ICCJ. Decizia nr. 3264/2011. Civil. Pretenţii. Contestaţie în anulare - Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 3264/2011
Dosar nr. 6372/1/2010
Şedinţa publică din 7 aprilie 2011
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 175 din 29 mai 2008 pronunţată de Tribunalul Bihor, în Dosarul nr. 2866/111/2006, s-a respins acţiunea formulată de reclamanţii C.E. şi C.I., în contradictoriu cu pârâtul Statul Român, prin Ministerul Economiei şi Finanţelor, având ca obiect pretenţii.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că, potrivit dispoziţiilor C. proc. pen., de repararea prejudiciului cauzat de către stat, urmare a unei erori judiciare comise în cursul procesului penal, beneficiază persoana care a fost condamnată definitiv şi care, în cursul procesului penal, a fost privată de libertate ori căreia i s-a restrâns libertatea în mod nelegal, potrivit art. 504 C. proc. pen.,dacă în urma rejudecării cauzei s-a pronunţat o hotărâre definitivă de achitare.
În cauză, reclamanţii nu se află în niciuna dintre situaţiile enumerate, iar faptul că nu şi-au redobândit un bun în urma demersurilor pe care le-au întreprins, nu îi îndreptăţeşte la acordarea de despăgubiri, nefiind în prezenţa vreunei erori judiciare cauzate într-un proces penal, astfel cum este definită de art. 504 din C. proc. pen.
Prin Decizia nr. 47 din 17 martie 2009 pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia civilă mixtă, s-a admis excepţia autorităţii de lucru judecat, invocată, din oficiu şi s-a respins apelul declarat de apelanţii-reclamanţi C.E. şi C.I., pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 1201 C. civ., este putere de lucru judecat atunci când o a doua cerere de chemare în judecată are acelaşi obiect şi se întemeiază pe aceeaşi cauză.
Prin sentinţa civilă nr. 564 din 21 iunie 2007 a Tribunalului Bihor, respectiv Decizia civilă nr. 457 din 20 martie 2008 a Curţii de Apel Oradea, irevocabile, instanţele de judecată s-au pronunţat în procese având acelaşi obiect cu cel de faţă, între aceleaşi părţi şi având aceeaşi cauză.
S-a concluzionat, că sunt întrunite cumulativ cele trei condiţii cerute de textul mai sus evocat pentru existenţa autorităţii de lucru judecat.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs C.E. şi C.I., care, fără să indice vreunul din motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 1-9 C. proc. civ., au arătat că, în mod eronat, Curtea de Apel susţine că în speţă operează puterea lucrului judecat faţă de Decizia nr. 457 din 20 martie 2008 a Curţii de Apel Oradea, pronunţată în Dosarul nr. 4185/35/2005, întrucât procesul în acest dosar s-a purtat în contradictoriu cu SC R.E. SRL şi Ministerul Finanţelor Publice Bucureşti şi a avut ca obiect despăgubiri băneşti reprezentând contravaloarea dozatorului sustras abuziv de administratorul SC R.E. SRL, contravaloarea folosului de care au fost lipsiţi de la sustragerea dozatorului până la zi, precum şi „tragerea la răspundere civilă pentru repararea daunelor morale suferite în cei aproape 11 ani".
S-a concluzionat, că între litigiul ce a făcut obiectul Dosarului nr. 4185/35/2005 şi prezentul litigiu, nu există identitate de părţi, obiect şi cauză.
S-a mai arătat, că în Dosarul nr. 1872/11/2006 al Curţii de Apel Oradea, în care s-a pronunţat Decizia nr. 492/A/2007, a fost chemat în judecată Parchetul de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie pentru nepromovarea recursului în anulare împotriva sentinţei penale nr. 2734 din 15 decembrie 1999 pronunţată de Judecătoria Oradea, a deciziei penale nr. 85/A/2000 pronunţată de Tribunalul Bihor şi a deciziei penale nr. 392/R/2000 a Curţii de Apel Oradea, astfel că între litigiul de faţă şi litigiul soluţionat prin Decizia civilă nr. 492/A/2007 pronunţată de Curtea de Apel Oradea nu există identitate de părţi şi cauză.
Prin Decizia civilă nr. 1032 din 18 februarie 2010, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a respins recursul.
