ICCJ. Decizia nr. 3349/2011. Civil. Expropriere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 3349/2011
Dosar nr. 113/95/2008
Şedinţa publică din 11 aprilie 2011
Asupra recursurilor civile de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Gorj sub nr. 113/95 din 30 septembrie 2008, Statul Român în calitate de expropriator prin S.N.L. Oltenia SA - Subunitatea E.M.C. Motru a solicitat în contradictoriu cu pârâţii E.N.C., E.C.C., E.C.N. şi P.D. exproprierea imobilelor proprietatea acestora, respectiv: un imobil casă de locuit în suprafaţă de 188 mp, construit în anul 1969 cu şarpantă şi învelitoare din tablă şi terenul intravilan categoria curţi - construcţii, situat în vatra satului Ştiucani în tarlaua 6, parcela 86, 87 şi 88 în suprafaţă totală de 882 mp, identificată în lotul de proprietate nr. 1320126 din 12 martie 1996, proprietate lui E.N.C.; un imobil compus din casă de locuit în suprafaţă de 72 mp alcătuit din trei camere, o sală închisă, construită din bolţari şi BCA, acoperită cu plăci de azbociment şi terenul intravilan în suprafaţă de 1000 mp, curţi-construcţii, situat în punctul vatra satului Ştiucani, ce face parte din suprafaţa totală de 2882 mp, având ca vecini la est – N.I.E., la vest – E.C.N., la sud - DJ673 şi la nord - moştenitorii lui E.Ş.N., aflat în tarlaua 6, parcela 89, proprietatea lui E.C.C.; un imobil compus dintr-o casă de locuit în suprafaţă de 100 mp, şi anexe gospodăreşti, precum şi un teren arabil în suprafaţă totală de 1091 mp, situat în localitatea Ştiucani, compus din suprafaţa de 399 mp, în tarlaua 6, parcela 89/1, DCI şi la vest - restul de proprietate şi suprafaţa de 692 mp din T6, parcela 90, având ca vecini la nord – E.Ş.., la est – E.N.C., la sud - restul proprietăţii şi la vest – S.C.D. şi terenul categorie curţi-construcţii în suprafaţă de 427 mp, situat în vatra satului Ştiucani, în tarlaua 6, parcela 85, învecinat la nord şi est - cu restul proprietăţii, la vest – S.D., la sud - DC 1, proprietatea pârâtului E.C.N.; un imobil compus dintr-o bucătărie în suprafaţă totală de 14 mp şi anexe gospodăreşti, precum şi un teren intravilan categoria curţi-construcţii, în suprafaţă totală de 1000 mp situat în punctul vatra satului Ştiucani, tarlaua 6, parcela 89 ce face parte din suprafaţa de 2882 mp din titlul de proprietate nr. 1320126 din 12 martie 1996, având ca vecini la est – N.I.E., la vest – E.C.N., la sud - DJ 673 şi la nord - moştenitorii lui E.Ş.N., proprietar fiind pârâta P.D.
În motivarea cererii s-a arătat că, prin HG nr. 1678 din 29 noiembrie 2006 s-a declarat utilitatea publică pentru lucrarea de interes naţional „deschiderea şi punerea în funcţiune a carierei Roşiuţa la o capacitate de 3 milioane tone lignit pe an", publicat în M. Of. al României nr. 990 din 13 decembrie 2006.
Prin adresa din 22 decembrie 2006 au fost comunicate Consiliului Local al comunei Slivileşti planurile ce cuprind terenurile propuse spre expropriere, numele şi prenumele proprietarilor, precum şi ofertele de despăgubire în conformitate cu art. 12 din Legea nr. 33/1994 şi s-a formulat notificare în temeiul art. 13 din aceeaşi lege la data de 22 decembrie 2006.
S-a mai precizat că s-a încercat negocierea cu cei 4 pârâţi, dar nu s-a ajuns la nici un acord cu privire la cuantumul despăgubirilor.
