ICCJ. Decizia nr. 3352/2011. Civil. Expropriere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 3352/2011
Dosar nr. 3475/105/2008
Şedinţa publică din 11 aprilie 2011
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin contestaţia înregistrată cu nr. 3475/105 din 09 iunie 200 la Tribunalul Prahova contestatoarea A.M. a chemat în judecată pe intimaţii C.N.A.D.N.R. SA Bucureşti, Statul Român - prin Ministerul Economiei şi Finanţelor, solicitând instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa, să se dispună modificarea în parte a hotărârii de stabilire a despăgubirilor din 19 noiembrie 2007, în sensul obligării intimaţilor să-i acorde despăgubiri în raport de valoarea reală, pentru terenul expropriat, proprietatea sa, situat în comuna G., de 1.426,421 m.p., precum şi a cheltuielilor de judecată.
În motivarea contestaţiei, contestatoarea a arătat ca în mod nelegal s-a dispus prin hotărârea sus-menţionată, acordarea unor despăgubiri pentru terenul expropriat de 20.280,29 RON, fără să se ţină seama de preţul de circulaţie al terenului în zona, de amplasamentul acestuia, de pagubele ce i se cauzează ca urmare a exproprierii acestui teren care reprezintă singura sursă de hrană a familiei sale.
La data de 24 iunie 2008, intimata C.N.A.D.N.R. a formulat o întâmpinare prin care a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Ministerului Finanţelor Publice, precum şi respingerea contestaţiei, atât timp cât s-a procedat în mod corect la evaluarea terenului şi la acordarea despăgubirilor, potrivit normelor legale în vigoare, despăgubiri acceptate de către contestatoare.
La data de 02 septembrie 2008 instanţa a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Ministerului Finanţelor Publice şi a respins contestaţia faţă de acesta ca fiind introdusă faţă de o persoană fără calitate procesuală pasivă, a unit excepţia lipsei calităţii procesuale active a contestatoarei cu fondul.
La data de 14 octombrie 2008, intimata a invocat excepţia lipsei de interes a contestatoarei, excepţie unită cu fondul.
În cauză s-au administrat probe cu acte şi o expertiză construcţii.
Prin sentinţa civilă nr. 1747 din 16 octombrie 2009, Tribunalul Prahova a respins excepţiile lipsei calităţii procesuale active a contestatoarei, a lipsei de interes a acesteia şi pe fond, a admis contestaţia formulată de contestatoarea A.M., a modificat în parte hotărârea de stabilire a despăgubirilor din 19 noiembrie 2007 în sensul că a obligat pe intimată să achite contestatoarei suma totală de 40,938 RON reprezentând contravaloarea despăgubirilor pentru terenul expropriat de 1.426,421 m.p. situat în comuna G., judeţul Prahova, proprietatea contestatoarei, în loc de 20.280,29 RON precum şi 850 RON cheltuieli de judecată, reţinând următoarele:
Conform hotărârii de stabilire a despăgubirilor din 19 noiembrie 2007, procesului-verbal din 22 octombrie 2007, documentaţiei topografice, Memoriului Tehnic depuse la dosar, titlului de proprietate nr. AA/2002, cererii nr. MM/2007, s-a dispus exproprierea şi aprobarea acordării de despăgubiri în favoarea contestatoarei pentru exproprierea terenului proprietatea acesteia de 1.426,421 m.p. situat în comuna G., despăgubiri stabilite în baza art. 6 din Legea nr. 198/2004 în valoare totală de 20.280,29 RON despăgubiri cu care contestatoarea ar fi fost de acord.
Potrivit adresei sus-menţionate emisă de Banca C., despăgubirile în cuantum de 20.280,29 RON sunt la dispoziţia exclusivă a reclamantei încă de la data de 19 decembrie 2007, care poate oricând ridica suma.
