ICCJ. Decizia nr. 3263/2011. Civil. Dizolvare persoana juridică. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 3263/2011
Dosar nr.3670/1/2010
Şedinţa publică din 7 aprilie 2011
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin Decizia civilă nr. 279 din 8 martie 2010, Curtea de Apel Bacău, secţia civilă, cauze minori, familie, conflicte de muncă, asigurări sociale a admis excepţia lipsei dovezii calităţii de reprezentant convenţional a domnului P.P. pentru S.A.G.D.C. şi, în consecinţă, a anulat cererea de revizuire a încheierilor din 27 noiembrie 2007 şi 29 ianuarie 2008 ale Judecătoriei Piatra Neamţ, în raport de Decizia civilă nr. 21/RC/CC din 03 noiembrie 2005 a Tribunalului Neamţ în Dosarul nr. 1370/RC/2005.
Pentru a pronunţa această hotărâre, au fost avute în vedere următoarele considerente de fapt şi de drept:
Prin Decizia civilă nr. 7017 din 26 iunie 2009, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis recursul revizuentei, a casat Decizia şi a trimis cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă, reţinându-se, în esenţă, următoarele:
Conform art. 38 alin. (2) din Legea nr. 36/1991 privind societăţile agricole şi alte forme de asociere în agricultură, „consiliul de administraţie sau, după caz, comitetul de direcţie, unde există, reprezintă societatea în justiţie şi faţă de terţi, putând da mandat de reprezentare oricărui asociat ori chiar unei persoane care nu este membru al consiliului".
După cum rezultă din înscrisul depus la fila 90 din Dosarul nr. 2231/279/2008 al Curţii de apel Bacău, consiliul de administraţie al revizuentei a dat împuternicire numitului P.P., ceea ce înseamnă că au fost îndeplinite cerinţele textului de lege sus-menţionat pentru ca persoana în cauză să reprezinte în mod valabil această parte în justiţie, cu atât mai mult cu cât nu s-a contestat că procura respectivă ar proveni de la membrii consiliului de administraţie.
În plus, s-a reţinut că mandatul judiciar a fost conferit anterior înregistrării cererilor de revizuire formulate în cauză, ulterior, din dispoziţia instanţei, conexate.
De asemenea, s-a reţinut că nu s-a invocat încetarea, în orice formă legală, a mandatului judiciar acordat, potrivit acestui înscris intitulat „delegaţie", în favoarea lui P.P.
Mandatul conferit persoanei sus-menţionate este special, „pentru reprezentarea în judecată", nefiind necesară arătarea, în mod concret, a numărului de dosar, iar, potrivit art. 68 alin. (3) C. proc. civ., cu ale cărui dispoziţii se completează legea specială (art. 38 din Legea nr. 36/1991), mandatul se prezumă că este dat pentru toate actele judecăţii, chiar dacă nu cuprinde nicio menţiune în acest sens şi dacă nu este limitat, în mod expres, la anumite acte sau pentru o anumită instanţă, ceea ce nu este cazul în speţă.
La rândul său, mandatarul societăţii a împuternicit, în condiţiile art. 3 din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, pe avocatul O.L.G. să reprezinte societatea, neexistând niciun impediment legal pentru încheierea contractului de reprezentare şi asistenţă judiciară cu acesta din urmă, fiind depuse în acest sens împuternicirile avocaţiale nr. 279/2008 (fila 20 Dosar nr. 2231/279/2008) şi nr. 280/2008 (fila 10 Dosar nr. 2232/279/2008).
Ca urmare, în aceste condiţii, s-a apreciat că nu este necesară depunerea specimenului de semnătură a lui P.P., la fel cum nu este necesară dovada înscrieri unei hotărâri a adunării generale a societăţii sau a unei modificări de statut, din care să rezulte calitatea de administrator şi de preşedinte al consiliului de administraţie al revizuentei în ceea ce îl priveşte pe mandatarul P., atât timp cât şi un terţ poate reprezenta societatea în justiţie, cu condiţia primirii unui mandat în acest sens de la consiliul de administraţie.
