ICCJ. Decizia nr. 3292/2011. Civil. Drept de autor şi drepturi conexe. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 3292/2011
Dosar nr. 15626/95/2008
Şedinţa publică din 08 aprilie 2011
Asupra cauzei civile de faţă;
Prin Decizia nr. 80 din 15 martie 2010 a Curţii de Apel Craiova, secţia I civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, s-a admis apelul declarat de reclamanţii B.N., D.G., Ş.C. împotriva sentinţei nr. 276 din 02 noiembrie 2009, pronunţată de Tribunalul Gorj, secţia civilă, în Dosarul nr. 15626/95/2008, în contradictoriu cu pârâtul SC C.E. SA, cu pârâţii chemaţii în garanţie SC C.E. Rovinari SA şi SC I. SRL.
Pentru a pronunţa această decizie, Curtea a reţinut următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul instanţei la data de 10 decembrie 2008, reclamanţii B.N., D.G., Ş.C. au chemat în judecată pe pârâta SC C.E. Turceni SA, pentru a fi obligată aceasta la plata drepturilor de autori a invenţiei „Dispozitiv electronic de pornire a motoarelor asincrone cu rotorul bobinat", pentru care s-a emis brevet de invenţie nr. X, Î.M. Rovinari, aferente perioadei 01 ianuarie 2006 - 31 decembrie 2008, actualizate cu indicele de inflaţie de la data când trebuiau achitate până la data plăţii.
Prin sentinţa nr. 276 din 2 noiembrie 2009 pronunţată de Tribunalul Gorj s-a respins acţiunea formulată de reclamanţii B.N., D.G. şi Ş.C. în contradictoriu cu pârâta SC C.E. Turceni SA. S-au respins cererile de chemare în garanţie formulate de reclamanţi împotriva pârâtei-chemată în garanţie SC C.E. Rovinari SA şi de pârâta SC C.E. Turceni SA împotriva pârâtei chemate în garanţie SC I. SRL.
S-a reţinut că pentru brevetul nr. X din 23 ianuarie 1989 taxele au fost achitate doar în primul an, iar decăderea a operat de drept începând cu data de 24 ianuarie 1990, conform art. 49 din Legea nr. 62/1974.
Odată ce titularul brevetului de invenţie a fost decăzut din drepturile conferite de brevet, invenţia poate fi exploatată liber de terţi, care nu pot fi obligaţi la plata vreunei despăgubiri pentru folosirea acesteia.
Asupra apelului declarat de reclamanţi, instanţa de apel a reţinut următoarele:
Este adevărat că pe întreaga perioadă de valabilitate a brevetului de invenţie titularul are obligaţia de a plăti taxele de menţinere în vigoare a brevetului, în conformitate cu dispoziţiile art. 43 alin. (2) din Legea nr. 64/1991, beneficiind de un termen de graţie, potrivit art. 5 bis alin. (1) al Convenţiei de la Paris privind protecţia proprietăţii industriale, în forma revizuită la Conferinţa de la Haga din 1925.
Neplata taxei legale de menţinere în vigoare a brevetului se sancţionează cu decăderea titularului din drepturile ce decurg din brevet, potrivit art. 43 alin. (3). Decăderea titularului din drepturi se înregistrează în Registrul Naţional al brevetelor de invenţie şi se publică în Buletinul Oficial de Proprietate Industrială şi are ca efect pierderea drepturilor titularului de brevet, decăderea fiind totală şi producând efecte numai pentru viitor.
În condiţiile în care decăderea nu produce efecte pentru trecut, abia începând cu data publicării acesteia, se poate pune în discuţie lipsa protecţiei legale şi pierderea dreptului de exploatare a brevetului, neavând importanţă faptul că taxa nu a fost plătită din anul 1999, ci data când se constată neplata.
Or, în speţă nu s-a făcut vreo dovadă în sensul că această decădere ar fi fost publicată în M. Of. conform legii în materie, pentru a-şi putea produce efectele juridice.
Decăderea prevăzută de art. 34 pct. 3 din lege lipseşte brevetul de efectul protecţiei, în sensul că protecţia conferită presupunea interzicerea folosirii de către terţi a invenţiei fără autorizarea titularului de brevet.
