ICCJ. Decizia nr. 3296/2011. Civil. Reziliere contract. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA A II-A CIVILĂ
Decizia nr. 3296/2011
Dosar nr. 1998/103/2009
Şedinţa publică de la 26 octombrie 2011
Asupra recursurilor de faţă,
Din actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Neamţ, sub nr. 1998/103/2009, reclamanta SC S.K. SRL a chemat în judecată pe pârâta Regia Naţională a Pădurilor Române - Direcţia Silvică Neamţ, a solicitat instanţei să constate că rezilierea contractului nr. 355/2005 cât şi a filei CEC sunt nelegale, context în care pârâta datorează contravaloarea daunelor şi a pierderilor pricinuite reclamantei ca urmare a nepredării lucrului şi a rezilierii abuzive a contractului.
Prin sentinţa civilă nr. 909 din 23 septembrie 2010, pronunţată de Tribunalul Neamţ a fost admisă excepţia de litispendenţă cu privire la capătul de cerere având ca obiect daune formulate, a fost disjuns capătul de cerere având ca obiect daunele solicitate; formarea unui nou dosar şi trimiterea dosarului la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie spre competentă soluţionare având în vedere că între părţi exista pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în recurs, dosarul nr. 4788.1/103.2007 având acelaşi obiect.
A fost admisă excepţia inadmisibilităţii capătului de cerere având ca obiect constatarea nelegalităţii introducerii la plată a filei CEC, fiind respins capătul de cerere astfel formulat, ca inadmisibil.
A fost respinsă excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune şi excepţia insuficientei timbrări iar pe fond a fost respinsă ca nefondată acţiunea având ca obiect constatarea nelegalităţii rezilierii contractului nr. 3500/2005.
Împotriva sentinţei civile nr. 909 din 23 septembrie 2010 pronunţată de Tribunalul Neamţ, a formulat apel SC S.K. SRL prin reprezentant C.V. cât şi aceiaşi reclamantă prin lichidator judiciar, având în vedere că societatea reclamantă a intrat în procedura insolvenţei prevăzută de Legea 85/2006, apeluri respinse prin decizia nr. 6/2011 a Curţii de Apel Bacău.
În motivarea deciziei pronunţate, instanţa de apel a reţinut că la data de 2 februarie 2010, în dosarul nr. 4474/103/2007 al Tribunalului Neamţ, s-a deschis procedura insolvenţei împotriva debitoarei SC S.K. SRL şi s-a ridicat dreptul de administrare al societăţii de către administratorul statutar, fiind desemnat lichidator judiciar M.R.L. SPRL Iaşi. În acest context, calea de atac a fost promovată de o persoană fără calitatea de reprezentant şi în consecinţă, apelul formulat de SC S.K. SRL prin reprezentant G.V. a fost respins ca urmare a admiterii excepţiei lipsei calităţii de reprezentare.
Apelul formulat de SC S.K. SRL prin lichidator judiciar, a fost respins ca nefondat motivat de faptul că în raport de dispoziţiile art. 36 lit. c) din contractul cu nr. 3500/2005, furnizorul – Direcţia Silvică era îndreptăţită să procedeze la rezilierea contractului în caz de întreruperea exploatării masei lemnoase pe o perioadă mai mare de 30 de zile de către reclamantă.
Reclamanta a avut întreruperi de exploatare a masei lemnoase mai mari de 30 de zile, fiind sancţionată contravenţional la data de 28 decembrie 2005.
Apărarea reclamantei, în sensul că întreruperea în exploatarea masei lemnoase s-ar datora culpei pârâtei, care nu a eliberat autorizaţia de exploatare, a fost înlăturată de instanţă în condiţiile în care nu au fost administrate probe din care să rezulte susţinerile arătate.
Conform art. 15 din contractul 3500/2005, reclamanta SC S.K. SRL avea obligaţia să se prezinte la ridicarea autorizaţiei de exploatare cu 15-30 de zile înaintea termenului de începere a exploatărilor în condiţiile stabilite în caietul de sarcini, obligaţie nerespectată.