Prin întâmpinare şi cerere reconvenţională, pârâţii au arătat că le-au fost ocupate terenurile şi construcţiile pentru care se propune despăgubiri, precizând că reclamantul le-a ocupat şi alte terenuri, imobile pentru care nu li s-a propus nicio despăgubire, şi anume: un teren extravilan în suprafaţă de 4,52 ha şi 2,53 ha pădure ocupate parţial din 2001, fără a li se acorda vreo despăgubire, deşi deţin titlu de proprietate; un teren în suprafaţă de 0,50 ha situat în intravilanul satului Ştiucani, învecinat la nord – E.C., la est – G.G., la vest – H.I., la sud - DJ 673, pe care se află edificată o casă compusă din 4 camere, hol, pridvor, sală (fostul sediu al Şcolii generale Niculeşti); un teren în suprafaţă de 0,50 ha, pe care se află situată Staţia „T." învecinat la nord - DJ 673, la sud – P., la est – T.I., la vest – D.P.; terenurile soţiei lui E.C., E.E., în suprafaţă de 2430 mp pădure, învecinat la nord cu P.P., la est - Ocolul Silvic Motru, la sud - DE 106, la vest - teren forestier ce se regăseşte în titlul de proprietate nr. 4 din 4 martie 2002 privind pe E.E. şi 540 mp tot proprietatea acesteia, plantată cu viţă de vie, învecinată la nord cu restul proprietăţii PD, la est – H.C., la sud - restul proprietăţii PD, la vest – N.G., teren ce se regăseşte în titlul de proprietate nr. 1348245 din 6 februarie 2002.
S-a mai precizat că au avut plantaţii de pomi fructiferi şi viţă-de-vie pentru care solicită despăgubiri separat constând din fructele obţinute timp de 3 ani şi costul necesar repunerii de rod a plantaţiilor.
În acelaşi sens au mai arătat că nu sunt de acord cu despăgubiri decât acelea ce reprezintă contravaloarea plantaţiilor şi uzufructului, iar pentru terenul construcţiile şi pădurile ce se vor expropria, să li se construiască gospodăriile distruse şi să li se dea teren aferent disponibil chiar şi la 3-4 km de Timişoara, avându-se în vedere adresa din 28 septembrie 2005, emisă de S.N.L.O. Târgu-Jiu.
Prin întâmpinarea depusă la cererea reconvenţională, reclamantul a susţinut că potrivit documentaţiei P. au fost prevăzute ca variante de despăgubire pentru gospodăriile ce se vor expropria reconstruite pe terenul pus la dispoziţie de proprietari şi despăgubire (dacă este cazul); reconstruire în noua vatră amenajată de E.M.C. Motru şi despăgubire (dacă este cazul), iar gospodăriile vor fi strămutate în noua vatră de sat amplasată într-un perimetru situat în municipiul Motru, aparţinând E.M.C. Motru, conform certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor intabulat în C.F. nr. 1595 al localităţii Motru.
S-a mai arătat că noua vatră de sat este prevăzută cu toate utilităţile urbane ce au fost realizate pe cheltuiala E.M.C. Motru, astfel că S.N.L.O. Târgu Jiu este de acord cu varianta reconstrucţiei în noua vatră de sat amenajată de E.M.C. Motru situată în municipiul Motru şi nu în jurul oraşului Timişoara, aşa cum au solicitat reclamantii-reconventionali.
Pârâţii au depus o completare la cererea reconvenţională la data de 14 martie 2008 prin care au înţeles să mărească câtimea obiectului cererii cu următoarele suprafeţe de teren: 360 mp arabil intravilan în punctul Valea Bisericii II; suprafaţa de 989 mp tren arabil, intravilan, în punctul Valea Bisericii II; suprafaţa de teren 1000 mp în punctul Siliştea Casei - Valea Rea I, intravilan; suprafaţa de 364 mp arabil, intravilan în punctul Siliştea Casei; suprafaţa de teren de 320 mp teren arabil, intravilan în punctul Siliştea Casei - Valea rea II, terenuri care se află trecute în titlul de proprietate, menţionând că solicită să li se reconstruiască imobilele şi să li se cumpere teren construibil şi agricol, având ca locaţie împrejurimile Timişoarei.