În cazul în care se trece peste excepţiile invocate, arată că sentinţa instanţei de fond este lovită de nelegalitate şi netemeinicie, întrucât se fundamentează pe concluziile unui raport de expertiză lovit de nulitate absolută, întocmit cu nerespectarea dispoziţiilor art. 25 şi 26 din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică. Reclamanta nu a înţeles să-şi numească expert. Instanţa nu l-a numit, astfel că expertiza este întocmită şi semnată de un singur expert, care nu a avut în vedere preţurile de tranzacţionare, ci numai ofertele de pe internet. Din adresa Primăriei G. rezultă un preţ mediu de 6 RON/m.p. şi nu 7 euro/m.p. stabilit de expert.
Critică sentinţa instanţei de fond şi pentru faptul că reclamanta nu a produs nici o probă din care să rezulte că despăgubirea oferită de stat ar fi inferioară preţurilor reale de tranzacţionare ale altor terenuri de acelaşi fel din localitatea G.
În consecinţă, în principal solicită admiterea excepţiei lipsei calităţii procesuale active a reclamantei şi a excepţiei lipsei de interes, iar în subsidiar admiterea apelului şi pe fond respingerea acţiunii ca neîntemeiată. Fără cheltuieli de judecată.
Avocat D.T., având cuvântul, solicită respingerea excepţiilor invocate de apelantă ca neîntemeiate.
Calitatea procesuală activă presupune existenţa unei identităţi între persoana reclamantului şi persoana care este titular al dreptului în raportul juridic dedus judecăţii, fiind astfel îndreptăţită reclamanta să promoveze acţiunea faţă de dispoziţiile generale. Dispoziţiile art. 9 din Legea nr. 198/2004 reglementează condiţiile în care o persoană poate contesta o decizie de acordare a despăgubirilor pentru terenul expropriat, fiind o situaţie de excepţie. Legiuitorul a făcut acte speciale cu privire la exceptarea unor persoane, ceea ce nu este cazul în speţă.
Şi excepţia lipsei de interes a reclamantei de a promova acţiunea este neîntemeiată, având în vedere cuantumul foarte mic al despăgubirilor acordate pentru terenul de care a fost expropriată şi care nu acoperă prejudiciul efectiv suferit de aceasta prin deposedare.
Pe fondul cauzei, arată că şi celelalte motive de apel sunt neîntemeiate reclamanta făcând, fără putinţă de tăgadă, proba prejudiciului suferit prin expertiza întocmită, care a concluzionat în mod indubitabil că valoarea terenului de care reclamanta a fost deposedată este mai mare decât cea acordată.
În ceea ce priveşte faptul că hotărârea instanţei de fond este afectată de nelegalitate, fiind fundamentată pe concluziile unui raport de expertiză lovit de nulitate absolută, instanţa de apel va aprecia asupra faptului că Legea nr. 33/1994 nu instituie ca sancţiune nulitatea absolută a raportului întocmit în alte modalităţi decât cea prevăzută de art. 25 din acelaşi act normativ.
Atunci când legiuitorul a ţinut să instituie o atare sancţiune, a emis norme imperative, situaţie care nu se regăseşte în Legea nr. 33/1994.
În consecinţă solicită respingerea apelului ca nefondat şi acordarea de cheltuieli de judecată. Depune concluzii scrise.
Reprezentantul Parchetului, având cuvântul, arată că apelul este întemeiat şi se impune admiterea acestuia, schimbarea sentinţei şi pe fond respingerea acţiunii.
Potrivit raportului de expertiză tehnică construcţii, inclusiv refacerea ing. R.M., valoarea totală a terenului de 1.426,421 m.p. situat în comuna G. supus exproprierii, este de 40.938 RON, adică 7 euro/m.p., ţinându-se seama de fertilitatea foarte bună a acestuia, de destinaţia acestuia, de existenţa în viitor a posibilităţii edificării unor locuinţe, de aproprierea de nodul rutier la intersecţia autostrăzii cu DN 1 şi de preţul practicat în zonă.
Dispoziţiile art. 5 şi urm. din Legea nr. 198/2004 stipulează ca în cazul exproprierii terenurilor pentru construcţia unor autostrăzi, cuantumul despăgubirilor acordat proprietarului terenului expropriat, se stabileşte în funcţie de valoarea de circulaţie terenului determinată de amplasament, de preţul pieţei, de fertilitatea terenului, de pagubele produse în urma exproprierii.
