ICCJ. Decizia nr. 3337/2011. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr.3337/2011
Dosar nr. 3967/111/2007
Şedinţa publică din 11 aprilie 2011
Asupra recursului civil de faţă, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 146/C din 9 aprilie 2009 pronunţată de Tribunalul Bihor în Dosarul nr. 3967/111/2007, s-a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de pârâta Primăria Municipiului Beiuş - Comisia Locală de aplicare a Legii nr. 10/2001.
A fost admisă în parte acţiunea formulată de reclamanta M.D., în contradictoriu cu intimaţii Instituţia Primarului Municipiului Beiuş şi Primăria Municipiului Beiuş - Comisia Locală de aplicare a Legii nr. 10/2001.
A fost admisă în parte acţiunea formulată în dosarul conexat nr. 3989/111/2007 al Tribunalului Bihor formulată de reclamanţii D.D.V., D.L.G., T.M.T., D.F.G., M.O.V., L.E.M., L.L., L.V., în contradictoriu cu intimaţii Instituţia Primarului Municipiului Beiuş şi Primăria Municipiului Beiuş - Comisia Locală de aplicare a Legii nr. 10/2001.
S-a dispus anularea dispoziţiilor Primarului Municipiului Beiuş nr. AA din 13 august 2007 şi nr. BB din 13 august 2007 prin care au fost respinse notificările reclamanţilor.
Pârâtul Primarul Municipiului Beiuş a fost obligat să procedeze la emiterea dispoziţiilor de admitere a notificărilor reclamanţilor şi de restituire în natură a imobilului cu nr. top X în suprafaţa de 302 m.p. şi a cotei de 132/360 părţi din imobilul cu nr. top Y, înscrise în CFBeiuş şi de acordare de măsuri reparatorii prin echivalent pentru cota de 228/360 părţi teren cu nr. top Y.
Intimaţii au fost obligaţi să plătească în favoarea reclamanţilor suma de 2.100 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a avut în vedere următoarele considerente:
Conform copiei colii CF Beiuş numiţii D.V. şi H.F. au fost proprietarii imobilelor cu nr. top. X grădina în intravilan în suprafaţă de 302 m.p. şi Y reprezentand intravilan gol în suprafaţă de 360 m.p., cele două terenuri reprezentând grădina aferentă casei de locuit pe care aceştia o deţineau în proprietate şi care era amplasată pe nr. top. Z înscris în CF Beiuş.
Potrivit copiei colii CF 450 Beiuş, imobilul cu nr. top. Z reprezentând casă şi teren în suprafaţă de 533 m.p. situat adm. în Beiuş, str. N.B., a fost preluat de Statul Român cu titlu de naţionalizare în baza Decretului nr. 92/1950. Ulterior, construcţia a fost defalcată pe apartamente, care au fost înstrăinate chiriaşilor în temeiul Legii nr. 112/1995.
Tribunalul a mai reţinut că aşa cum rezultă din certificatul nr. RR/1949 eliberat de Judecătoria Mixtă Beiuş, parcelele cu nr. top. X, V, W, Z, Y, T, R înscrise în CF 1, 2, 3, 4 şi 5 corespund imobilului situat în Beiuş, strada 7 N., în natură casă, curte şi grădina.
Împrejurarea că întreaga proprietate a numiţilor D.V. şi H.F. a fost preluată de Statul Român rezultă din adresa nr. NN/1968 a Consiliului Popular Judeţean Bihor. Astfel, ca răspuns la cererea prin care numiţii D.V. şi H.F. au solicitat scoaterea de sub efectul Decretului nr. 92/1950 a imobilului situat în Beiuş, str. 7 N. inscris in CF 1, 2, 3 şi 4 cu nr. top. X, V, W, Z, Y şi T, în natură casă, curte şi grădina, li s-a comunicat prin adresa nr. NN/1968 a Consiliului Popular Judeţean Bihor că cererea lor a fost respinsă pe motivul că naţionalizarea a fost făcută cu temei legal.
În acest sens este declaraţia martorei S.E.M., care a arătat că în anul 1950, când a fost naţionalizată casa de locuit, proprietarii au pierdut şi grădina aferentă, imobilul fiind ulterior împărţit pe apartamente, iar chiriaşii folosesc şi grădina aferentă.