Cauza trimisă spre rejudecare la aceeaşi instanţă a fost înregistrată sub nr. 2231.1/279 din 4 noiembrie 2010, instanţa de trimitere solicitând, din oficiu, lămuriri de la avocatul angajat de P.P. în legătură cu identitatea persoanelor care au semnat împuternicirea nr. 28 din 23 mai 2007 (fila 90 primul dosar al Curţii) la care a făcut referire Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în Decizia din recurs, punându-i în vedere acestuia să facă dovada calităţii de reprezentanţi legali ai S.A.G.D.C. a acestor persoane la momentul întocmirii mandatului judiciar (procură), cu extrase din registrul societăţilor agricole (art. 16 şi 17 lit. e) din Legea nr. 36/1991).
Avocatul a comunicat în scris instanţei că împuternicirea a fost semnată de membrii consiliului de administrare al societăţii, după cum urmează: P.P. care îndeplinea funcţia de preşedinte conform deciziei adunării generale a societăţii din data de 31 iulie 2006, de N.V. care avea calitatea de membru şi de V.D. care avea calitatea de vicepreşedinte conform deciziei adunării generale a societăţii din 31 iulie 2006.
Până la momentul comunicării acestui răspuns nu s-a făcut în registrul societăţilor agricole de la Judecătoria Piatra-Neamţ nici o menţiune cu privire la aceste persoane conform art. 17 lit. e) din Legea nr. 36/1991 care să fie valabilă din punct de vedere juridic la momentul întocmirii împuternicirii.
După pronunţarea Deciziei nr. 764/R din 27 octombrie 2008 a Curţii de apel Bacău s-au făcut demersuri la judecătorie pentru înscrierea în registrul societăţilor agricole a acestor persoane în calitate de reprezentanţi legali ai societăţii, în prezent, cauza fiind suspendată în baza art. 244 alin. (1) C. proc. civ.
Faţă de noua situaţie de fapt rezultată din răspunsul revizuentei la interpelarea instanţei şi în raport de înscrisurile noi depuse la dosar, Curtea a invocat, din oficiu, şi a pus în discuţia părţilor excepţia lipsei dovezii calităţii de reprezentant legal a semnatarilor împuternicirii nr. 28 din 23 mai 2007 şi a calităţii de reprezentant convenţional a domnului P.P., pentru revizuentă.
Revizuenta, prin apărător, a solicitat în mod expres respingerea excepţiilor ca nefondate, susţinând, în esenţă, faptul că asupra acestei probleme de drept s-a pronunţat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, dezlegarea dată de instanţa de recurs fiind obligatorie pentru instanţa de rejudecare, conform art. 315 C. proc. civ. şi că instanţa de judecată deşi poate exercita în mod limitat un rol activ nu se poate substitui totuşi noţiunii de terţ, prevăzută de art. 22 din Legea nr. 36/1991, pentru a putea contesta ea însăşi calitatea de membri ai consiliului de administraţie ai semnatarilor procurii de la fila 90 dosar fond, cu atât mai mult cu cât partea adversă nu a făcut acest lucru.
Art. 315 alin. (1) C. proc. civ. prevede că „în caz se casare hotărârile instanţei de recurs asupra problemelor de drept dezlegate sunt obligatorii pentru judecătorii fondului", însă acest text de lege imperativ nu împiedică instanţa de rejudecare să invoce şi să soluţioneze cele două excepţii absolute invocate, din oficiu, cu ocazia rejudecării cererii de revizuire.
În procesului civil dezlegările în drept date de instanţa de recurs sunt obligatorii pentru instanţa de rejudecare numai în măsura în care situaţia de fapt reţinută la deliberare de instanţa ierarhic superioară a rămas neschimbată şi la rejudecarea cauzei după casare, întrucât legea nu interzice instanţei de rejudecare să facă aplicarea art. 129 alin. (4) şi (5) C. proc. civ.
