ICCJ. Decizia nr. 3334/2011. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 3334/2011
Dosar nr. 26/102/2002
Şedinţa publică din 11 aprilie 2011
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Tribunalul Mureş, secţia civilă, prin sentinţa civilă nr. 883 din 23 iunie 2009 a admis în parte cererea precizată de reclamanţii B.A.H. şi B.H.P., prin mandatar B.D., în contradictoriu cu pârâţii Primăria Municipiului Sighişoara, SC N. SRL, SC „Ni." SA Sighişoara, SC A.T.T. Sighişoara; SC C. SA Sighişoara, L.M., P.M. şi pe cale de consecinţă: a omologat raportul de expertiză topo întocmit în cauză de către expertul tehnic judiciar T.I. cu referire la identificarea cu date de carte funciară a imobilului în litigiu; a omologat raportul de expertiză construcţii întocmit de expertul tehnic judiciar M.I. în ce priveşte componenţa construcţiilor în litigiu; a stabilit îndreptăţirea reclamanţilor la acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent conform Titlului VII din Legea nr. 247/2005 cu modificările ulterioare, pentru imobilul construcţii şi teren în suprafaţă totală de 5.375 m.p. identificare cu următoarele date de carte funciară: nr. top a; nr. top b; nr. top c; nr. top d, nr. top e; nr. top f, nr. top g, nr. top h; CF iniţial Timişoara; a constatat lipsa capacităţii procesuale de folosinţă a SC T.F. SRL Sighişoara şi C.S. S.T.G. R. SRL Sighişoara; a respins cererea formulată de reclamanţi împotriva acestor pârâţi; a respins celelalte pretenţii ale reclamanţilor.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut următoarele:
Cu referire la excepţia lipsei capacităţii procesuale de folosinţă a SC T.F. SRL, SC STG R. SRL instanţa a reţinut că din relaţiile comunicate de Oficiul Registrului Comerţului aceste societăţi comerciale au fost radiate astfel că potrivit art. 40 din Legea nr. 31/1990 ele nu mai există ca persoane juridice.
Pe fondul cauzei, pentru lămurirea aspectelor de fapt, au fost administrate două expertize atât topo cât şi construcţii.
Coroborând probele astfel administrate cu restul probatoriului administrat instanţa de fond a reţinut că reclamanţii, în realizarea drepturilor lor, au uzat de prevederile Legii nr. 10/2001 pretinzând restituirea în natură a imobilelor descrise prin acţiune.
Lucrările efectuate în cauză au relevat istoricul transmiterilor dreptului de proprietate asupra imobilelor în litigiu precum şi situaţia juridică actuală. În acest sens s-a reţinut că proprietatea statului a fost înscrisă în temeiul Decretului nr. 268/1948 iar potrivit dispoziţiilor art. 2 lit. i) din Legea nr. 10/2001 această preluare a fost una abuzivă.
Cu referire la caracterul sau felul măsurilor reparatorii prima instanţă a analizat situaţia juridică actuală atât sub aspectul dreptului de proprietate cât şi în ceea ce priveşte titularii acestuia, constatând că imobilele în litigiu au făcut obiectul unor înstrăinări succesive, actele de înstrăinare nefiind desfiinţate sau sunt imobile aflate în patrimoniul unor societăţi comerciale privatizate astfel că sunt incidente prevederile art. 7, 20 şi 29 din Legea nr. 10/2001.
Ca atare, instanţa a stabilit că restituirea în natură a imobilelor nu este posibilă astfel că, raportându-se la întregul ansamblu de măsuri reparatorii stabilit de Legea nr. 10/2001, pretenţia reclamanţilor se impune a fi admisă în parte, raportat la refuzul unităţii deţinătoare de a soluţiona notificarea şi de a constata îndreptăţirea reclamanţilor la măsuri reparatorii prin echivalent potrivit Titlului VII, modificat din Legea nr. 247/2005.
Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia civilă, prin Decizia civilă nr. 28 din 17 martie 2010 s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamanţii B.A.H. şi B.H.P., împotriva sentinţei civile nr. 883 din 23 iunie 2009 pronunţată de Tribunalul Mureş; a admis apelul declarat de SC „Ni." SA Sighişoara, împotriva aceleiaşi hotărâri; a schimbat în parte hotărârea atacată şi a respins acţiunea reclamanţilor în contradictoriu cu pârâta SC „Ni." SA.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a reţinut următoarele:
Cu referire la excepţiile invocate de SC Ni. SA:
Excepţia lipsei calităţii procesuale pasive este întemeiată pentru următoarele considerente:
Prin acţiunea introductivă de instanţă reclamanţii au solicitat a se constata caracterul abuziv al măsurilor de preluare a imobilelor înscrise în CFSighişoara; anularea tuturor actelor de înstrăinare sau privatizare pe care statul le-a făcut după preluarea abuzivă, radierea tuturor înscrierilor de CF şi înscrierea reclamanţilor în cote de 1/2 ca proprietari.