Dat fiind faptul că SC S.K. SRL, a avut întreruperi mai mari de 30 de zile calendaristice în exploatarea masei lemnoase, întreruperi pentru care nu a fost reţinută culpa pârâtei, instanţa de apel a constatat că în mod corect furnizorul a reziliat unilateral contractul de vânzare nr. 3500 din 27 ianuarie 2005, conform art. 36 lit. c) din contract.
Împotriva deciziei nr. 6/2011 pronunţată de Curtea de Apel Bacău au declarat recurs M.R.L. Iaşi SPRL, în calitate de lichidator judiciar al debitoarei SC S.K. SRL şi SC S.K. SRL prin administrator legal C.V.
În dezvoltarea motivelor de recurs întemeiate formal pe dispoziţiile art. 304 pct. 8, 9, 10 C. proc. civ. recurenta M.R.L. Iaşi SPRL, lichidator judiciar al SC S.K. SRL, arată că instanţa de apel omite să motiveze dacă „actul rezilierii era anulabil sau nu” iar motivarea deciziei este greşită.
Instanţa de apel nu s-a pronunţat asupra tuturor probelor invocate, şi nu fost analizate dispoziţiile art. 4 din Contractul nr. 3500/1995 privind eliberarea autorizaţiei de exploatare, decizia instanţei de apel fiind dată cu aplicarea greşită a legii.
Atât instanţa de fond cât şi instanţa de apel a analizat acţiunea numai prin interpretarea contractului fără a analiza aplicarea dispoziţiilor art. 1021 C. civ., privind rezoluţiunea.
Prin recursul formulat de C.V. ca administrator al SC S.K. SRL a fost prezentată pe larg situaţia de fapt recurentul arătând că instanţa de fond a pronunţat o hotărâre nelegală şi netemeinică deoarece a reţinut o situaţie de fapt greşită.
Rezilierea unilaterală a contractului este nelegală şi nu are la bază o culpă a reclamantei sau o neexecutare a contractului, pârâta fiind cea care nu şi-a îndeplinit obligaţiile de a preda autorizaţia în vederea exploatării.
Intimata S.N.R. – R.S. – Direcţia Silvică Neamţ a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia lipsei calităţii de reprezentant pentru SC S.K. SRL a numitului C.V., excepţia calificată de instanţă ca apărare de fond ce urmează a fi analizată în cadrul recursului promovat.
Faţă de recursul formulat de SC M.R.L. Iaşi SPRL în calitate de lichidator judiciar al SC S.K. SRL se solicită respingerea recursului ca nefondat arătând că prin recursul formulat nu se arată care sunt motivele de nelegalitate în raport de dispoziţiile art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ. iar punctul 10 al art. 304 C. proc. civ. a fost abrogat din anul 2005.
Analizând recursurile declarate în raport de criticile formulate se constată că acestea sunt nefondate.
Astfel, prin decizia nr. 6/2011 a Curţii de Apel Bacău a fost admisă excepţia lipsei calităţii de reprezentant a apelantului C.V. şi ca urmare a fost respins apelul formulat în numele SC S.K. SRL.
Este de necontestat că în dosarul nr. 4474/103/2007 la data de 2 septembrie 2008 au fost admise cererile formulate de creditorii SC M.C. SRL şi D.G.F.P. Neamţ pentru deschiderea procedurii insolvenţei împotriva debitoarei SC S.K. SRL.
În acelaşi dosar, prin încheierea din 26 ianuarie 2010 s-a dispus în temeiul dispoziţiilor art. 107 alin. (1) lit. a) pct. c din Legea nr. 85/2006 începerea procedurii falimentului împotriva debitoarei SC S.K. SRL, fiind desemnat în calitate de lichidator judiciar M.R.L. Iaşi SPRL. În temeiul dispoziţiilor art. 107 alin. (2) din Legea 85/2006 s-a dispus dizolvarea societăţii debitoare şi ridicarea dreptului de administrare al debitoarei de către administratorul statutar.
