalei să plătească despăgubiri de 0,5 %/zi.
Recursul este nefondat pentru considerentele ce urmează.
În fapt, instanţele fondului - singurele abilitate să stabilească situaţia de fapt a cauzei pendinte - au constatat că, prin Hotărârea nr. 267/2 noiembrie 2006 a C.G.M.B. privind declararea de utilitate publică a lucrării de interes local „Supralărgire strada Gheorghe Ionescu Siseşti - Bd. Ion Ionescu de la Brad", a fost declarată de utilitate publică zona în care se află o parte din terenul proprietatea pârâţilor, situaţia de fapt fiind prezentată şi în procesul-verbal pentru consemnarea cercetării prealabile nr. 20/730 din 11 octombrie 2006.
Prin notificarea nr. 408 din 21 august 2007, pârâţii au fost înştiinţaţi că suprafaţa de teren în litigiu va fi expropriată şi trecută în proprietatea Municipiului Bucureşti, cu menţiunea explicită că pentru această ingerinţă în exerciţiul dreptului lor de proprietate va fi plătită o despăgubire în cuantum de 259.159,2 lei, conform raportului de evaluare întocmit de expert evaluator C.B.
În ceea ce priveşte cuantumul despăgubirilor, pârâţii nu au formulat întâmpinare, astfel că reclamantul a promovat acţiunea dedusă judecăţii.
În drept, potrivit dispoziţiilor art. 26 din Legea nr. 33/1994 pentru calcularea cuantumului despăgubirii, comisia de experţi va trebui să ţină seama de „preţul cu care se vând, în mod obişnuit imobilele de acelaşi fel în unităţi administrativ-teritoriale",
Instanţele anterioare au aplicat corect dispoziţiile legale sus-menţionate, experţii desemnaţi în faţa instanţei - T.I.C., expert numit de instanţă, M.B., expert desemnat de expropriator şi C.B., expert propus de părţi - în elaborarea punctului lor de vedere, raportându-se la criteriul pe care legea aplicabilă litigiului l-a impus, anume preţurile din tranzacţiile imobiliare.
Confirmând concluziile raportului de expertiză, prin raportare la o dispoziţie legală expresă, instanţele fondului au stabilit cuantumul despăgubirilor la suma de 298.673 lei - contravaloarea a 85.333 Euro la data evaluării - ce urmează a fi plătită pârâţilor în termen de 30 de zile de la rămânerea definitivă a hotărârii.
Faţă de considerentele de fapt şi de drept sus-menţionate, singura concluzie pertinentă ce se poate reţine este aceea că, susţinerile de principiu ale recurenţilor-pârâţi, pe deplin aplicabile speţei - măsura exproprierii reprezintă o privare de proprietate, în sensul art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, care implică, în esenţă, pierderea de către titular a atributelor drepturilor de proprietate în mod definitiv, în urma unui act al puterii de stat; pentru ca privarea de proprietate să fie concordantă cu dreptul la respectarea bunurilor, aceasta trebuie să îndeplinească trei condiţii: legalitatea măsurii, justificarea măsurii de o cauză de utilitate publică şi proporţionalitatea măsurii cu scopul vizat; în principiu, proporţionalitatea este legată de obligativitatea stabilirii unor despăgubiri pentru bunul pierdut, calculate în funcţie de pierderea suferită de proprietar; pentru ca exproprierea să fie legală, valoarea de despăgubire trebuie, aşadar, să fie dreaptă şi prealabilă - au fost avute în vedere de instanţe, astfel încât soluţia pronunţată nu poate fi modificată/casată.
Expertiza efectuată în cauză a stabilit despăgubirea pentru bunul expropriat, în funcţie de pierderea efectivă suferită de proprietar, ceea ce înseamnă că valoarea acestei despăgubiri s-a raportat legal şi judicios la preţul cu care se vând, în mod obişnuit, imobilele de acelaşi fel în unităţile administrativ-teritoriale respective - art. 26 din Legea nr. 33/1994.
Toate celelalte critici care vizează aprecierea probelor administrate în cauză în configurarea situaţiei de fapt a cauzei pendinte - raportul de completare a expertizei cu privire la valoarea gardului, costurile cu mutarea cabinei electrice, părerile experţilor cu privire la modalitatea de stabilire a despăgubirii pentru imobilul expropriat, solicitările formulate prin cererea reconvenţională, apreciată ca fiind inadmisibilă de instanţa fondului - nu pot fi analizate în recurs, întrucât exced dispoziţiilor art. 304 C. proc. civ.
Critica referitoare la plata unei chirii de 2 Euro/mp/lună, începând cu data de 01 decembrie 2007 (dată la care s-a dezmembrat terenul ce urma a fi expropriat) la zi, pe care instanţa de apel nu s-ar fi pronunţat, nu poate fi primită întrucât excede dispoziţiilor art. 26 din Legea nr. 33/1994.
Împrejurarea că nu s-a avut în vedere Decizia civilă nr. 1423/1999 a Curţii Supreme de Justiţie, prin care a fost recunoscut în calculul despăgubirii şi un procent de 10 % din suma determinată de expertiză cu acest titlu, procent ce ar reprezenta cheltuieli pentru dobândirea unei alte proprietăţi (taxe notariale, publicitate, comisioane etc., nu poate fi primită, întrucât, pe de o parte, aceasta nu reprezintă o critică în sensul şi cu semnificaţia ipotezelor prescrise de art. 304 C. proc. civ., iar, pe de altă parte, deciziile de speţă nu au putere de lucru judecat şi prin urmare, nu sunt obligatorii pentru instanţe.
Pentru toate aceste considerente de fapt şi de drept, Înalta Curte, în conformitate cu dispoziţiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul pârâţilor ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâţii J.V., J.R. şi J.D. împotriva deciziei nr. 161A din 2 martie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 7 aprilie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3260/2011. Civil. Limitarea exercitării... | ICCJ. Decizia nr. 3258/2011. Civil. Expropriere. Recurs → |
|---|