Reclamanţii-reconvenţionali au precizat că toate terenurile se află în continuarea celor menţionate în acţiunea principală, cu excepţia celui situat în punctul „La Şcoală" şi având în vedere disp. art. 21 şi 24 din Legea nr. 33/1994, instanţa a admis excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamanţilor în ceea ce priveşte cererea de expropriere a acestui teren şi a încuviinţat efectuarea unei expertize agricole şi una în construcţii care să identifice în teren şi suprafaţă, dimensiuni şi vecinătăţi terenurile a căror expropriere s-a solicitat, precum şi a construcţiilor amplasate pe o parte din terenuri, dar şi terenurile enunţate în întâmpinarea reconvenţională (fila 39 dosar fond), cu excepţia terenului de la punctul 2 în suprafaţă de 0,50 ha situat în intravilanul satului Ştiucani, punctul „La Şcoală".
S-a cerut ca prin expertiză să se arătate dacă imobilele se regăsesc în actele de proprietate ale pârâţilor, să fie nominalizată fiecare parte cu proprietatea sa, să se stabilească despăgubirile cuvenite fiecărei persoane expropriate pentru imobile solicitate de către reclamantă conform art. 26 şi 27 din Legea nr. 33/1994, având în vedere actele depuse la dosar.
S-a mai pretins ca expertul să precizeze dacă terenurile indicate în cererea reconvenţională se află sau nu în continuarea terenurilor din acţiunea principală şi în caz afirmativ să se stabilească în acelaşi mod despăgubirile pentru aceste terenuri cu excepţia celui din punctul „La Şcoală", să se stabilească uzufructul pe ultimii 3 ani pentru terenurile supuse exproprierii, iar pentru plantaţiile de pomi şi viţă-de-vie - contravaloarea repunerii acestora pe rod, experţii urmând să calculeze despăgubiri în raport de disp. art. 26 şi 27 din Legea nr. 33/1994.
Prin sentinţa civilă nr. 161 din 26 iunie 2009, Tribunalul Gorj a admis acţiunea reclamantului Statul Român în calitate de expropriator prin S.N.L. Oltenia SA Târgu-Jiu - Subunitatea E.M.C. Motru în contradictoriu cu pârâţii E.N.C., E.C.C., E.C.N. şi P.D.
A fost admisă în parte cererea reconvenţională completată formulată de reclamanţii reconventionali E.N.C., E.C.C., E.C.N., P.D. şi E.E.
A fost dispusă exproprierea terenurilor indicate în acţiunea principală şi cererea reconvenţională completată cu excepţia terenului din punctul „La Şcoală" în suprafaţă de 0,50 ha şi exproprierea imobilelor construcţii, proprietatea pârâţilor reclamanţilor-reconvenţionali, terenuri şi construcţii identificate în rapoarte de expertiză şi răspunsul la obiecţiunile formulate, expertize întocmite de experţii constructori A.M., C.V., I.I., experţii agricoli P.D., R.D.A. şi D.C. şi experţii silvici M.I., P.S., care fac parte integrantă din prezenta sentinţă.
Au fost stabilite pentru imobile expropriate despăgubiri în cuantum de:
- 101891 lei pentru imobile construcţii expropriate de la E.C.C.:
- 234865 lei pentru imobile construcţii expropriate de la E.N.C.;
- 165203 lei pentru imobile construcţii expropriate de la E.N.;
- 30550 lei pentru imobile construcţii expropriate de la E.D.;
- 22319, 50 lei pentru terenul de 1000 mp intravilan expropriat de la E.C.C.;
- 2231950 lei pentru terenul de 1000 mp intravilan expropriat de la P.D.;
- 33881 lei pentru terenul intravilan în suprafaţă de 1518 mp expropriat de la E.N.C.;
- 1653,75 lei pentru terenul extravilan de 450 mp, arabil expropriat de la E.E.;
- 141020,775 lei pentru terenul în suprafaţă de 38373 mp, arabil,extravilan, inclusiv terenul arabil, extravilan din punctul Valea Bisericii II de 3562 mp, pe care s-a format acumulare-eleşteu expropriat de la E.N.C.;
- 489246,07 lei despăgubiri pentru suprafaţa de 3,2180 ha teren vegetaţie forestieră din care 2,975 ha expropriaţi de la E.N.C. şi 0,2430 ha expropriaţi de E.E., iar expropriatorul a fost obligat să plătească despăgubiri către expropriaţi conform rapoartelor de expertiză şi răspunsurilor la obiecţiunile formulate, expertize ce fac aparte integrantă din prezenta hotărâre.