Între reclamanţi şi CNLO SA s-a încheiat contractul din 14 martie 2000 în temeiul Legii nr. 64/1991 cu perioada de expirare în 22 ianuarie 2009, iar perioada de valabilitate a brevetului se prevedea în acest contract ce înceta pe data de 23 ianuarie 2009, prin adresa RR/2007 confirmându-se în anul 2007 primirea drepturilor de autor.
Prin urmare, nu se poate susţine că nu există un contract valabil încheiat în speţă, atâta vreme cât pârâta, în temeiul Hotărârii de Guvern depuse nr. 103/2004 art. 15 alin. (1), se subrogă în drepturile şi obligaţiile societăţii contractante, aşa cum rezultă din analizarea întregii proceduri de restructurare în domeniul minier.
Unitatea pârâtă este succesorul în drepturi al CNLO Tg. Jiu, Compania Naţională fiind desfiinţată în baza HG din 29 ianuarie 2004, iar în baza dispoz. art. 1 alin. (1) din actul normativ s-a înfiinţat Societatea Comercială „C.E. Rovinari", alături de SC C.E. Turceni SA şi SC C.E. Craiova SA, prin reorganizarea Societăţii Comerciale de Producere a Energiei Electrice şi Termice „T. SA" şi a CNLO SA Tg. Jiu.
De asemenea, dispoziţiile art. 15 alin. (1) şi (2) din acelaşi act normativ arată că societăţile comerciale nou înfiinţate vor prelua toate drepturile şi îşi vor asuma toate obligaţiile aferente societăţilor comerciale care au dispărut ca efect al reorganizării, precum şi ale minelor, carierelor şi exploatărilor miniere divizate din cadrul CNLO SA Tg. Jiu şi integrate în entităţile nou create, care se subrogă în drepturile şi obligaţiile ce decurg din raporturile juridice ale acestora cu terţii, inclusiv în litigiile în curs.
Pârâta s-a subrogat în toate drepturile şi obligaţiile autoarei sale, preluând astfel şi obligaţiile decurgând din contractul de concesiune nr. AA/2000, încheiat între CNLO SA şi autorii invenţiei.
Prin urmare, cum reclamanţii solicită acordarea de despăgubiri pe o perioadă anterioară, aceea cuprinsă în contract 1 ianuarie 2006 – 31 decembrie 2008, contractul pentru această perioadă fiind în vigoare, aceştia justifică în cauză calitate procesuală activă, care presupune existenţa unei identităţi între persoana reclamantului şi cel care ar fi titularul dreptului asumat. Perioada pentru care se solicită despăgubiri şi pentru care subzistă obligaţia este prevăzută în contract, neexpirat pentru această perioadă.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs pârâtul SC C.E Turceni SA şi chematele în garanţie SC C.E. Rovinari SA şi SC I. SRL, după cum urmează:
1. Critici formulate de pârâtul SC C.E. Turceni SA.
a. În momentul în care taxele nu sunt achitate, titularul pierde dreptul de a interzice terţilor să utilizeze invenţia fără acordul său, ceea ce însemnă că invenţia a devenit liberă şi orice terţ o poate utiliza fără a fi obligat la plata unor drepturi de autor titularului, în niciun caz inventatorului.
Etapa publicării în B.O.P.I. reprezintă o procedură administrativă a Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mărci, care nu şi-a exercitat în termen de 1 an de zile de la data de 21 ianuarie 1990 obligaţia de a publica decăderea, rămânând responsabilă de neurmărirea şi neverificarea încasării taxelor legale în contul bugetului de stat.
b. Pe de altă parte, în lipsa unui brevet valabil, protejat de lege şi contractul la care face referire instanţa nu mai este valabil deoarece prevede condiţia valabilităţii acestuia pe perioada valabilităţii brevetului de invenţie; ori lipsa unui contract creează premisele unei obligări nelegale, nerespectându-se art. 36 din Legea nr. 64/1991, cât şi existenţa excepţiei lipsei calităţii procesuale active şi pasive a pârâţilor din cauză.