În motivarea deciziei s-a reţinut că în procesul soluţionat irevocabil prin Decizia civilă nr. 457/R din 20 martie 2008, de Curtea de Apel Oradea, secţia civilă mixtă, instanţa a fost învestită de reclamanţii C.E. şi C.I. cu o acţiune care a avut un capăt de cerere prin care s-a solicitat obligarea pârâtului Statul Român, prin Consiliul Local Oradea, la acordarea de „despăgubiri în sumă de 2.631.194 RON reprezentând daune create ca urmare a distrugerii producţiei, precum şi refuzul de a dispune restituirea dozatorului de către pârâtul M.C.", urmare a erorilor judiciare comise în procesele în care au fost părţi timp de 6 ani, iar, prin prezenta acţiune, reclamanţii C.E. şi C.I. au chemat în judecată pe pârâtul Statul Român pentru „repararea daunelor morale suferite, urmare gravei erori judiciare comise cu ocazia judecării furtului calificat cu consecinţe deosebit de grave a utilajului de fabricat răcoritoare".
De altfel, chiar prin criticile formulate în prezentul recurs, recurenţii-reclamanţi arată că prin acţiunea ce a făcut obiectul Dosarului nr. 4185/15/2005, în care s-a pronunţat Decizia nr. 457 din 2 martie 2005 de către Curtea de Apel Oradea, s-a solicitat şi „tragerea la răspundere civilă pentru repararea daunelor morale suferite în cei aproape 11 ani", iar, aşa cum s-a arătat mai sus, acest capăt de cerere a fost soluţionat în contradictoriu cu Statul Român.
S-a constatat că cererea ce face obiectul prezentului litigiu, între aceleaşi părţi şi pentru aceeaşi cauză şi având acelaşi obiect, s-a constituit în capăt de cerere în procesul ce a făcut obiectul Dosarului nr. 4185/35/2005 al Curţii de Apel Oradea, soluţionat irevocabil prin Decizia nr. 457/R din 20 martie 2008, astfel că, legal, a constatat instanţa de apel că în speţă operează excepţia autorităţii de lucru judecat, excepţie de fond, dirimantă şi absolută, ce nu pune în discuţie fondul dreptului şi poate fi valorificată înainte de a se dezbate acest fond, iar admiterea ei face inutilă cercetare în fond a cauzei.
Împotriva acestei decizii au formulat contestaţie în anulare contestatorii C.E. şi C.I., invocând în drept dispoziţiile art. 319 alin. (1) teza II C. proc. civ.
În dezvoltarea motivelor contestaţiei în anulare contestatorii au expus starea de fapt care a generat litigiul pe fond cu referiri critice la soluţiile date în cursul cercetărilor penale şi au invocat că instanţa de recurs a reţinut greşit că în cauza civilă a operat autoritatea de lucru judecat.
Contestaţia în anulare este nefondată.
Hotărârile instanţelor de recurs pot fi atacate pe calea contestaţiei în anulare, între altele, când dezlegarea dată este de rezultatul unei erori materiale sau când instanţa, respingând recursul sau admiţându-l numai în parte, a omis din greşeală să cerceteze vreunul din motivele de casare.
Textul vizează greşeli de fapt, involuntar, iar nu greşeli de judecată, respectiv de apreciere a probelor, de interpretare a unor dispoziţii legale sau de rezolvare a unui incident procedural şi greşelile privind omisiunea cercetării tuturor motivelor de casare invocate. Se constată că motivul contestaţiei în anulare invocat de către contestatori - greşită reţinerea excepţiei autorităţii de lucru judecat – a fost invocat şi pe calea recursului şi a fost analizat de către instanţa de recurs.
O nouă judecată asupra incidenţei în cauză a excepţiei autorităţii de lucru judecat, pe calea contestaţiei în anulare nu este admisibilă.
Având în vedere aceste considerente, urmează ca în baza dispoziţiilor art. 320 C. proc. civ. a se respinge contestaţia în anulare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge contestaţia în anulare formulată de contestatorii C.E. şi C.I. împotriva deciziei nr. 1032 din 18 februarie 2010 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 7 aprilie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3282/2011. Civil. Exequator (recunoasterea... | ICCJ. Decizia nr. 3270/2011. Civil. Drepturi băneşti.... → |
|---|