A fost obligat expropriatorul la 78984 lei uzufruct pentru terenurile expropriate, pentru anii 2005-2007 şi la 119304 lei reprezentând contravaloarea repunerii pe rod a plantaţiilor de pomi şi culturii de viţă-de-vie conform raportului de expertiză agricolă.
A mai fost obligat expropriatorul la 300 lei către E.N.C., reprezentând contravaloarea puietului de peşte cu care a fost populat lacul format pe terenul arabil de 3562 mp.
A fost respinsă cererea reconvenţională în ceea ce priveşte exproprierea terenului din satul Ştiucani, punctul „La Şcoală" de 0,50 ha, teren intravilan, precum şi în ceea ce priveşte cererea reclamanţilor reconvenţionali referitoare la natura despăgubirii solicitată de reclamanţii-reconvenţionali pentru toate terenurile şi construcţiile expropriate şi exproprierea casei amplasate pe ternul din punctul „La Şcoală".
A fost respinsă cererea de intervenţie în interes propriu formulată de către intervenienţii S.D.A. şi S.M.I.
Tribunalul a reţinut că reclamanţii-reconvenţionali sunt îndreptăţiţi la despăgubiri astfel cum au fost stabilite prin rapoartele de expertiză efectuate în cauză.
Cu privire la hidrofor şi pompele solicitate de reclamanţii-reconvenţionali s-a reţinut că acestea pot fi recuperate şi folosite.
Referitor la cererea de intervenţie în interesul reclamantei, aceasta a fost calificată drept cerere de intervenţie în interes propriu faţă de conţinutul ei, în care intervenienţii S.D.A. şi S.M.I. în calitate de intervenienţi au susţinut că terenurile solicitate a fi expropriate au aparţinut anterior preluării abuzive lui T.Ş. ai căror moştenitori sunt intervenienţii şi pe care acelaşi procurator îi reprezintă în acţiunea pentru retrocedarea terenurilor arabile şi cu vegetaţie forestieră.
S-a mai reţinut că intervenienţilor nu le-a fost eliberat titlul de proprietate conform Legii fondului funciar.
Intervenienţii prin cererea lor nu tind să sprijine apărările reclamantului, ci au invocat un drept propriu, pe care nu l-au dovedit şi au susţinut că terenurile ce fac obiectul exproprierii au aparţinut autorilor lor.
Pentru că intervenienţii nu au dovedit un drept de proprietate asupra terenurilor ca să le fie legitimat interesul în promovarea cererii, instanţa a respins cererea ca lipsită de interes.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut în esenţă că în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 24 alin. (4) din Legea nr. 33/1994, deoarece expropriatorul a solicitat numai o parte din terenuri, iar proprietarii terenurilor au cerut instanţei exproprierea totală, fiind stabilit prin expertiză că celelalte terenuri se află în continuarea celor pentru care expropriatorul a solicitat exproprierea şi că în raport de amplasamentul acestora se impune exproprierea totală cu excepţia celui situat în punctul „La Şcoală", care nu este amplasat în continuarea terenurilor ce fac obiectul exproprierii iniţiale.
În urma comparării rezultatelor celor trei expertize întocmite în cauză, faţă de oferta şi pretenţiile formulate de părţi, instanţa a constatat că reclamanţii-reconvenţionali nu au acceptat oferta expropriatorului de a li se reconstrui case potrivit documentaţiei P.
În lipsa acordului părţilor cu privire la natura despăgubirilor şi faţă de dispoziţiilor art. 23 şi 24 din Legea nr. 33/1994, instanţa a stabilit plata acestora de către expropriator fiecărui proprietar pentru toate terenurile şi construcţiile expropriate la evaluările din expertizele întocmite în domeniul construcţii, agricol, silvicultură, cu toate completările efectuate.
Referitor la susţinerea reclamantului reconventional E.N.C., în sensul că terenul de 3562 mp trebuia evaluat ca luciu de apă, deoarece pe el s-a format un eleşteu ce a fost populat cu peşte, instanţa de fond a avut în vedere că nu a fost schimbată categoria de folosinţă a acestui teren din agricol în luciu de apă, situaţie faţă de care expropriatorul a fost obligat la plata sumei de 300 lei reprezentând contravaloarea dovedită a puietului de peşte, valoare adăugată celei stabilite prin expertiza agricolă.
