ICCJ. Decizia nr. 3307/2011. Civil. Pretenţii. Recurs
Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 3307/2011
Dosar nr. 5317/108/2008
Şedinţa publică din 08 aprilie 2011
Asupra recursului de faţă, constată următoarele:
Prin Decizia nr. 53/A din 9 martie 2010 Curtea de Apel Timişoara, secţia civilă, a admis apelurile declarate de pârâtele C.A.S. Arad şi C.N.A.S. Bucureşti împotriva sentinţei civile nr. 283 din 4 iunie 2009 pronunţată de Tribunalul Arad în Dosarul nr. 5317/108/2008 în contradictoriu cu reclamantul intimat Spitalul Clinic M.A. A schimbat în parte sentinţa civilă atacată, în sensul că a respins în întregime acţiunea civilă formulată de reclamantul Spitalul Clinic M.A.
Pentru a pronunţa această decizie, Curtea a reţinut următoarele:
Tribunalul Arad, prin sentinţa civilă nr. 283 din 4 iunie 2009, a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Ministerului Sănătăţii; a admis acţiunea formulată şi precizată de reclamantul Spitalul Clinic M.A. în contradictoriu cu pârâţii C.A.S. Arad şi C.N.A.S. Bucureşti şi în consecinţă:
- a obligat pârâţii să plătească reclamantului suma de 4.052.245,46 ROL, reprezentând contravaloarea serviciilor medicale spitaliceşti furnizate pe seama pacienţilor asiguraţi, aferent anilor 2006 şi 2007, fără cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunţa astfel, tribunalul a reţinut următoarele:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Arad la data de 18 decembrie 2008 şi precizată la data de 05 februarie 2009, reclamantul Spitalul Clinic M.A. a chemat în judecată pe pârâţii C.A.S. Arad, Ministerul Sănătăţii şi C.N.A.S. solicitând ca în urma admiterii acţiunii să fie obligate în solidar la plata sumei de 4.052.245,46 ROL reprezentând contravaloarea serviciilor medicale prestate de reclamant în anii 2006 - 2007 peste valoarea contractelor pe seama asiguraţilor, în scopul realizării interesului public legitim de satisfacere a nevoilor comunitare de sănătate.
În motivare reclamantul a arătat că:
Potrivit obiectivelor sistemului de asigurări sociale de sănătate pentru protejarea egală şi fără discriminare a asiguraţilor faţă de costurile serviciilor medicale spitaliceşti în caz de boală sau accidente, s-a încheiat cu C.A.S. Arad contractele de furnizare servicii medicale spitaliceşti din 29 aprilie 2006 şi din 30 ianuarie 2007.
Valoarea acestor contracte a fost mult prea mică şi stabilită subiectiv de către C.A.S. Arad, fără a se ţine seama de volumul real de servicii furnizate anual de reclamantă pe seama asiguraţilor, astfel reclamantul fiind nevoit să presteze servicii medicale spitaliceşti pe seama pacienţilor asiguraţi peste valoare contractelor, respectiv pe anul 2006 în valoare de 1.213.067,46 ROL, iar pe anul 2007 în cuantum de 2.839.178 ROL, sume ce totalizează 4.052.245,46 ROL.
Solicitările repetate ale reclamantului adresate pârâtei, de decontare a serviciilor medicale în discuţie, au întâmpinat de fiecare dată un refuz, facturile fiind restituite cu motivaţia că serviciile medicale spitaliceşti prestate peste valoarea contractului nu o privesc, iar Ministerul Sănătăţii Publice, C.N.A.S. şi Autoritatea de Sănătate Publică Arad nu au răspuns în nici un fel la aceste solicitări.
Cu privire la calitatea procesuală pasivă a Ministerului Sănătăţii, tribunalul a avut în vedere că relaţiile contractuale au fost stabilite între reclamantă şi C.A.S. Arad, precum şi C.N.A.S., constatând astfel lipsa calităţii procesuale pasive a acesteia.
Pe fond, tribunalul a reţinut că între C.A.S. Arad, în calitate de beneficiar pentru asiguraţi şi Spitalul Clinic M.A. în calitate de furnizor de servicii medicale spitaliceşti, au fost încheiate două contracte de furnizare de servicii medicale spitaliceşti, în data de 29 aprilie 2006 şi contractul din 30 ianuarie 2007. Prin aceste contracte a fost stabilit plafonul maxim care va fi achitat de C.A.S. Arad, către Spitalul Clinic M.A.