2. Critici formulate de chemata în garanţie SC I. SRL.
a. Decizia este nelegală întrucât nu conţine dispozitivul propriu-zis al hotărârii.
Deşi, aparent, se regăseşte partea ce ar trebui să fie dispozitivul, hotărârea recurată nu face decât menţiunea admiterii apelului, fără a se indica în concret ce dispune instanţa ca urmare a admiterii apelului.
b. În mod nelegal s-a apreciat de instanţă faptul că decăderea titularului brevetului de invenţie, potrivit art. 43 din alin. (3) din Legea nr. 64/1991, pentru neplata taxelor de menţinere în vigoare produce efecte de la data publicării în M. Of.
Legea prevede în mod expres că se sancţionează cu decăderea neplata taxelor, astfel că publicitatea decăderii este o formalitate care în nici un caz nu poate produce efecte faţă de părţi, respectiv de însuşi titularul brevetului.
Din interpretarea gramaticală a art. 43 alin. (3) din Legea nr. 64/1991 rezultă că ceea ce se publică în B.O.P.I. este însăşi decăderea, ceea ce presupune că aceasta a operat deja, urmând efectuarea publicităţii acesteia.
Rezultă că efectele decăderii au operat de la momentul încetării executării obligaţiei de plată a taxelor, astfel că invenţia poate fi folosită liber de terţi.
3. Critici formulate de chemata în garanţie SC C.E. Rovinari SA.
Hotărârea pronunţată este lipsită de temei legal, fiind dată cu aplicarea greşită a legii - art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
a. Brevetul de invenţie nr. X a fost acordat în baza cererii de brevet de invenţie nr. Y, cu data de depozit 23 ianuarie 1989, la aceea dată, legea aplicabilă în domeniu fiind Legea nr. 62/1974 privind invenţiile şi inovaţiile şi nu, cum în mod greşit a concluzionat instanţa de apel, Legea nr. 64/1991 privind brevetele de invenţie.
În acest sens sunt prevederile art. 17 din Legea nr. 62/1974 care sunt în sensul că "cererea de brevet de invenţie, însoţită de documentaţia necesară brevetării, se înregistrează la O.S.I.M., constituind depozitul reglementar şi asigură solicitantului dreptul de prioritate, cu începere de la data constituirii depozitului, faţă de orice alt depozit ulterior privind aceeaşi invenţie".
Faţă de această situaţie, potrivit art. 49 din Legea nr. 62/1974, menţinerea în vigoare a brevetelor de invenţie este supusă taxelor stabilite prin hotărâre a Consiliului de Miniştri; taxa de menţinere în vigoare a brevetelor de invenţie se plăteşte anual, pe perioada de valabilitate, iar decăderea din drepturile conferite de brevete opera prin efectul legii în cazul neplăţii taxelor anuale.
Pentru brevetul nr. X din 23 ianuarie 1989 taxele au fost achitate doar în primul an, iar decăderea a operat de drept începând cu data de 24 ianuarie 1990.
Odată ce titularul brevetului de invenţie a fost decăzut din drepturile conferite de brevet, invenţia poate fi exploatată liber de terţi, care nu pot fi obligaţi la plata vreunei despăgubiri pentru folosirea acesteia.
Este cert că la 24 ianuarie 1990 brevetul a devenit lipsit de protecţie juridică şi nu a fost revalidat după apariţia Legii nr. 64/1991.
Potrivit adresei din 15 februarie 2010 emisă de O.S.I.M. titularul brevetului de invenţie este decăzut din data de 24 ianuarie 1990 menţiunea decăderii fiind înscrisă în Registrul brevetelor de invenţie.
b. Brevetul nr. X din 23 ianuarie 1989 a fost emis titularului Î.M. Rovinari, unitate la care intimaţii au fost salariaţi. Prin aplicarea art. 14 lit. a) din Legea nr. 62/1974, dreptul de folosire exclusivă a invenţiei aparţine titularului de brevet, iar intimaţilor, în calitate de inventatori, li se cuvin doar drepturile prevăzute de art. 37 - 39 din Legea nr. 62/1974, nu şi drepturi patrimoniale stabilite în funcţie de efectele economice rezultate din exploatarea brevetului sau de aportul economic al invenţiei - cum dispune art. 36 din Legea nr. 64/1991.