În drept au fost invocate prevederile art. 1, 2 şi 46 din Legea nr. 10/2000.
Cu ocazia judecării fondului cauzei au fost administrate probe cu înscrisuri şi expertize.
Cu referire la excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a SC Ni. SA, Curtea constată că:
Reclamanţii au îndreptat acţiunea împotriva acestei societăţi comerciale deşi, de la momentul formulării notificării, cunoşteau situaţia de carte funciară şi mai mult puteau şi trebuiau să cunoască situaţia faptică a imobilelor a căror restituire în natură au solicitat-o.
Rezumând strict la imobilele afirmativ deţinute de SC Ni. SA în „administrare operativă" în perioada 1963-1992, Curtea constată că acestea au fost imobilele de sub nr. top x, y, şi z înscrise iniţial în CF A, B şi C, transcrise in CF D şi mai apoi în CF E Sighişoara sub A+ 12. În această din urmă carte funciară dreptul de proprietate s-a înscris cu titlul „transmitere cu plată din proprietatea statului în favoarea Consiliului Municipal Sighişoara".
Având în vedere situaţia de carte funciară precum şi susţinerile apelantei SC Ni. SA, potrivit cărora în prezent aceasta este o societate cu capital privat care nu a avut niciodată în patrimoniu sau în folosinţă imobilul în litigiu, instanţa apreciază că excepţia lipsei calităţii procesual pasive a acestei societăţi este întemeiată iar soluţia de respingere, pronunţată de prima instanţă, este netemeinică.
Cu alte cuvinte, pentru perioada de timp cuprinsă între 1963 - 1992, societatea cu capital integral de stat purtând aceeaşi denumire SC „Ni." SA a avut în „administrare operativă" aceste imobile. Ulterior anului 1992 aceste imobile au intrat în proprietatea şi folosinţa exclusivă a Consiliului Local Sighişoara, conform înscrierilor de CF. Păstrarea în memoria comunităţii locale a persoanei juridice care a stăpânit imobilul o perioadă de timp nu poate fi relevantă pentru stabilirea calităţii de „persoană deţinătoare" potrivit art. 21 şi 22 din Legea nr. 10/2001.
În ceea ce priveşte excepţia lipsei de interes instanţa de apel constată că apelanta SC Ni. SA se află în eroare asupra acestei excepţii în sensul confundării noţiunii de „interes" în sens larg cu noţiunea de „interes" în sens procesual.
Excepţia lipsei de interes a reclamanţilor are în vedere acţiunea în întregul său şi finalitatea urmărită prin promovarea acesteia. Or, în speţa de faţă, interesul reclamanţilor este clar definit şi justificat. Din dezvoltarea acestei excepţii rezultă implicit aceeaşi excepţie, a lipsei calităţii procesuale pasive. Îndreptarea greşită a acţiunii, respectiv împotriva unei persoane fără calitatea procesuală pasivă, atrage după sine invocarea şi rezolvarea acestei excepţii, soluţia corectă impunându-se conform celor arătate anterior. Ca atare instanţa va respinge această excepţie ca vădit neîntemeiată.
Având în vedere cele de mai sus, cu referire la excepţia lipsei calităţii procesuale pasive: văzând înscrierile de CF, susţinerile apelantei şi concluziile experţilor, Curtea va admite apelul declarat de SC „Ni." SA, va schimba în parte hotărârea atacată şi va respinge acţiunea reclamanţilor în contradictoriu cu această societate comercială.
Cu referire la criticile apelanţilor reclamanţi B.A.H. şi B.H.P., pe fondul cauzei, Curtea reţine următoarele:
Prin memoriul de apel reclamanţii au criticat hotărârea atacată sub un singur aspect, respectiv neevaluarea unor imobile a căror existenţă şi valoare trebuie cuprinsă în dispozitivul hotărârii.
Concretizând aceste critici reclamanţii au făcut trimitere la numărul topografic i, descriind imobilele demolate ca fiind un „atelier de turnătorie şi o casă de locuit".
Expertizele efectuate în cauză au identificat imobilele demolate ca fiind amplasate pe nr. top. v şi w şi având destinaţia iniţială „birouri" şi „casă de locuit" .
Numărul topografic indicat de reclamanţi prin memoriul de apel este identificat şi descris în expertiza topoca fiind nr. top. h, g şi fcomasat şi devenit k. Pe acest teren, indiferent de nr. top. la care se face referire, experţii nu au identificat construcţiile arătate de reclamanţi prin memoriul de apel, identificând doar construcţii noi, respectiv un atelier.
Analizând obiecţiunile făcute de aceştia la judecata în fond a cauzei prin raportare la concluziile celor două rapoarte de expertiză, instanţa va examina criticile din apel privind imobilele descrise de experţi şi de altfel singurele imobile - construcţii care apar demolate.