În anul 2006 Spitalul Clinic M.A., a prestat servicii medicale spitaliceşti peste suma prevăzută în contract în valoare de 1.213.067 ROL. În anul 2007 Spitalul Clinic M.A., a prestat servicii medicale spitaliceşti peste suma prevăzută în contract în valoare de 2.839.178.00 ROL, totalizând 4.052.245,46 ROL, sumă pentru care Spitalul Clinic M.A., a emis facturile cu nr. AA/2008 şi factura cu nr. BB/2008, însă aceste facturi au fost refuzate de C.A.S. Arad.
Reclamantul Spitalul Clinic M.A. a depus o situaţie din care rezultă numărul bolnavilor spitalizaţi aferent anilor 2006 şi 2007, numele acestora, precum şi că sunt persoane care beneficiază de asigurări de sănătate, situaţie faţă de care, tribunalul a constatat că orice instituţie are obligaţia să funcţioneze după un buget determinat şi să se încadreze în privinţa cheltuielilor în acel buget, iar în prezenta cauză suma la care era obligat să se încadreze reclamantul era suma prevăzută în cele două contracte încheiate.
Pârâtele C.N.A.S. Bucureşti şi C.A.S. Arad în calitatea lor de beneficiari de asigurări de sănătate sunt obligaţi însă să suporte toate prestaţiile medicale pentru persoana asigurată.
Subfinanţarea activităţii medicale rezultă şi din actul de control efectuat de pârâta C.A.S. Arad, din 31 mai 2007; acest aspect a fost reţinut şi în actul de control efectuat de Camera de Conturi Arad, care a dispus ca serviciile spitaliceşti prestate peste valoarea contractelor să fie înregistrate în contabilitatea reclamantei şi facturate în mod distinct.
Potrivit art. 208 şi 209 din Legea nr. 95/2006, alegerea furnizorului de servicii medicale este un drept reglementat fără echivoc prin lege, fiecărui asigurat, iar spitalul, în calitate de furnizor, nu poate refuza prestarea serviciilor medicale pentru care este specializat.
În apelul declarat de pârâta C.A.S. Arad s-a susţinut, în esenţă, că instanţa a făcut o apreciere total nejustificată în raport cu limitările impuse de lege privind contractarea şi decontarea serviciilor medicale de către casele de asigurări, denaturând prin aceasta înţelesul lămurit şi vădit neîndoielnic al actului juridic dedus judecăţii şi a stabilit în mod nefondat obligaţii în afara raportului juridic existent între părţi, deşi reţine că relaţiile dintre C.A.S. Arad şi Spitalul Clinic M.A. sunt de natură contractuală, iar aceste contracte prevăd o limită maximă a sumelor ce urmează a fi achitate.
Prin apelul declarat pârâta C.N.A.S. Bucureşti s-a susţinut, în esenţă, că:
În mod greşit instanţa a reţinut calitatea procesuală pasivă a pârâtei în prezenta cauză, întrucât potrivit dispoziţiilor art. 267 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, casele de asigurări de sănătate judeţene, sunt instituţii publice, cu personalitate juridică, cu bugete proprii, în subordinea C.N.A.S., care gestionează bugetul fondului aprobat, cu respectarea prevederilor acestei legi, asigurând funcţionarea sistemului de asigurări sociale de sănătate la nivel local.
Casele de asigurări de sănătate au ca principală atribuţie administrarea bugetului propriu, fiind totodată autorizate să încheie contracte de furnizare de servicii medicale cu furnizorii de servicii medicale şi în baza acestor contracte, casele de asigurări de sănătate decontează serviciile medicale contractate cu furnizorii de servicii medicale în condiţiile contractului-cadru, conform prevederilor art. 271 lit. b) şi h) din Legea nr. 95/2006, cu modificările şi completările ulterioare.
Existenţa unui raport juridic de subordonare al caselor de asigurări de sănătate judeţene faţă de C.N.A.S. nu presupune şi preluarea de către C.N.A.S. a drepturilor şi obligaţiilor acestora. În consecinţă, legitimarea procesuală pasivă în prezenta cauză aparţine C.A.S. Arad şi nu C.N.A.S.