De asemenea, Consiliul Popular Beiuş a promovat acţiuni în justiţie pentru a se constata că şi grădina aferentă casei de locuit a făcut obiectul naţionalizării, dar s-a omis a se proceda la intabularea statului.
Prin notificările adresate Primăriei Municipiului Beiuş, reclamanţii au solicitat, în temeiul Legii nr. 10/2001, restituirea în natură a imobilelor cu nr. top. X şi Y.
Constatând că proprietari tabulari asupra imobilelor cu nr. top. X şi Y sunt D.V. şi H.F., iar Statul Român nu a preluat aceste imobile, prin dispoziţiile Primarului Municipiului Beiuş nr. BB din 13 august 2007 şi nr. AA din 13 august 2007 au fost respinse notificările reclamanţilor.
Conform dispoziţilor art. 1 din Legea nr. 10/2001, imobilele preluate în mod abuziv de stat, de organizaţiile cooperatiste sau de orice alte persoane juridice în perioada 06 martie 1945 - 22 decembrie 1989 se restituie în natură, în condiţiile legii. În cazurile în care restituirea în natură nu este posibilă se vor stabili măsuri reparatorii prin echivalent ce vor consta în compensarea cu alte bunuri sau servicii oferite în echivalent de către entitatea învestită cu soluţionarea notificării, cu acordul persoanei îndreptăţite sau despăgubiri acordate în condiţiile prevederilor speciale privind regimul stabilirii şi plăţii despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv.
S-a mai reţinut că prin art. 2 lit. h) din Legea nr. 10/2001 se consideră ca fiind preluate abuziv orice imobile preluate fără titlu valabil sau fără respectarea dispoziţiilor legale în vigoare la data preluării, precum şi cele preluate fără temei legal prin acte de dispoziţie ale organelor locale ale puterii sau ale administraţiei de stat.
Potrivit disp. art. 3 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 10/2001 sunt îndreptăţite la măsuri reparatorii persoanele fizice, proprietari ai imobilelor la data preluării abuzive a acestora. De prevederile legii beneficiază şi moştenitorii legali sau testamentari ai persoanelor fizice îndreptăţite. [art. 4 alin. (2)].
Având în vedere că în speţă reclamanţii au făcut dovada că antecesorii lor D.V. şi H.F. au avut calitatea de proprietari ai imobilelor cu nr. top. X şi Y la data preluării abuzive a acestora, instanţa a constatat că reclamanţii sunt persoane îndreptăţite la acordarea măsurilor reparatorii stabilite de lege.
Faţă de probele depuse la dosar, din care rezultă că întregul imobil situat în Beiuş, strada 7 N., în natură casă, curte şi grădina, a fost preluat în mod abuziv de Statul Român, Tribunalul a apreciat că în mod greşit a reţinut intimatul Primarul Municipiului Beiuş că imobilul nu face obiectul Legii nr. 10/2001.
Conform concluziilor raportului de expertiză efectuat în cauză de exp. S.T. terenul cu nr. top. X este teren liber, însă din terenul cu nr. top. Y o porţiune de 228 m.p. este îngrădită, iar pe aceasta este amplasată o construcţie fixă, o magazie din lemn şi closet din lemn.
De asemenea, aşa cum rezultă din adresa nr. MM/2009 emisă de Instituţia Primarului Mun. Beiuş, construcţia identificată de expert reprezintă casă de locuit proprietatea numiţilor I.N. şi I.A., supraedificatul fiind cumpărat de către cei doi în baza Legii nr. 112/1995, conform contractului de vânzare-cumparare nr. CC/1996.
Tribunalul a reţinut acest aspect că rezultă şi din schiţa de identificare aflată la dosar, din care se reţine că imobilul din Beiuş, strada N.B.este format din două corpuri de clădire, un corp de clădire cu două apartamente şi un al doilea corp cu un singur apartament aflat în proprietatea familiei I.
Însă, după cum rezultă din expertiza efectuată în cauză, deşi în realitate acest supraedificat - apartament este amplasat parţial pe imobilul cu nr. top. Y în CF acesta figurează pe nr. top. Z, astfel că s-a apreciat că se va impune rectificarea de carte funciară la cererea celor interesaţi, în baza art. 36 pct. 4 din Legea nr. 7/1996.