La prima judecare a cererii de revizuire, Curtea a invocat din oficiu şi s-a pronunţat cu privire la o altă excepţie absolută şi peremptorie, anume aceea a lipsei calităţii de reprezentant legal (nu convenţional) a domnului P.P. Fiind vorba de o altă excepţie, este irelevant faptul că noile excepţii invocate la rejudecarea cauzei după casare dacă ar fi admise ar produce acelaşi efect juridic anularea cererii de revizuire) ca şi admiterea primei excepţii.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a dat o dezlegare în drept reţinând ca situaţie de fapt aspectele că „nu s-a contestat că procura respectivă ar proveni de la membrii Consiliului de Administraţie" şi că P.P. nu trebuia să urmeze procedura prevăzută de art. 17 lit. e) din Legea 36/1991, acesta fiind terţ (persoana care nu e membru al consiliului de administraţie sau al comitetului de direcţie) şi reprezentant convenţional al revizuentei, şi nu reprezentat legal.
Este de principiu că reprezentarea judiciară a persoanelor juridice poate fi de 2 tipuri: legală sau convenţională.
Reprezentarea legală este cea care rezultă ex lege. În cauza de faţă legea specială (Legea nr. 36/1991, modificată) prevede în art. 38 alin. (2) teza I că „societăţile agricole sunt reprezentate în justiţie de către consiliul de administraţie sau, după caz, de comitetul de direcţie".
Conform art. 40 din aceeaşi lege, consiliul de administraţie este condus de un preşedinte care evident este reprezentantul legal al acestui organ colegial.
Din coroborarea celor două articole de lege rezultă că, în cazul societăţilor agricole, reprezentantul legal direct al acestor persoane juridice este consiliul de administraţie sau, după caz, comitetul de direcţie, iar reprezentantul legal indirect al acestora este preşedintele consiliului de administraţie, care la rândul său este reprezentantul legal direct al organului colegial prevăzut de lege.
Concluzionând, s-a susţinut că, în cazul societăţilor agricole, reprezentantul legal şi judiciar al acestora este în final preşedintele consiliului de administraţie.
Legea nu obligă însă persoanele juridice, inclusiv societăţile agricole să stea în procesul civil prin reprezentanţii lor legali (în cauza de faţă consiliul de administraţie în întregul ei sau preşedintele acestui organ colegial), întrucât legea permite ca persoanele juridice să fie reprezentate în judecată şi de un reprezentant convenţional (mandatar). În acest sens sunt prevederile art. 67 alin. (1) C. proc. civ. care arată că „părţile pot să exercite drepturile procedurale personal sau prin mandatar".
Reprezentantul judiciar convenţional al persoanei juridice este un subiect independent în raport cu persoana juridică însăşi şi organele sale de conducere. La fel este şi reprezentantul judiciar convenţional al persoanei juridice - mandatarul mandatarului persoanei juridice - în cauza de faţă, avocatul care a încheiat contractul de asistenţă juridică cu mandatarul (reprezentantul convenţional nu cel legal) persoanei juridice care este parte în proces.
Este evident că valabilitatea mandatului şi, în consecinţă, calitatea de reprezentant convenţional al persoanei juridice presupune prin ipoteză identitatea între reprezentantul legal al persoanei juridice şi persoana mandantului care a semnat împuternicirea de reprezentare judiciară sau contractul de mandat, dacă acesta există în materialitatea sa (instrumentum).
Cu ocazia primei judecări a cauzei nu s-a pus în discuţia părţilor şi nu s-a analizat delegaţia nr. 28 din 23 mai 2007 (fila 90 dosar) pentru simplul motiv că acest înscris a fost depus odată cu concluziile scrise după închiderea dezbaterilor în fond, nefiind deci probă în sens tehnico-juridic.
Instanţa de casare a admis recursul fără a stabili dacă persoanele care au semnat această împuternicire aveau sau nu calitatea de reprezentanţi legali ai revizuentei şi dacă această calitatea era opozabilă instanţei de judecată.