Pe fond, a susţinut că motivarea instanţei potrivit căreia C.N.A.S. şi C.A.S. Arad au obligaţia să suporte toate prestaţiile medicale pentru persoana asigurată nu poate fi reţinută. Pentru toate cazurile raportate şi validate să fie decontate este necesar ca suma rezultată în urma aplicării formulei prevăzută în Ordinul Ministrului Sănătăţii şi al Preşedintelui C.N.A.S. nr. 681/243/2006, respectiv nr. 178/558/2006 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a contractului-cadru privind condiţiile acordării asistenţei medicale în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate, aferentă fiecărui tip de finanţare în parte, să fie mai mică sau cel mult egală cu suma contractată cu această destinaţie.
Suma aferentă serviciilor medicale spitaliceşti contractată de C.A.S. Arad şi nu de C.N.A.S. cu Spitalul Clinic M.A. a fost negociată şi stabilită în contractul civil de furnizare de servicii medicale spitaliceşti încheiat între părţi, atât ca sumă anulă, cât şi ca sumă defalcată trimestrial şi lunar.
Examinând sentinţa civilă atacată în raport de motivele invocate prin apelurile declarate, de întreg probatoriul administrat în cauză, Curtea a constatat că apelurile sunt întemeiate, pentru următoarele motive:
Între reclamantul Spitalul Clinic M.A. şi pârâta C.A.S. Arad s-au încheiat două contracte de furnizare de servicii medicale, contractul din 29 aprilie 2006 şi respectiv contractul din 30 ianuarie 2007, în scopul de a asigura furnizarea serviciilor medicale de cea mai bună calitate în asistenţa medicală spitalicească, pe seama asiguraţilor.
Aşa cum corect a reţinut şi prima instanţă, prin cele două contracte a fost stabilit de părţi plafonul maxim ce va fi achitat de C.A.S. Arad către Spitalul Clinic M.A.
Cu toate acestea, reclamantul a prestat servicii medicale spitaliceşti, depăşind suma menţionată în cele două contracte şi a emis două facturi în 2008 în valoare totală de 4.052.245,46 ROL, sumă a cărui restituire face obiectul prezentului litigiu.
Hotărârea pronunţată de tribunal prin care s-a admis acţiunea reclamantului, cu motivarea că pârâţii, în calitatea lor de beneficiari de asigurări de sănătate, sunt obligaţi să suporte toate prestaţiile medicale pentru persoana asigurată şi că prin actul de control al Camerei de Conturi s-a dispus înregistrarea în contabilitatea reclamantului şi facturarea distinctă a serviciilor medicale prestate peste valoarea contractelor, este nelegală.
Din coroborarea dispoziţiilor art. 31 - 32 din contractul din 29 aprilie 2006, cu cele ale art. 24 -25 din contractul din 30 ianuarie 2007, rezultă că cele două contracte de furnizare de servicii medicale spitaliceşti pot fi modificate prin acordul expres al părţilor, prin negociere şi act adiţional, semnate de ambele părţi, în limita fondurilor aprobate cu destinaţia de servicii medicale spitaliceşti.
În cauză nu s-a făcut dovada demersurilor efectuate de reclamant pentru încheierea actelor adiţionale prevăzute, cu privire la depăşirea sumelor contractate iniţial.
De altfel, suma aferentă serviciilor medicale spitaliceşti contractată de C.A.S. Arad a fost negociată şi stabilită prin contractele de furnizare de servicii spitaliceşti, atât ca sumă totală, cât şi ca sumă defalcată trimestrial şi lunar.
Deşi s-a pus în discuţie efectuarea unei expertize contabile în cauză prin care s-ar fi putut clarifica doar cuantumul sumelor alocate tratamentului bolnavilor, probă pe care reclamantul nu a fost de acord să o solicite, faţă de împrejurarea că nu s-a contestat numărul pacienţilor şi nici conţinutul foilor de observaţie, proba a fost apreciată ca nefiind utilă cauzei.
De altfel, aşa cum rezultă din concluziile depuse de reclamant, acesta a învederat că nu este de acord cu expertiza, întrucât expertul nu va putea lua în calcul alte servicii medicale, decât cele recepţionate şi validate de pârâte şi nici alte tarife decât cele stabilite de părţi, rezultând astfel că se constată practic existenţa obligaţiei de plată.