În temeiul contractului de vânzare-cumpărare nr. CC/1996 familia I. a dobândit dreptul de proprietate asupra apartamentului compus din două camere, cu anexe, antreu, hoi, cămară, magazie de lemne şi closet în curte, iar potrivit dispoziţiilor art. 33 din HG nr. 20/1996 modif. prin HG nr. 11/1997 raportat la cele ale art. 26 din Legea nr. 112/1995 sunt îndreptăţiţi a dobândi în proprietate terenul aferent construcţiei cumpărate- casă şi anexe, şi cele două anexe făcând obiectul contractului.
Având în vedere că reclamanţii nu au atacat contractul de vânzare-cumparare, instanţa a apreciat că acestora nu li se poate restitui în natură terenul aferent construcţiilor cumpărate de familia I., aşadar pentru aceasta suprafaţa restituirea în natură nu rnai este posibilă.
În aceste condiţii, în temeiul dispoziţiilor art. 1, 3, 4, 23, 24, 25 şi 26 din Legea nr. 10/2001, modificată prin Legea nr. 247/2005, instanţa a admis în parte cele două acţiuni, a anulat dispozitiile Primarului Muninicipiului Beiuş nr. BB din 13 august 2007 şi nr. AA din 13 august 2007, obligând pârâtul Primarul Mun. Beiuş să emită dispoziţia de admitere a notificărilor şi de restituire în natură a imobilului cu nr. top. X şi a cotei de 132/360 părţi din imobilul cu nr. top. Y şi de acordare a măsurilor reparatorii prin echivalent pentru cota de 228/360 părţi din imobilul cu nr. top. Y.
A fost respinsă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Primăriei Mun. Beiuş - Comisia Locală de aplicare a Legii nr. 10/2001 invocată prin întâmpinare, având în vedere că această instituţie este cea care întocmeşte referatul ce stă la baza emiterii dispoziţiilor de admitere sau respingere a notificărilor adresate în baza Legii nr. 10/2001, apreciindu-se deci că are calitate procesuală în cauză.
În baza art. 274 C. proc. civ. intimaţii, fiind în culpă procesuală au fost obligaţi să plătească reclamanţilor suma de 2.100 RON reprezentând cheltuieli de judecată (onorariu avocaţial şi onorariu expertiză).
Împotriva acestei sentinţe, în termen a declarat apel reclamanta apelantă M.D., solicitând modificarea hotărârii atacate în sensul reducerii suprafeţei de teren aferente casei de locuit - corp clădire C5 din expertiză - la suprafaţa de 36 m.p. (ce a făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare încheiat cu numiţii I.N. şi I.A.) şi inserarea în dispozitivul hotărârii a obligaţiei Primarului Municipiului Beiuş să emită decizie de restituire în natură pentru suprafaţa de 324/360 m.p., în loc de 132/360 m.p. din topograficul Y şi să acorde măsuri reparatorii prin echivalent, atât pentru terenul aferent, cât şi pentru construcţiile aflate pe topograficul Y.
A solicitat ca restituirea în echivalent a terenului aferent să se facă în principal în natură cu teren din topograficul Q, proprietatea Statului Român - iar diferenţa cu teren aflat la dispoziţia Primăriei.
În motivarea apelului s-a arătat că din expertiza efectuată în cauză rezultă că imobilul - casa de locuit dobândit de cumpăratorii I. (corpul C5), se afla parţial pe topograficul Y, având o suprafaţă de 36 m.p., motiv pentru care se impune ca măsurile reparatorii să se refere nu numai la terenul de sub construcţie ci şi la construcţia în sine, pentru care li se cuvin apelanţilor despăgubiri.
În ceea ce priveşte terenul aferent construcţiilor se apreciază că în mod greşit instanţa a acordat cumpărătorilor construcţiei cota de 228/360 părţi din teren, întrucât prin contractul de vânzare--cumpărare nu s-a vândut această cotă, iar construcţia ocupă suprafaţa de 36 m.p. cu anexele 50,75 m.p. ca teren aferent.
Referitor la anexe, chiar dacă ele sunt trecute în contract, sunt construcţii mobile, ridicate fără autorizaţie, astfel că pot fi desfiinţate sau mutate pe terenul proprietatea cumpărătorilor sau pe topograficul Q aparţinând Statului Român, îngrădirea terenului pe care sunt ele ridicate făcându-se nelegal de către chiriaşii Statului.