Astfel, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie doar a constatat că „nu s-a contestat că procura respectivă ar proveni de la membrii consiliului de administraţie".
În aceste condiţii, nu există nici o interdicţie legală pentru instanţa de rejudecare pentru a lămuri acest aspect de fapt cu ocazia rejudecării cauzei după casare.
Totodată, Curtea a reţinut că, în lipsa unor probe noi care să conducă la o altă situaţie de fapt decât cea reţinută de instanţa de recurs, ea este obligată în temeiul art. 315 alin. (1) C. proc. civ. să ţină seama de dezlegarea în drept dată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, cu privire la calitatea avută de domnul P.P. la momentul formulării cererii de revizuire şi anume că acesta la acel moment a avut calitatea de terţ (mandatar), deci reprezentant convenţional şi nu legal (preşedinte al consiliului de administraţie sau preşedinte al societăţii agricole cum afirmă acesta) al revizuentei.
Astfel, la rejudecarea cererii de revizuire, Curtea a fost obligată să analizeze cauza, plecând de la această dezlegare în drept.
Din probatoriul administrat în cauză, inclusiv cel din faza de rejudecare, a rezultat însă, fără echivoc, că procura depusă la dosar la care face referire instanţa de recurs nu provine de la membrii consiliului de administraţie al revizuentei.
Revizuenta a precizat în scris la rejudecarea cauzei că procura a fost semnată de trei persoane: P.P. în calitate de preşedinte al societăţii agricole conform deciziei adunării generale a societăţii din 31 iulie 2006, N.V., în calitate membru al consiliului de administraţie, şi V.D., în calitate de vicepreşedinte şi implicit membru al consiliului de administraţie conform aceleiaşi decizii.
Această decizie nu este opozabilă instanţei de judecată deoarece pe de o parte, nu are o dată certă, iar pe de altă parte, nu a fost supusă formalităţii de înscriere în registrul societăţilor agricole, aşa cum prevede art. 22 din Legea nr. 36/1991, modificată.
Este irelevant faptul că intimata nu a contestat calitatea de membri ai consiliului de administraţie a acestor trei persoane sau că aceasta ar fi cunoscut că aceste trei persoane au dobândit prin Decizia din 31 iulie 2006 această calitate, deoarece instanţa de judecată este în mod evident terţ faţă de acest act juridic (Decizia invocată de avocatul revizuentei), or, art. 22 alin. (2) din Legea nr. 36/1991 prevede că „dispoziţiile alin. (1) sunt aplicabile şi în cazul schimbărilor intervenite în persoana administratorilor".
Susţinerile revizuentei conform cărora domnul P.P. reprezintă valabil societatea având în vedere că acesta este doar preşedintele acesteia nu au fost primite deoarece, pe de o parte, instanţa de recurs a stabilit că acesta este terţ faţă de societate şi nu membru al consiliului de administraţie al acesteia, iar, la rejudecare, nu s-au administrat probe noi care să infirme situaţia de fapt avută în vedere de instanţa ierarhic superioară, iar, pe de altă parte, menţiunea de la fila 16 din registrul societăţilor agricole, făcută în anul 1991 nu mai producea efecte juridice de la momentul formulării cererii de revizuire, întrucât, prin încheierea din 29 noiembrie 1994 a Judecătoriei Piatra-Neamţ s-a admis cererea de modificare a statutului S.A.D. şi s-a dispus înscrierea actului modificator în registrul societăţilor agricole cu privire la schimbarea denumirii în „G.D.C."şi modificarea componenţei consiliului de administraţie conform procesului verbal din 26 octombrie 1994. Or, prin această hotărâre a adunării generale din 26 octombrie 1994, P.P. a pierdut calitatea de membru al consiliului de administraţie.