Deşi instanţa de fond a reţinut în considerente că o instituţie are obligaţia să funcţioneze după un buget propriu şi să se încadreze în privinţa cheltuielilor în acest buget, iar, în cauză, precizează că reclamantul trebuia să se încadreze în suma prevăzută în cele două contracte, în mod greşit obligă pe pârâte să plătească contravaloarea serviciilor medicale efectuate peste limitele contractelor, încălcând astfel prevederile acestora, din care rezultă că valoarea contractelor poate fi majorată în limita fondurilor aprobate cu destinaţia de servicii medicale spitaliceşti prin acte adiţionale (art. 32 alin. (2) din contractul din 29 aprilie 2006).
Hotărârea atacată a fost dată şi cu încălcarea dispoziţiilor art. 195 şi 246 din Legea nr. 95/2006, din coroborarea cărora rezultă că relaţiile dintre furnizorii de servicii medicale şi casele de asigurări de sănătate, se stabilesc pe bază de contracte ce se încheie anual, iar determinarea contravalorii acestor servicii se face în baza contractelor şi a documentelor justificative stabilite prin contractul - cadru.
Nu a fost dovedită în cauză susţinerea reclamantului în sensul că serviciile medicale efectuate peste numărul celor contractate ar reprezenta urgenţe medico-chirurgicale şi nici cea cu privire la întocmirea listelor de aşteptare sau că ar fi făcut demersuri pentru a evita depăşirea valorii din contract.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul Spitalul Clinic M.A., criticând-o pentru următoarele motive:
1. Art. 304 pct. 7 C. proc. civ. - Hotărârea nu cuprinde motivele pentru care au fost înlăturate dovezile şi se sprijină pe motive contradictorii şi străine de natura pricinii.
Astfel, hotărârea nu cuprinde motivele pentru care au fost înlăturate dovezile privind demersurile pe care le-a întreprins în decursul anilor 2006 şi 2007 în scopul modificării prin act adiţional a contractelor de prestări servicii medicale din 29 aprilie 2006 şi din 30 ianuarie 2007 cu privire la majorarea valorii acestora, cu detalierea acestora.
De asemenea, la dosar a depus înscrisuri cu care a dovedit volumul real al serviciilor medicale ce în medie îl prestează anual pe seama asiguraţilor şi potrivit cărora, a solicitat cu prilejul încheierii celor două contracte de prestări servicii medicale o valoare egală cu acesta, dar, la fel, hotărârea atacată nu cuprinde motivele pentru care aceste înscrisuri au fost înlăturate. Contrar acestora, instanţa de apel reţine că suma aferentă serviciilor medicale a fost negociată, când în realitate valoarea contractelor a fost impusă de C.A.S. Arad, deşi cunoştea, conform documentaţiei aflată la dosar, că valoarea volumului anual de servicii medicale este mult mai mare.
Volumul serviciilor medicale rămas nedecontat în anii 2006-2007 în sumă de 4.052.245.46 ROL este consecinţa refuzului negocierii practicat de C.A.S. Arad cu privire la valoarea contractului, pe care a impus-o mult sub nivelul real.
Recepţionând întregul volum de servicii medicale pe care l-a prestat asiguraţilor (mai mare decât valoarea contractelor) şi având în vedere demersurile pe care le-a întreprins (şi dovedit) în scopul modificării contractelor în sensul creşterii valorii acestora, în fapt prevederile art. 32 din contract au fost respectate.
2. Art. 304 pct. 8 C. proc. civ. - Instanţa de apel a interpretat greşit actul juridic dedus judecăţii, i-a schimbat natura şi înţelesul lămurit şi vădit neîndoielnic al acestuia.
În speţă este vorba de executarea reciprocă a obligaţiilor ce decurg din contracte civile iar nu de împărţirea pe categorii a serviciilor medicale demult prestate, recepţionate şi demult confirmate de către pârâte şi validate ca fiind prestate.
Contractele de prestări servicii medicale din 29 aprilie 2006 şi din 30 ianuarie 2007 sunt contracte civile sinalagmatice conform art. 1 din contracte, reglementate de art. 943 C. civ. şi care, conform art. 970 C. civ., trebuie executate cu bună credinţă. Instanţa de apel a neglijat total acest aspect esenţial şi nu a avut în vedere sub nicio formă actul juridic dedus judecăţii.