Au mai declarat apel şi reclamanţi D.D.V., D.L.G., T.M.T., D.F.G., L.E.M., L.L., L.V., M.F.O., M.C.L. şi M.D.V., solicitările acestora şi temeiurile pe care ele se întemeiază fiind identice cu cele ale apelantei M.D.
Ulterior, prin notele de şedinţă apelanţii şi-au precizat apelul în sensul restituirii în natură către aceştia a cotei de 282/360 m.p. în loc de 132/360 m.p. din topograficul Y şi acordării de măsuri reparatorii - teren în compensare 78 m.p. din top. Q şi totodată lămurirea situaţiei construcţiei casă de locuit C5, aflată pe topograficul Y, în sensul obligării la despăgubiri în acest dosar, fie al menţionării legalităţii acordării de măsuri reparatorii în dispozitia nr. DD/2007.
S-a arătat că precizarea apelului a fost facută pe baza expertizei extrajudiciare depusă la dosar, care concluzionează că anexele la construcţia cumpărată de numiţii I. sunt construcţii demolabile, ce pot fi mutate, iar pentru suprafaţa de 78 m.p. aferentă casei, urmează ca apelanţii să primească teren în compensare pe topograficul Q.
Prin apelul declarat de Primarul Municipiului Beiuş, respectiv Primăria Beiuş, s-a solicitat modificarea hotărârii atacate, în sensul respingerii acţiunii reclamanţilor.
S-a arătat în motivare că instanţa de fond în mod greşit a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Primăriei Municipiului Beiuş, deoarece în procesele având ca obiect contestaţii împotriva dispoziţiilor emise în baza Legii nr. 10/2001 de Primar, doar Instituţia Primarului poate avea calitate procesuală pasivă şi nu Primăria Beiuş.
Pe fondul cauzei, se arată că instanţa nu a avut în vedere situaţia de carte funciară, care a rămas nemodificată, în sensul că proprietari ai imobilului în litigiu figurează antecesorii apelanţilor D.V. şi H.F., nerezultând din actele dosarului că imobilele în litigiu ar fi fost preluate de Stat de la aceştia.
Prin Decizia civilă nr. 31A din 07 aprilie 20910, Curtea de Apel Oradea, secţia civilă mixtă, a fost respins apelul declarat de apelanţii pârăţi Instituţia Primarului Municipiului Beiuş şi Primăria Municipiului Beiuş.
Au fost admise ca fondate apelurile declarate de apelanţii reclamanţi M.D., D.D.V., D.L.G., T.M.T., D.F.G., L.E.M., L.L., L.V., M.F.O., M.C.L. şi M.D.V. în contradictoriu cu pârâta Comisi Locală Beiuş pentru aplicarea Legii nr. 10/2001 împotriva sentinţei civile nr. 146/C din 9 aprilie 2009 pronunţată de Tribunalul Bihor, pe care a schimbat-o în parte, în sensul că:
A fost obligat pârâtul Primarul Municipiului Beiuş să emită dispoziţii de admitere a notificărilor reclamanţilor şi să restituie în natură cota de 132/360 părţi din imobilul cu numărul topografic Y, înscris în CF Beiuş, şi să acorde teren în compensare din topograficul Q pentru suprafaţa de 228 m.p. sau măsuri reparatorii prin echivalent în măsura în care compensarea nu este posibilă.
Au fost menţinute restul dispoziţiilor sentinţei.
Au fost obligate intimatele Primăria şi Primarul Municipiului Beiuş să plătească apelanţilor suma de 1.000 RON cheltuieli de judecată în apel.
Instanţa de apel a reţinut în ceea ce priveşte apelul declarat de Primarul şi Primăria Municipiului Beiuş, că este nefondat, având în vedere că imobilul din litigiu înscris în CF Beiuş, nr. top. X, Y, figurează înscris pe numele antecesorilor reclamanţilor apelanţi, D.V. şi H.F., însă faptic el a fost preluat de Statul Român în cadrul procesului de naţionalizare, ulterior fiind închiriat şi apoi vândut chiriaşilor I.N. şi A., în baza Legii nr. 112/1995.
