ICCJ. Decizia nr. 3305/2011. Civil. Despăgubiri Legea nr.221/2009. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 3305/2011
Dosar nr.752/117/2010
Şedinţa publică din 8 aprilie 2011
Asupra recursului de faţă, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 241 din 17 martie 2010 pronunţată de Tribunalul Cluj, secţia civilă, s-a dispus cu privire la acţiunea formulată de reclamanta D.V. împotriva pârâtului Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice, în temeiul Legii nr. 221/2009:
- s-a admis, în parte, excepţia lipsei calităţii procesuale a reclamantei şi s-au respins pretenţiile acesteia privind constatarea caracterului politic al condamnării şi pretenţiile de 80.000 RON, apreciindu-se că reclamanta poate sta în justiţie doar în calitate de moştenitoare a soţului său condamnat şi în nume propriu pentru pretenţiile vizând confiscarea sumelor de bani şi a autoturismelor.
- s-au respins pe fond toate celelalte capete de cerere.
Apelul declarat de reclamantă împotriva sentinţei primei instanţe a fost respins ca tardiv prin Decizia civilă nr. 182/A din 11 iunie 2010, reţinându-se că s-a depăşit termenul de 15 zile de la comunicarea hotărârii, prevăzut de art. 284 alin. (1) C. proc. civ.
Împotriva deciziei de apel a formulat cerere de recurs reclamanta-apelantă, criticând-o pentru următoarele motive, ce se circumscriu dispoziţiilor art. 304 pct. 5 C. proc. civ.:
- instanţa nu a administrat probe în vederea dovedirii împrejurării mai presus de voinţa părţii.
A solicitat repunerea în termen pe motiv că nu a primit sentinţa primei instanţe, deşi la dosar există dovada datată de comunicare, luând cunoştinţă de aceasta prin serviciul arhivă.
În mod obiectiv nu a putut să ia cunoştinţă de hotărâre decât la data de 22 aprilie 2010, când dosarul a intrat în arhiva tribunalului, dată faţă de care s-a respectat termenul de 15 zile.
A susţinut că sentinţa a fost efectiv ridicată din cutia poştală a biroului avocaţial la data de 10 mai 2010, solicitând în acest sens audierea persoanei care a ridicat-o – avocat stagiar în cadrul baroului şi a factorului poştal care a distribuit corespondenţa la data de 8 aprilie 2010, care, după informaţiile primite verbal de la dirigintele O.P.D.C. Cluj-Napoca, a înlocuit în acea perioadă, pentru câteva zile, pe factorul poştal care în mod obişnuit distribuia corespondenţa în acea zonă.
Instanţa a respins cererea de probaţiune şi subsecvent, cererea de repunere în termenul de apel, motivând că împrejurările prevăzute de art. 103 C. proc. civ. pot fi probate doar prin înscrisuri, fără a argumenta acest considerent. Or, faptele se probează prin orice mijloc de probă.
2. S-au aplicat în mod greşit dispoziţiile art. 103 C. proc. civ. în reţinerea faptului că împrejurarea a cărei dovadă doreşte să o facă apelanta nu constituie o împrejurare mai presus de voinţa părţii, astfel cum este definită de acest articol.
Nu i se poate reproşa că nu a aşteptat zilnic agentul poştal; acesta, dacă nu găseşte o persoană care să semneze procesul verbal, se asigură că l-a introdus în cutia poştală corectă. Jurisprudenţa a confirmat în acest sens internarea apelantului în spital pe perioada aferentă comunicării sentinţei şi motivării apelului.
Norma procedurală nu defineşte termenii în discuţie ci numai le enumeră.
3. Prin admiterea excepţiei i s-a încălcat dreptul la apărare şi la un proces echitabil, consacrat de Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, cu referire la jurisprudenţa Curţii Europene.
- Cauza Hornacek c. Slovaciei – s-a constatat încălcat art. 6 din Convenţie.
Acţiunea a fost respinsă pe motiv că a fost depusă după o zi de la expirarea termenului, iar cererea lor în sensul că au trimis plicul cu o zi înainte de expirare, dovedită cu recipisa poştală, nu a fost primită de instanţă pe motiv că nu se poate verifica dacă în plic este acţiunea.
Curtea a considerat că instanţa trebuia să verifice conţinutul scrisorii cu acel număr.