Conform raportului de expertiză topoanexa 1, 2 şi 4 imobilele construite şi demolate au fost înscrise pe nr. top. r şi t.
La baza efectuării expertizei în construcţii a stat expertiza topo astfel că expertul constructor a arătat „configuraţia construcţiilor la data preluării este evidenţiată în expertiza topo" „au fost demolate construcţiile (anexa 1 dublă haşură expertiza topo) din strada M.E.: clădire birouri „Ni." şi casă de locuit. Pentru clădirile demolate nu s-a putut stabili valoarea de piaţă, neexistând datele necesare şi anume: suprafeţe construite şi desfăşurate; sistem constructiv; regim de înălţime; grad de finisare; grad de uzură; vechimea construcţiilor".
Raportat la aceste constatări ale expertului constructor reclamanţii au formulat obiecţiuni. Răspunzând acestor obiecţiuni expertul constructor şi-a menţinut punctul de vedere. Ulterior reclamanţii au formulat precizări ale acţiunii iniţiale reiterând în mod sumar în cuprinsul precizărilor aceleaşi obiecţiuni.
Instanţa de fond a procedat la omologarea ambelor rapoarte de expertiză stabilind îndreptăţirea reclamanţilor la acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent conform Titlului VII din Legea nr. 247/2005 pentru imobilul construcţii şi teren în suprafaţă totală de 5.375 m.p., identificat cu următoarele date de carte funciară (...) nr. top. r şi t (...).
Împotriva deciziei civile mai sus menţionată, au declarat recurs reclamanţii B.A.H. şi B.H.P., criticând-o ca fiind nelegală, invocând dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., deoarece:
- Instanţa de fond a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a SC „Ni." SA, apreciind că această unitate are calitate procesuală pasivă raportat la dispoziţiile art. 21 din Legea nr. 10/2001. Această soluţie a fost infirmată de instanţa de apel.
- La data cumpărării de acţiuni, conform contractului de vânzare-cumpărare din 10 martie 2000, Statul Român avea calitatea de acţionar minoritar sau majoritar al SC „Ni." SA.
- Instanţa de apel a pronunţat o hotărâre nelegală sub aspectul calităţii procesuale pasive a SC „Ni." SA. Aceasta este unitatea deţinătoare în condiţiile art. 21 din Legea nr. 10/2001, cu privire la imobilele aflate în litigiu.
Recursul nu este fondat.
Instanţa de apel în mod judicios a statuat că, excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a SC „Ni." SA este întemeiată pentru cele ce preced.
Reclamanţii B.A.H. şi B.H.P. au formulat acţiune împotriva SC „Ni." SA Sighişoara, deşi, la momentul formulării notificării, cunoşteau situaţia de carte funciară, precum şi situaţia faptică a imobilelor a căror restituire au solicitat-o. Acestea au fost imobilele de sub nr. top x, y şi z înscrise iniţial în CFşi mai apoi în CF Sighişoara sub A+12. În această carte din urmă (CF) dreptul de proprietate s-a înscris cu titlu „transmitere cu plată din proprietatea statului în favoarea Consiliului Municipal Sighişoara".
Avându-se în vedere situaţia de carte funciară, precum şi faptul că în prezent SC „Ni" SA este o societate cu capital privat care nu a avut niciodată în patrimoniul său, sau în folosinţă sa imobilul în litigiu, se apreciază că excepţia lipsei calităţii procesual pasive a acestei societăţi este întemeiată.
De menţionat este şi faptul că în perioada cuprinsă între 1963-1992 SC „Ni." SA - societate cu capital integral de stat - a avut în „administrare operativă" imobilele în litigiu. Ulterior anului 1992, aceste imobile au intrat în proprietatea şi folosinţa exclusivă a Consiliului Local Sighişoara.
În criticile lor, reclamanţii s-au referit şi la reevaluarea unor imobile a căror existenţă şi valoare trebuiau cuprinse în dispozitivul hotărârii.
În concret, este vorba de numărul topografic a, ce se referă la imobilele demolate ca fiind, un atelier de turnătorie şi o casă de locuit. Expertizele efectuate în cauză au identificat imobilele demolate ca fiind amplasate pe un nr. top r, t şi având destinaţia iniţială de „birouri" şi „casă de locuit".
Prin urmare, reclamanţii-recurenţi au dreptul la măsuri reparatorii prin echivalent, în condiţiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005 pentru imobilul construcţii şi teren în suprafaţă totală de 5.375 m.p., identificat cu următoarele date de carte funciară: nr. top r şi t.
Faţă de cele reţinute se constată că recursul declarat de reclamanţi nu este fondat şi pe cale de consecinţă, se va respinge ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanţii B.A.H. şi B.H.P. împotriva deciziei nr. 28A din 17 martie 2010 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia civilă, de muncă şi asigurări sociale, pentru minori şi familie.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 11 aprilie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3335/2011. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3332/2011. Civil. Despăgubiri Legea... → |
|---|