Recursul declarat de P.P. împotriva acestei încheieri a fost respins, în mod irevocabil, prin Decizia civilă nr. 742/RC din 19 mai 1997 a Tribunalului Neamţ iar în registrul societăţilor agricole s-a făcut menţiunea cu privire la cele dispuse prin această încheiere la 26 mai 2005, deci anterior formulării cererii de revizuire.
Pentru aceleaşi considerente este irelevant şi faptul că, anterior, numitul P.P. a invocat în alte procese calitatea sa de preşedinte al societăţii agricole.
Lipsa calităţii de reprezentant a lui P.P. face să fie nul şi contractul de reprezentare juridică încheiat de acesta în calitate de reprezentant al revizuentei cu avocatul O.L.G.
Împotriva deciziei sus-menţionate a formulat cerere de recurs la data de 19 aprilie 2011, revizuenta S.A.G.D.C. prin care a criticat-o pentru nelegalitate, sub următoarele aspecte:
Cauza a fost trimisă spre rejudecare şi, în mod nelegal, sub o aparenţă formal diferită, instanţa a reiterat aceeaşi excepţie, a lipsei calităţii de reprezentanţi ai S.G.D. a semnatarilor împuternicirii nr. 28 din 23 mai 2007, aflată la fila 90 din Dosarul Curţii de Apel Bacău nr. 2231/279/2008, şi a lipsei calităţii de mandatar terţ a domnului P.P.
În aceste condiţii, s-a susţinut că admiterea celor două excepţii reprezintă o evidentă încălcare a dispoziţiilor art. 315 C. proc. civ.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie s-a pronunţat deja în ceea ce priveşte calitatea de mandatar terţ a domnului P.P., astfel încât asupra problemelor de drept dezlegate de instanţa ierarhic superioară nu se mai putea reveni, acestea având caracter obligatoriu în rejudecare.
În contextul considerentelor explicite ale deciziei pronunţate, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a concluzionat că au fost îndeplinite condiţiile de reprezentare impuse de art. 38 alin. (2) din Legea nr. 36/1991.
Instanţa ierarhic superioară a soluţionat irevocabil şi cu putere obligatorie situaţia de drept dedusă controlului şi a concluzionat că P.P. îşi justifică calitatea de reprezentant al S.G.D. în faţa instanţei de judecată prin împuternicirea aflată la fila 90.
Nimeni nu poate contesta dreptul instanţei de a face orice fel de verificări considerate necesare în condiţiile art. 129 C. proc. civ., însă, acest drept conferit de legiuitor este totuşi limitat de caracterul dispozitiv al procesului civil.
Atât timp cât intimata, nu a contestat calitatea de reprezentant a domnului P. şi nici calitatea de membrii ai consiliului de administrare a semnatarilor mandatului, aspect deja reţinut şi de Înalta Curte de Casatei şi Justiţie, înseamnă că în mod implicit a recunoscut legalitatea mandatului şi componenţa consiliului de administrare.
Instanţa de judecată deşi poate exercita în mod limitat un rol activ, nu se poate substitui noţiunii de „terţ" prevăzută de art. 22 din Legea nr. 36/1991, pentru a putea contesta ea însăşi calitatea de membri ai consiliului de administrare ai semnatarilor procurii de la fila 90 dosar fond, cu atât mai mult cu cât partea adversă nu a făcut acest lucru.
Art. 22 din Legea nr. 36/1991 când foloseşte noţiunea de terţ nu se referă la participanţii într-un proces (fie ei justiţiabili sau membrii completului de judecată) ci la persoanele cu care interacţionează societatea în diverse raporturi juridice.
S-a susţinut şi că domnul P.P. reprezenta oricum în mod valabil societatea având în vedere că acesta este chiar preşedintele acesteia. Actele sale de reprezentare sunt valabile, chiar şi în ipoteza în care s-ar mai putea reveni asupra aspectelor reţinute de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie cu privire la calitatea sa de simplu mandatar terţ. Această ipoteză (de reprezentant legal a domnului P.P.) nu a fost într-adevăr analizată în cuprinsul deciziei civile pronunţate iniţial de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, însă înscrisurile depuse la dosar fac dovada calităţii de preşedinte a domnului P.P. şi a calităţii de membrii ai consiliului de administrare a semnatarilor procurii de la fila 90 dosar fond.