Aşadar, din analiza probelor administrate în cauză, a rezultat ca în baza hotărârii din 19 noiembrie 2007, procesului-verbaldin anul 2007, s-a dispus exproprierea terenului de 1.426,421 m.p. situat în comuna G. proprietatea contestatoarei pentru construirea unei autostrăzi Bucureşti-Braşov şi acordarea cu titlu de despăgubiri în valoare totală a sumei de 20.280,29 RON, însă, din raportul de expertiză tehnică ing. R.M., refacere, reiese că valoarea totală de circulaţie a terenului sus-menţionat la data efectuării expertizei este de 40.938 RON, adică de 7 euro/m.p. calculată ţinându-se seama de amplasamentul terenului, de gradul de fertilitate a acestuia, de destinaţia terenului viitoare (posibilitatea edificării unor construcţii), preţul pieţei actual.
Ca atare, atâta timp cât raportul de expertiză tehnică ing. R.M. atestă că valoarea reală de circulaţie a terenului în litigiu de 1.426,421 m.p. proprietatea contestatoarei supus exproprierii este de 40.938 RON, ţinându-se seama de o seama de criterii (amplasament, valoare economică în prezent şi în viitor, preţul pieţei etc.), iar prin hotărâreadin 19 noiembrie 2007 s-a stabilit o valoare totală a acestui teren cu titlu de despăgubiri de 20.280,29 RON, înseamnă că aceasta din urmă valoare a terenului nu constituie valoarea reală de circulaţie a acestuia, calculată în raport de criteriile prevăzute de lege, inclusiv de actele normative în domeniu care este de 40.938 RON şi nicidecum de 20.280,29 RON, mai ales că aceasta din urmă valoare a fost stabilită de un expert de o altă specialitate (metalurgie) şi nicidecum evaluări imobiliare construcţii având un simplu atestat de evaluări imobiliare ce nu suplineşte pregătirea de specialitate în domeniul identificării şi evaluării terenurilor.
De altfel, din conţinutul hotărâriidin 19 noiembrie 2007, procesului-verbal din 2007, documentaţiei cadastrale anexate la acestea, nu reiese care au fost criteriile ce au stat la baza evaluării terenului şi acordării despăgubirilor, modul de calcul al acestora, invocându-se simple articole, fără niciun corespondent din punct de vedere al evaluării terenului în litigiu, astfel încât, singura probă care atestă valoarea reală a terenului în litigiu şi a despăgubirilor de care ar trebui să beneficieze contestatoarea, o constituie raportul de expertiză tehnică efectuat în cauză de către un specialist în domeniu.
Faptul că Legea nr. 198/2004 prevede evaluarea terenurilor de către un expert în evaluări imobiliare, nu înseamnă în mod automat că terenul în litigiu nu poate fi evaluat de un expert de specialitate construcţii, ci, doar de experţi cu atestate evaluări imobiliare deoarece este de notorietate că evaluarea unui teren implică existenţa unor cunoştinţe specifice de specialitate topografie care să permită expertului justificarea tuturor elementelor ce au stat la baza identificării şi stabilirii valorii de circulaţie şi a despăgubirilor cuvenite contestaţiei şi nicidecum un simplu atestat care nu înlocuieşte pregătirea de specialitate.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel pentru Statul Român prin C.N.A.D.N.R. SA iar prin Decizia civilă nr. 44 din 4 martie 2010 a Curţii de Apel Ploieşti s-a admis apelul pârâtului, s-a schimbat în tot hotărârea instanţei de fond în sensul admiterii lipsei calităţii procesuale active a reclamantei şi respingerii pe cale de consecinţă a contestaţiei formulate de o persoană fără calitate procesuală activă.