- Cauza Mikulova c. Slovaciei – s-a constatat încălcat art. 6 din Convenţie.
Deoarece avocatul era în vacanţă, plicul de comunicare a hotărârii a rămas la sediul poştei, iar, ulterior, recursul reclamantei a fost respins pe motiv că termenul de recurs începea să curgă de la trei zile de la data recepţionării la poştă a scrisorii conţinând comunicarea hotărârii.
Curtea a constatat că, potrivit legislaţiei interne, o persoană poate fi notificată în absenţă, raportat la un act procedural, doar în măsura în care locuieşte la adresa de destinaţie – situaţie neexistentă în speţă.
4. Instanţa de apel nu s-a pronunţat cu privire la cererea de repunere în termenul de apel în dispozitivul hotărârii, deşi l-a reţinut în cuprinsul acesteia.
Analizând Decizia de apel în raport de criticile formulate, ce se circumscriu motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat, în considerarea celor ce succed:
1. După cum în mod corect a procedat instanţa de apel, prin proba cu audierea avocatului stagiar şi a factorului poştal reclamanta tinde să conteste menţiunile procesului-verbal de comunicare a sentinţei şi ale adeverinţei Oficiului Judeţean de Poştă, care sunt în sensul comunicării prin afişare la data de 8 aprilie 2010, la adresa indicată.
Or, potrivit art. 100 alin. (4) C. proc. civ., procesul-verbal de comunicare a hotărârii face dovada până la înscrierea în fals cu privire la faptele constatate personal de cel care l-a încheiat - la această dovadă s-a referit instanţa când a făcut trimitere la proba cu înscrisuri.
2. Trimiterea instanţei la definirea sintagmei „împrejurare mai presus de voinţa părţii" de art. 103 C. proc. civ. este în sensul de reglementare prin acest articol, dată fiind evidenţa termenilor normei procedurale.
S-a făcut o corectă aplicare a acestor dispoziţii legale, în respingerea cererii de repunere în termen.
Pe lângă faptul că nerealitatea constatărilor personale ale agentului se poate susţine numai în urma înscrierii în fals, faptul că sentinţa a fost ridicată din cutia poştală la o dată ulterioară nu prezintă nicio relevanţă în contextul în discuţie.
Atât timp cât comunicarea sentinţei s-a făcut la o anumită dată, potrivit procesului-verbal întocmit de agentul poştal, a cărei veridicitate este confirmată de art. 103 alin. (4) C. proc. civ., ridicarea din cutia poştală la o dată ulterioară nu poate fi decât din culpa destinatarului.
Aceleaşi considerente urmează a fi reţinute şi cu privire la susţinerea în sensul că a luat cunoştinţă de hotărâre numai când dosarul a apărut în arhiva tribunalului.
3. Faţă de circumstanţele concrete ale speţei, jurisprudenţa Curţii Europene indicată nu este relevantă în speţă.
Din contră, aceasta recunoaşte dreptul de acces la instanţă, dar nu ca un drept absolut, permiţând statelor membre să impună anumite limitări, care să nu lipsească însă dreptul de conţinut, tocmai în protejarea principiului securităţii raporturilor juridice.
Potrivit legislaţiei interne, clare, partea avea deschisă calea contestării aspectelor din cauză, care o defavorizau, numai că aceasta a ales o cale nepermisă procedural.
4. Instanţa nu s-a mai pronunţat în dispozitiv cu privire la cererea de repunere în termen, pentru că în acest fel se procedează atunci când cauza este reţinută în pronunţare şi sub acest aspect.
Or, în cauză, instanţa s-a pronunţat la termenul de judecată asupra cererii de repunere în termen, respingând-o, după cum s-a consemnat în practicaua deciziei de apel.
Constatând, prin urmare, că nu sunt fondate criticile formulate, Înalta Curte urmează să facă aplicarea şi a art. 312 alin. (1) C. proc. civ., dispunând respingerea ca nefondat a recursului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta D.V. împotriva deciziei nr. 182/A din 11 iunie 2010 a Curţii de Apel Cluj, secţia civilă, de muncă şi asigurări sociale, pentru minori şi familie.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 8 aprilie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3306/2011. Civil. Expropriere. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3302/2011. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