În consecinţă, dreptul de a încheia cu terţe persoane contracte pentru folosirea invenţiei aparţine doar titularului de brevet, nu şi inventatorilor.
Deoarece brevetul nr. X din 23 ianuarie 1989 a devenit lipsit de protecţie juridică anterior intrării în vigoare a Legii nr. 64/1991, nu sunt aplicabile nici dispoziţiile art. 71 alin. (3) din Legea nr. 64/1991 privind posibilitatea obţinerii drepturilor băneşti cuvenite inventatorilor prin negocieri între inventatori şi unitatea care a aplicat invenţia, iar reclamanţii nu beneficiază nici de alte drepturi conferite inventatorilor de Legea nr. 64/1991.
Analizând Decizia de apel în raport de criticile formulate, Înalta Curte constată că acestea sunt nefondate.
1. Cu privire la recursurile declarate de pârâtă şi chemata în garanţie SC C.E. Rovinari SA.
a. Critica referitoare la legea aplicabilă, respectiv faţă de nr. 62/1974 sau nr. 64/1991, nu prezintă relevanţă în cauză, faţă de cererea pe care se fundamentează aceasta, respectiv cea vizând decăderea din drepturile conferite de brevet.
Cererea reclamanţilor nu este întemeiată pe calitatea de titular al brevetului de invenţie, care a fost Î.M. Rovinari, ci pe cea de autori ai invenţiei. În această calitate, ei au încheiat cu CNLO SA contractul nr. AA din 14 martie 2000, în temeiul Legii nr. 64/1991, cu dată de expirare la data de 22 ianuarie 2009.
Calitatea de succesoare a CNLO SA a pârâtei, în temeiul HG nr. 103/2004, cu toate implicaţiile generate de art. 15 din această hotărâre, nu au fost contestate în recurs.
În condiţiile în care valabilitatea contractului nu este afectată de cea a brevetului de invenţie, acesta prevăzând în mod expres la art. 1 pct. j că încetează fără nicio notificare la data de 22 ianuarie 2009 sau la data la care una din părţi notifică în scris producerea unui eveniment legat de exploatarea invenţiei care conduce la reducerea sau anularea profitului, iar acesta nu a fost desfiinţat în vreun fel, justifică pretenţiile reclamanţilor împotriva pârâtei, în temeiul art. 969 C. civ.
b. Criticile invocate sub acela de-al doilea motiv formulat de chemata în garanţie nu pot fi analizate, dat fiind cadrul procesual în faţa instanţei de recurs, neputându-se omite totuşi faptul că cererea reclamanţilor nu este fundamentată pe calitatea de titular al brevetului de invenţie.
2. Cu privire la recursul declarat de chemata în garanţie SC I. SRL.
a. Într-adevăr, din dispozitivul deciziei de apel lipseşte menţiunea referitoare la desfiinţarea sentinţei şi trimiterea cauzei pentru rejudecare la acelaşi tribunal, însă acest lucru nu este sancţionabil cu nulitatea hotărârii, în condiţiile art. 304 pct. 5 C. proc. civ.
Aceasta nu reprezintă decât o simplă eroare materială, atât timp cât este cuprinsă în minutăşi este confirmată prin considerentele deciziei.
b. Decăderea din drepturile conferite de brevet nu prezintă relevanţă în cauză, după cum s-a arătat mai sus.
Constatând, prin urmare, că în cauză nu pot fi reţinute motivele de recurs ce se circumscriu dispoziţiilor art. 304 pct. 5 şi 9 C. proc. civ., fiind neîntemeiată excepţia nulităţii invocată de intimaţi, Înalta Curte urmează să facă aplicarea şi a art. 312 alin. (1) C. proc. civ. şi să respingă recursurile ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de pârâtul SC C.E. Turceni SA, de chemata în garanţie SC C.E. Rovinari SA şi de chemata în garanţie SC I. SRL împotriva deciziei nr. 80 din 15 martie 2010 a Curţii de Apel Craiova, secţia I civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 08 aprilie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3295/2011. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3290/2011. Civil. Brevete de invenţii. Recurs → |
|---|