S-a apreciat că nefondată susţinerea în sensul că imobilul din litigiu nu ar face obiectul Legii nr. 10/2001, preluarea de către Stat a imobilului fiind pe deplin dovedită, situaţie în care Statul nu ar fi avut posibilitatea să înstrăineze imobilul chiriaşilor.
În ceea ce priveşte excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de Primăria Beiuş, în mod corect a fost respinsă de instanţa de fond, în condiţiile în care această instituţie, prin Comisia de aplicare a Legii nr. 10/2001 este cea care are obligaţia să întocmească referatul ce sta la baza emiterii dispoziţiilor de admitere sau respingere a notificărilor adresate în baza Legii nr. 10/2001.
Pe fondul cauzei, criticile se referă numai la topograficul Y în suprafaţă totală de 360 m.p.
Potrivit expertizei efectuate în cauză de expert ing. T.S., pe o porţiune de 228 m.p. din topograficul mai sus arătat, se află amplasate o construcţie fixă, o magazie de lemne şi un closet de lemn, anexe ce au făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare încheiat cu numiţii I.N. şi I.A., astfel că potrivit HG nr. 20/1996, modificată prin HG nr. 11/1997 raportat la art. 26 din Legea nr. 112/1995, proprietarii construcţiilor sunt îndreptăţiţi şi la dobândirea dreptului de proprietate asupra terenului aferent acestora.
Sub acest aspect, instanţa de apel a apreciat că propunerea expertului T., însuşită şi de instanţa de fond, (228 m.p. teren aferent construcţiei cumpărate), este mai rezonabilă decât cea cuprinsă în expertiza extrajudiciară (78 m.p.) raportat la scopul asigurării unei bune funcţionalităţi a construcţiei principale.
În lipsa acordului proprietarilor, s-a reţinut că instanţa nu poate dispune demolarea sau mutarea anexelor în discuţie, atâta timp cât ele au făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare, încheiat de aceştia.
Referitor la cererea apelanţilor reclamanţi de a li se acorda despăgubiri şi pentru construcţia casă de locuit C5 aflată pe topograficul Y, instanţa a reţinut că nu poate fi soluţionată, deoarece, pentru această construcţie s-au acordat despăgubiri prin dispoziţia nr. DD din 13 august 2007 a Primarului Municipiului Beiuş, dispoziţie ce nu a făcut obiectul prezentei cauze; de asemenea, construcţia figurează înscrisă în cartea funciară pe topograficul Z, dar din expertiza efectuată în cauză rezultă că ea este amplasată parţial pe topograficul Y, ceea ce ar impune rectificarea cărţii funciare şi abia apoi o rectificare a dispoziţiei nr. DD din 2007 mai sus evocată.
În baza art. 274 C. proc. civ. au fost obligaţi Primarul şi Primăria Municipiului Beiuş, la 1.000 RON cheltuieli de judecată parţiale în favoarea celorlalţi apelanţi, reprezentând onorariu avocaţial.
Împotriva deciziei nr. 31A din 07 aprilie 2010, pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia civilă mixtă, au declarat recurs, în termen, reclamanţii M.D., D.D.V., D.L.G., T.M.T., D.F.G., L.E.M., L.L., L.V., M.F.O., M.C.L., M.D.V. care invocând motivul prev. de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., au criticat-o pentru nelegalitate, susţinând că instanţa de apel în mod greşit a reţinut ca teren aferent suprafaţa de 228 m.p. teren, care este exagerată, cea corectă apreciind că este cea de 78 m.p. stabilită de expertul în construcţii. Nemulţumirea recurenţilor este şi cu privire la neacordarea suprafeţei de teren solicitate pe vechiul amplasament.
O altă critică se referă la faptul că toate construcţiile de pe teren, respectiv o magazie de lemne şi un WC din lemn, sunt construcţii neautorizate, edificate după anul 1990, construcţii uşor demontabile, că nu au fost vândute prin contractul de vânzare-cumpărare, astfel că terenul pe care sunt edificate poate fi restituit pe vechiul amplasament, conform art. 10 alin. (3) din Legea nr. 10/2001.