Ca urmare, calitatea de reprezentant a SC S.K. SRL aparţine lichidatorului judiciar şi nu administratorul statutar, iar instanţa de apel în mod corect a admis excepţia lipsei calităţii de reprezentare dar nu a dat eficienţă dispoziţiilor art. 161 alin. (2) C. proc. civ. în care se prevede expres sancţionarea aplicabilă în cazul lipsei calităţii de reprezentant.
Înalta Curte ţinând cont de dispoziţiile art. 316 raportat la dispoziţiile art. 296 C. proc. civ. va respinge recursul formulat de SC S.K. SRL prin administrator statutar constatând că în mod corect a fost admisă excepţia lipsei calităţii de reprezentant a apelantului C.V.
Celelalte motive de recurs vizând fondul cauzei nu pot fi analizate de instanţa de recurs în condiţiile în care prin decizia recurată apelul formulat de apelantul C.V. a fost soluţionat corect pe excepţia lipsei calităţii de reprezentant.
Nici recursul formulat de recurenta M.R.L. Iaşi SPRL în calitate de lichidator judiciar al SC S.K. SRL nu este fondat.
Se poate observa că recurenta a indicat formal dispoziţiile art. 304 pct. 8 şi 9 fără a arăta în ce constă nelegalitatea deciziei recurate din perspectiva textelor legale evocate. Recurenta invocă nemotivarea hotărârii, motiv ce se încadrează în dispoziţiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ. dar instanţa de apel a examinat hotărârea apelată în limitele cererii de apel formulate respectând astfel dispoziţiile art. 295 alin. (1) C. proc. civ., arătând care sunt argumentele avute în vedere pentru respingerea acţiunii ţinând cont de dispoziţiile art. 36 lit. c) din contractul nr. 3500/2005 încheiat de părţile litigante, decizia recurată respectând cerinţele prevăzute de art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.
Recurenta arată că instanţa de apel nu a analizat aplicabilitatea în cauză a dispoziţiilor art. 1021 C. civ. dispoziţii ce vizează acţiunea în rezoluţiune şi termenul de graţie dar nu a arătat în ce constă nelegalitatea deciziei prin care au fost analizate condiţiile rezoluţiunii judiciare.
De altfel recurenta a invocat formal dispoziţiile art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ., criticând de fapt probatoriul administrat şi interpretarea dată probelor, care constituie o chestiune de fapt ce nu justifică invocarea motivelor de recurs arătate.
Recurenta a invocat şi dispoziţiile art. 304 pct. 10 C. proc. civ. dar acest motiv de recurs a fost abrogat prin intrarea în vigoare a Legii nr. 219/2005 privind aprobarea O.U.G. nr. 138/2000 pentru modificarea şi completarea Codului de procedură civilă.
Faţă de considerentele expuse Înalta Curte constată că motivele de recurs invocate şi întemeiate pe dispoziţiile art.304 pct. 8-9 C. proc. civ. sunt nefondate urmând ca în temeiul dispoziţiilor art. 312 C. proc. civ. să respingă recursurile formulate de reclamanta SC S.K. SRL Piatra Neamţ prin lichidator M.R.L. IAŞI SPRL şi de reclamanta SC S.K. SRL Piatra Neamţ prin administrator statutar C.F. împotriva deciziei nr. 6 de la 20 ianuarie 2011 pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondate declarate de reclamanta SC S.K. SRL Piatra Neamţ prin lichidator M.R.L. IAŞI SPRL şi de reclamanta SC S.K. SRL Piatra Neamţ prin administrator statutar C.V. împotriva deciziei nr.6 de la 20 ianuarie 2011 pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 26 octombrie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3283/2011. Civil. Rezoluţiune contract.... | ICCJ. Decizia nr. 3304/2011. Civil. Pretenţii. Recurs → |
|---|