În fapt, nu este vorba şi nu s-a cerut stabilirea prin hotărâre judecătorească a categoriei, grupei, etc., sau a valorii serviciilor medicale executate în anii 2006 şi 2007 pe seama asiguraţilor şi a căror valoare excede valoarea contractelor şi de aceea greşit reţine în motivarea hotărârii sale instanţa de apel aceste aspecte. Pârâtele nu au contestat nici volumul serviciilor medicale pe care ele însele le-au recepţionat, validat şi confirmat ca fiind executate şi nici valoarea lor ce este stabilită conform normelor emise de ele. De aceea pârâtele nu au solicitat efectuarea expertizei. Dacă pârâtele ar fi solicitat efectuarea expertizei, iar instanţa ar fi găsit-o necesară şi utilă soluţionării cauzei, faptul că nu au fost de acord cu aceasta este irelevant soluţionării cauzei.
Nu s-a solicitat instanţei să stabilească prin hotărârea sa că suma de 4.052.245.46 ROL reprezintă urgenţe medico-chirurgicale şi nici ordinea de prioritate în care serviciile medicale să se fi efectuat, deoarece prin contractele de furnizare servicii medicale C.A.S. Arad s-a obligat să plătească furnizorului de servicii medicale toate serviciile medicale iar nu numai urgenţele medico-chirurgicale ori cele efectuate conform listelor de aşteptare.
Serviciile medicale se efectuează şi se prestează conform nevoilor pacientului, iar aceste nevoi nu pot fi planificate. Ca furnizor de servicii medicale, spitalul nu poate refuza prestarea serviciilor medicale pentru care este specializat niciunui asigurat, care este liber, conform art. 218 din Legea nr. 95/2006, să-şi aleagă furnizorul de servicii medicale.
3. Art. 304 pct. 9 C. proc. civ. - Hotărârea atacată este lipsită de temei legal, fiind dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a legii.
Instanţa de apel nu a avut în vedere prevederile art. 208 şi 218 din Legea nr. 95/2006 potrivit cărora pârâtele, în calitatea lor de asigurător urmărind realizarea obiectivelor sistemului de asigurări sociale de sănătate, au obligaţia de a proteja egal, universal, echitabil şi nedescriminatoriu pe toţi asiguraţii faţă de costurile serviciilor medicale în caz de boală şi accident din prima zi până la vindecare.
Asiguraţii au dreptul să-şi aleagă furnizorul de servicii medicale şi dreptul la informaţie în cazul tratamentelor medicale (art. 218 lit. a) şi n) din Legea nr. 95/2006). În această situaţie, câtă vreme au fost recepţionate, validate şi confirmate de către pârâte toate serviciile medicale furnizate asiguraţilor, fără vreo obiecţiune, acestea nu mai pot justifica ulterior şi pretinde categorisirea acestor servicii în urgenţe medico-chirurgicale sau nu, ori dacă acestea au fost executate conform listei de aşteptare sau nu, pentru că prestaţiile medicale nu mai pot fi întoarse.
Hotărârea atacată este dată cu încălcarea prevederilor art. 970 C. civ. Pârâtele au fost greşit exonerate de plata obligaţiilor ce le revin în condiţiile în care au recepţionat, validat şi confirmat serviciile medicale din discuţie şi nu au putut arăta cine în locul lor este dator şi trebuie să fie ţinut să plătească contravaloarea serviciilor medicale prestate pe seama asiguraţilor lor peste valoarea contractelor.
Art. 195 din Legea nr. 95/2006 prevede că decontarea contravalorii serviciilor medicale contractate se face pe baza de documente justificative în funcţie de realizarea acestora, ceea ce înseamnă că se decontează toate serviciile medicale realizate (prestate). Raportând aceste prevederi la art. 246 din Legea nr. 95/2006, instanţa omite să reţină că prin acesta se prevede expres natura civilă a relaţiilor contractuale dintre furnizorii de servicii medicale şi casele de asigurări de sănătate, ceea ce impune obligatoriu aplicarea prevederilor art. 970 C. civ.
Analizând Decizia de apel în raport de criticile formulate, Înalta Curte constată că recursul este nefondat.