S-au făcut inclusiv demersuri pentru înscrierea în registrul societăţilor agricole atât a deciziei adunării generale din data de 31 iulie 2006 (concretizată în procesul-verbal cu aceiaşi dată) cât şi a modificărilor statutare aduse prin hotărârea adunării generale din 18 octombrie 2009.
Prin certificatul din 23 februarie 2010, în registrul societăţilor agricole din 1991, la poziţia 16, se regăseşte notată hotărârea din dosarul 16/PJ/1991. Este singura menţiune completă în care se regăsesc nominalizaţi membrii consiliului de conducere, cenzorii, persoanele cu drept de semnătură, administratorii. În registrul societăţilor agricole apare ca preşedinte şi administrator domnul P.P. Este adevărat că notarea este din 1991, când societatea se numea încă D., însă nu se poate susţine că e vorba de altă societate câtă vreme există o hotărâre irevocabilă, respectiv, această modificare din 1994 apare înscrisă în registru, fiind opozabilă terţilor.
De altfel, cu privire la îndeplinirea condiţiilor de publicitate, al căror efect juridic este doar opozabilitatea şi nu afectează valabilitatea actelor şi faptele juridice de reprezentare, sunt incidente dispoziţiile art. 23 din Legea nr. 36/1991.
Mai mult decât atât, între părţi s-au derulat un număr extrem de mare de litigii, în cadrul cărora, de fiecare dată, domnul P.P. a reprezentant S.A.G.D., fără ca această calitate să fi fost vreodată contestată.
Cu privire la excepţia tardivităţii declarării recursului, aceasta nu poate fi primită, întrucât au fost respectate dispoziţiile art. 301 C. proc. civ., relevante sub acest aspect fiind data comunicării deciziei - 12 aprilie 2011, respectiv data expedierii cererii de recurs - 16 aprilie 2011.
Recursul declarat de revizuenta S.A.G.D.C. este întemeiat pentru următoarele considerente de fapt şi de drept.
În fapt, prin Decizia civilă nr. 7017 din 26 iunie 2009, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis recursul revizuentei, a casat Decizia atacată şi a trimis cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
S-a reţinut că dispoziţiile art. 38 alin. (2) din Legea nr. 36/1991 privind societăţile agricole şi alte forme de asociere în agricultură, prescriu următoarele; „consiliul de administraţie sau, după caz, comitetul de direcţie, unde există, reprezintă societatea în justiţie şi faţă de terţi, putând da mandat de reprezentare oricărui asociat ori chiar unei persoane care nu este membru al consiliului".
Relevant a fost găsit înscrisul depus la fila 90 din Dosarul nr. 2231/279/2008 al Curţii de apel Bacău, conform căruia consiliul de administraţie al revizuentei a dat împuternicire numitului P.P. să reprezinte societatea în dosarul acestei instanţe.
Concluzia explicită a instanţei supreme a fost în sensul că sunt îndeplinite cerinţele textului de lege sus-menţionat pentru ca persoana indicată să reprezinte în mod valabil această parte în justiţie, aceasta în condiţiile în care nu s-a contestat că procura respectivă ar proveni de la membrii consiliului de administraţie.
În plus, s-a reţinut că mandatul judiciar a fost conferit anterior înregistrării cererilor de revizuire formulate în cauză şi, ulterior, conexate, respectiv că nu s-a invocat încetarea, în orice formă legală, a mandatului judiciar acordat în favoarea lui P.P.
Mandatul conferit persoanei sus-menţionate este special, „pentru reprezentarea în judecată", nefiind necesară arătarea, în mod concret, a numărului de dosar, iar, potrivit art. 68 alin. (3) C. proc. civ., cu ale cărui dispoziţii se completează legea specială (art. 38 din Legea nr. 36/1991), mandatul se prezumă că este dat pentru toate actele judecăţii, chiar dacă nu cuprinde nicio menţiune în acest sens şi dacă nu este limitat, în mod expres, la anumite acte sau pentru o anumită instanţă, ceea ce nu este cazul în speţă.