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa de apel a reţinut următoarele:
Potrivit art. 9 din Legea nr. 198/2004 modificată şi completată pentru ca o persoană să poată avea calitate procesuală activă în cauză, aceasta trebuie să aibă calitatea de expropriat nemulţumit de cuantumul despăgubirii, care se apreciază prin raportare la momentul întocmirii procesului-verbal al Comisiei de aplicare a Legii nr. 198/2004 şi nicidecum prin raportare la alte momente ulterioare.
Astfel instanţa de apel a reţinut că sunt incidente aceste dispoziţii legale raportat la procesul- verbal din 22 octombrie 2007 şi pe cale de consecinţă incidenţa excepţiei lipsei calităţii procesuale active a reclamantei.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta A.M., solicitând modificarea ei în sensul respingerii apelului ca nefondat şi pe cale de consecinţă menţinerea hotărârii instanţei de fond.
Criticile aduse hotărârii instanţei de apel vizează nelegalitatea ei sub următoarele aspecte:
Recurenta susţine că instanţa de apel a făcut o greşită interpretare şi aplicare a legii, în condiţiile în care a reţinut excepţia lipsei calităţii procesuale active prin prisma dispoziţiilor art. 9 din Legea nr. 198/2004.
Or, susţine recurenta, prin reţinerea excepţiei lipsei calităţii procesuale active, i s-a încălcat accesul liber la justiţie legiferat prin art. 21 pct. 1 şi 2 din Constituţia României şi respectiv art. 6 al Convenţiei Europene pentru Drepturile Omului.
În drept au fost invocate dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor de recurs invocate şi a dispoziţiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:
Este real că o condiţie „sine qua non" pentru ca o persoană să fie parte în proces, este calitatea procesuală „legitimatio ad causam", care contribuie la desemnarea titularului dreptului de a acţiona, dar şi a persoanei, împotriva căreia se poate exercita acţiunea.
Astfel calitatea procesuală se determină în concret, la speţă, în raport cu litigiul dedus judecăţii.
Calitatea procesuală activă presupune existenţa unei identităţi între persoana reclamantului şi persoana care este titular al dreptului în raportul juridic dedus judecăţii.
Instanţa este astfel obligată să verifice calitatea procesuală deoarece raportul de drept procesual nu se poate lega valabil decât între titularii dreptului, ce rezultă din raportul de drept material dedus judecăţii.
Astfel din perspectiva celor expuse, nu este incidentă excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei, cum de altfel bine a reţinut instanţa de fond.
Reclamanta are nu numai calitate procesuală activă dar şi un interes în condiţiile în care potrivit art. 5 şi urm. din Legea nr. 198/2004 în cazul exproprierii terenurilor pentru construcţia unei autostrăzi, cuantumul despăgubirilor acordate proprietarului terenului expropriat, se stabileşte în funcţie de valoarea de circulaţie a terenului determinată de amplasament, de preţul pieţei, de fertilitatea terenului, de pagubele produse în urma exproprierii.
Or, în raport de aceste criterii legale, în mod corect a reţinut instanţa de fond că ele nu se regăsesc nici în conţinutul hotărâriidin 19 noiembrie 2007 şi nici a procesului verbal din 22 octombrie 2007 şi că singura probă ce ţine seama de criteriile sus arătate o constituie expertiza tehnică efectuată de un specialist în domeniu.
Faţă de cele expuse, instanţa de apel a făcut o greşită interpretare şi aplicare a legii în ce priveşte incidenţa excepţiei lipsei calităţii procesuale active a reclamantei, motiv pentru care fiind prezente dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recursul urmează a se admite, a se modifica hotărârea instanţei de apel în sensul respingerii apelului ca nefondat şi menţinerii hotărârii instanţei de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanta A.M. împotriva deciziei nr. 44 din 4 martie 2010 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Modifică Decizia atacată, în sensul că respinge ca nefondat apelul declarat de pârâtul Statul Român prin C.N.A.D.N.R. împotriva sentinţei nr. 1747 din 16 octombrie 2009 pronunţată de Tribunalul Prahova, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 11 aprilie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3354/2011. Civil. Acţiune în constatare. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3351/2011. Civil. Expropriere. Recurs → |
|---|