Aspect de necontestat, între reclamant şi C.A.S. Arad s-au încheiat contractele din 29 aprilie 2006 şi din 30 ianuarie 2007 de furnizare de servicii medicale spitaliceşti.
Potrivit art. 4 din primul contract, furnizorul de servicii medicale (în speţă reclamantul), va respecta nivelul cheltuielilor, prin contract fiind stabilită suma totală aferentă anului 2006, defalcată şi trimestrial.
Art. 31 din acelaşi contract prevede că acesta poate fi modificat prin act adiţional semnat de ambele părţi, iar în art. 32 se arată că pe parcursul derulării contractului valoarea poate fi majorată prin acte adiţionale.
Prin cel de-al doilea contract este stabilită suma totală, defalcată şi pe trimestre, prevăzându-se, de asemenea, că modificarea acesteia se face printr-un act adiţional semnat de ambele părţi.
O clauză comună în ambele contracte este în sensul că se decontează de către casa de asigurări serviciile medicale spitaliceşti acordate asiguraţilor, în baza facturii şi a desfăşurătoarelor activităţilor realizate, în limita sumelor contractate şi conform indicatorilor specifici - art. 9 pct. 4 din primul contract şi art. 8 pct. 4 din cel de-al doilea.
Această clauză, comună în ambele contracte, impune obligaţia furnizorului de servicii, în speţă reclamantul, să nu depăşească limitele sumelor stabilite prin contract, neputând fi astfel decontate sumele ce depăşesc această valoare - cu excepţia evidentă, convenită, a modificării prin acte adiţionale semnate de ambele părţi.
Aceste contracte, care nu au desfiinţate în vreun fel reprezintă legea părţilor, în condiţiile art. 969 C. civ., efectele lor fiind în mod corect reţinute de instanţa de apel.
Cererea reclamantei de decontare a serviciilor ce depăşesc valoarea stabilită prin cele două contracte, încalcă convenţia părţilor şi dispoziţiile art. 969 şi art. 970 C. civ., care obligă la executarea acestora cu bună-credinţă.
În aceste condiţii, cererea ar fi fost susţinută dacă valoarea contractelor era majorată prin acte adiţionale semnate de ambele părţi, astfel cum chiar acestea au convenit.
Faptul că reclamantul ar fi demarat procedurile pentru întocmirea unui act adiţional nu ar fi prezentat relevanţă, chiar şi în ipoteza ignorării lor de către instanţa de apel, întrucât, conform acordului părţilor, numai un act adiţional semnat de ele putea modifica contractele încheiate.
În aceeaşi situaţie se află şi criticile de recurs referitoare la categoria de bolnavi - urgenţe medicale chirurgicale şi expertiză tehnică; acestea au fost reţinute de instanţa de apel în mod nejustificat, faţă de argumentul esenţial referitor la efectele contractelor încheiate de părţi, aspect care nu este însă în măsură să ducă la schimbarea soluţiei, faţă de motivarea care susţine în principal Decizia, confirmată de instanţa de recurs.
Impunerea valorii contractelor de către Casa de Sănătate Arad, aceasta necorespunzând valorii volumului anual de servicii medicale, alături de încălcarea obligaţiilor care revin asigurătorilor de sănătate potrivit Legii nr. 95/2006, drepturile asiguraţilor conferite de aceeaşi lege – invocate ca deficienţe ale contractelor încheiate nu pot fi remediate în cadrul procesual al litigiului de faţă în care acţiunea este fundamentată pe cele două contracte şi efectele pe care legea le conferă, atât timp cât clauzele acestora nu au fost modificate cu respectarea cerinţelor aferente.
În acelaşi sens s-a mai pronunţat Înalta Curte şi prin Decizia nr. 2192 din 31 martie 2010.
Constatând, prin urmare, că nu sunt fondate criticile formulate, nefiind atrasă incidenţa în cauză a dispoziţiilor art. 304 pct. 7, 8 şi 9 C. proc. civ., Înalta Curte urmează să facă aplicarea art. 312 alin. (1) C. proc. civ. şi să dispună respingerea recursului ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul Spitalul Clinic M.A. împotriva deciziei nr. 53 A din 09 martie 2010 a Curţii de Apel Timişoara, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 08 aprilie 2011.
← ICCJ. Decizia nr. 3309/2011. Civil. Pretenţii. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3306/2011. Civil. Expropriere. Recurs → |
---|