La data de 14 ianuarie 2011 numita L.H. a formulat o cerere, arătând că a dobândit calitatea de cesionar de drepturi litigioase şi că în baza subrogaţiei reale cu titlu personal urmează să ia locul reclamanţilor-recurenţi din cauză.
La termenul din 28 martie 2011 L.H. a depus o nouă cerere prin care arată că între ea şi Primăria Municipiului Beiuş a intervenit o înţelegere, anexând dispoziţia din 17 ianuarie 2011, emisă de Primarul Municipiului Beiuş, prin care au fost admise notificările reclamanţilor din cauza de faţă şi în temeiul contractelor de vânzare-cumpărare de drepturi litigioase anexate în copie, s-a restituit în natură numărul top X - 302 m.p. şi nr. top Y - 360 m.p., în total 662 m.p. acesteia, ca cesionară a drepturilor litigioase ale reclamanţilor.
L.H. opunând recurenţilor pretenţii proprii, la termenul din 11 aprilie 2011, instanţa a calificat, în temeiul art. 49 alin. (2) C. proc. civ., cererea ca fiind una de intervenţie în interes propriu şi invocând dispoziţiile art. 50 alin. (1) C. proc. civ., instanţa, din oficiu, a reţinut inadmisibilitatea acestei cereri de intervenţie în interes propriu formulată în faza procesuală a recursului, urmând să pronunţe respingerea ei ca atare.
Referitor la recursul declarat de reclamanţi, se reţine că este nefondat, pentru următoarele considerente:
Critica din recurs vizează numai modul de soluţionare referitor la numărul topografic Y în suprafaţă totală de 360 m.p.
Instanţa de apel a reţinut corect că prin raportul de expertiză efectuat în cauză de către expert T.S., pe o suprafaţă de 228 m.p. din acest topografic este amplasată o construcţie fixă, o magazie din lemn şi un WC din lemn, anexe ce au făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare încheiat cu numiţii I.N. şi I.A., situaţie în care, potrivit HG nr. 20/1996, modificată prin HG nr. 11/1997 raportat la art. 26 din Legea nr. 112/1995, proprietarii construcţiilor sunt îndreptăţiţi şi la dobândirea dreptului de proprietate asupra terenului aferent acestora.
Este adevărat că, potrivit art. 10 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 „Se restituie în natură terenurile pe care s-au ridicat construcţii neautorizate, în condiţiile legii, după data de 01 ianuarie 1990, precum şi construcţii uşoare sau demontabile".
Construcţiile în discuţie au fost edificate după anul 1990 şi sunt uşor demontabile, dar, au făcut obiectul unui contract de vânzare-cumpărare, situaţie în care nu se poate dispune demolarea lor decât cu acordul proprietarilor şi nici mutarea acestora decât în aceleaşi condiţii.
De fapt, recurenţii prin contractul de vânzare-cumpărare de drepturi litigioase privind restituirea în natură a top X - 302 m.p. şi top Y - 360 m.p. au înstrăinat aceste drepturi numitei L.H. (dispoziţia din 17 ianuarie 2011) situaţie în care nu se mai justifică interesul lor în susţinerea recursului.
Distinct de cele expuse anterior, după emiterea dispoziţiei din 17 ianuarie 2011, emisă de Primarul Municipiului Beiuş, interes în susţinerea criticilor din recurs ar avea numai L.H., ca cesionară a drepturilor litigioase ale reclamanţilor.
În plus de cele arătate trebuie reţinut că L.H. a renunţat prin cererea scrisă depusă la dosar la cererea formulată, dar instanţa nu poate da eficienţă dispoziţiilor art. 246 C. proc. civ., pentru că cererea nu este formulată în formă autentică şi că solicitanta nici nu a fost prezentă la instanţă.
Pentru aceste considerente, urmează a fi respins ca nefondat recursul declarat de reclamanţi şi ca inadmisibilă cererea de intervenţie în interes propriu formulată de L.H. în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca inadmisibilă cererea de intervenţie în interes propriu formulată de L.H.
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanţii M.D., D.D.V., D.L.G., T.M.T., D.F.G., L.E.M., L.L., L.V., M.F.O., M.C.L., M.D.V. impotriva deciziei nr. 31A din 7 aprilie 2010 a Curţii de Apel Oradea, secţia civilă mixtĂ.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 11 aprilie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3339/2011. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3336/2011. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