La rândul său, mandatarul societăţii a împuternicit, în condiţiile art. 3 din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, pe avocatul O.L.G. să reprezinte societatea, neexistând niciun impediment legal pentru încheierea contractului de reprezentare şi asistenţă judiciară cu acesta din urmă, fiind depuse în acest sens împuternicirile avocaţiale nr. 279/2008 (fila 20 Dosar nr. 2231/279/2008) şi nr. 280/2008 (fila 10 Dosar nr. 2232/279/2008).
S-a apreciat totodată că nu este necesară depunerea specimenului de semnătură a lui P.P., şi nici dovada înscrierii unei hotărâri a adunării generale a societăţii sau a unei modificări de statut, din care să rezulte calitatea de administrator şi de preşedinte al consiliului de administraţie al revizuentei în ceea ce îl priveşte pe mandatarul P., atât timp cât şi un terţ poate reprezenta societatea în justiţie, cu condiţia primirii unui mandat în acest sens, de la consiliul de administraţie.
În drept, potrivit art. 315 alin. (1) C. proc. civ. „în caz se casare hotărârile instanţei de recurs asupra problemelor de drept dezlegate sunt obligatorii pentru judecătorii fondului".
În raport de acest text de lege imperativ şi date fiind circumstanţele particulare ale cauzei pendinte, pe deplin clarificate la momentul pronunţării Deciziei civile nr. 7017 din 26 iunie 2009, tocmai pentru a conferi efectivitate dreptului de acces la instanţă, se impunea pe deplin concluzia, conform căreia instanţa supremă s-a pronunţat deja în ceea ce priveşte calitatea de mandatar a domnului P.P., din această dublă perspectivă, considerentele (tocmai pentru că lămuresc conţinutul soluţiei pronunţate) având caracter obligatoriu în rejudecare.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a apreciat, în judecata anterioară, că sunt îndeplinite condiţiile de reprezentare impuse de art. 38 alin. (2) din Legea nr. 36/1991.
Date fiind aceste circumstanţe, instanţa de rejudecare nu mai putea invoca, din oficiu, aceeaşi excepţie, cu aceiaşi finalitate, susţinând doar în aparenţă o altă situaţie de fapt.
Relevant pentru cauza pendinte este şi faptul că intimata, prin reprezentanţii săi, nu a contestat calitatea domnului P. de reprezentant, şi nici calitatea de membri ai consiliului de administrare a semnatarilor mandatului, aspect, de altfel, deja reţinut şi de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, cu toate consecinţele sub aspectul recunoaşterii legalităţii mandatului şi a componenţei consiliului de administrare.
Mai mult decât atât, s-a reţinut corect şi argumentul că, între părţile din prezenta cauză, s-au derulat şi alte litigii, în cadrul cărora de fiecare dată domnul P.P. a reprezentant S.A.G.D., fără ca această calitate să fi fost contestată.
Pentru toate aceste considerente de fapt şi de drept, Înalta Curte, în conformitate cu dispoziţiile art. 312 alin. (1) şi (3) C. proc. civ., coroborat cu art. 304 pct. 5 C. proc. civ., va admite recursul revizuentei, pe care o casează, respectiv va trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge excepţia tardivităţii declarării recursului invocată de intimata S.A.D.C.
Admite recursul declarat de revizuenta S.A.G.D.C. împotriva Deciziei nr. 279 din 8 martie 2010 a Curţii de Apel Bacău, secţia civilă, cauze minori, familie, conflicte de muncă, asigurări sociale, pe care o casează.
Trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 7 aprilie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3270/2011. Civil. Drepturi băneşti.... | ICCJ. Decizia nr. 3256/2011. Civil. Despăgubiri Legea... → |
|---|