Expropriatorul a mai fost obligat în temeiul art. 28 din Legea nr. 33/1994 la plata sumei de 78984 lei reprezentând uzufruct pentru terenurile expropriate, sumă aferentă anilor 2005-2007 şi la plata sumei ce reprezintă contravaloarea repunerii pe rod a plantaţiei de pomi şi de viţă-de-vie.
Hotărârea instanţei de fond a fost atacată cu apel de către pârâţii E.N.C., E.C.C., E.C.N. şi P.D. şi de către intervenientul S.D.A. prin procurator N.V. şi criticată pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Apelanţii-pârâţi au criticat modalitatea de soluţionare a cererii reconventionale, susţinând că instanţa nu a avut în vedere dispoziţiile art. 27 din Legea nr. 33/1994. În acest sens au menţionat că, se impunea administrarea de probatorii pentru stabilirea cuantumului pretenţiilor acestora, respectiv stabilirea valorii de achiziţionare a terenurilor şi de reconstrucţie a imobilelor, aspecte nerespectate care demonstrează încălcarea dispoziţiilor art. 25 şi 27 din Constituţia României.
Au mai arătat că urmare a exproprierii nu pot fi obligaţi să schimbe domiciliul în vatra de sat amenajată de E.M.C. Motru, întrucât modalitatea nu îndeplineşte condiţiile prevăzute de lege, în sensul că nu este aprobat PUZ-ul ori că nu s-au realizat lucrările prevăzute de PUZ.
Pârâţii au susţinut că doresc să se stabilească într-o zonă rurală de perspectivă pentru a presta în continuare activitate agricolă, motiv pentru care sunt obligaţi să se prevaleze de dreptul de a alege locul unde vor putea trăi şi unde ar avea condiţiile deţinute în prezent în satul de domiciliu, situaţie în care se impune acceptarea pretenţiilor formulate de ei, aceasta fiind singura modalitate prin care s-ar realiza o dreaptă şi prealabilă despăgubire.
S-a mai arătat că expropriatorul a încălcat dispoziţiile art. 29 alin. (2) din Legea nr. 33/1994 prin faptul că nu a asigurat expropriaţilor spaţiul de locuit necesar.
S-a susţinut că în mod greşit a fost exclusă de la expropriere suprafaţa de 0,50 ha teren din punctul „La Şcoală" şi a clădirii existente pe acesta.
Critica vizează şi subevaluarea terenurilor agricole din intravilan şi extravilan propuse pentru expropriere.
Cu privire la despăgubirile acordate pentru terenurile cu vegetaţie forestieră se menţionează că s-a aplicat o metodologie greşită, de care se uzează pentru terenurile necesare lucrărilor miniere şi pentru exploatarea zăcămintelor de lignit.
Critica se referă şi la neacordarea daunelor morale datorită stresului la care expropriaţii au fost supuşi în permanenţă, stres ce a dus la îmbolnăvirea unora dintre ei foarte grav.
Intervenientul S.D.A. în dezvoltarea apelului a învederat că hotărârea instanţei de fond este nelegală, deoarece nu cuprinde în dispozitiv niciun fel de menţiune asupra cererii sale.
Prin Decizia nr. 26 din 3 februarie 2010, Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, a respins apelurile declarate de pârâţi şi de intervenientul S.D.A. prin procurator N.V. împotriva sentinţei civile nr. 161 din 26 iunie 2009 a Tribunalului Gorj.
În ceea ce priveşte apelul pârâţilor, s-a reţinut de către instanţa de apel că instanţa de fond a făcut o aplicare corectă a dispoziţiilor cuprinse în capitolul intitulat „Exproprierea şi stabilirea despăgubirilor" din Legea nr. 33/1994 şi în mod legal expropriatorul a fost obligat la despăgubiri băneşti reprezentând contravaloarea imobilelor terenuri şi construcţii către expropriaţii-pârâţi.
În mod corect s-a reţinut ca lipsită de fundament legal cererea expropriaţilor de a li se reconstrui imobile pe terenuri puse la dispoziţie de către expropriator în zona municipiului Timişoara, în condiţiile în care legea specială în materia exproprierii pentru cauză de utilitate publică nu prevede o asemenea modalitate de despăgubire.
Pe de altă parte, s-a reţinut că în faza prealabilă introducerii acţiunii, pârâţii, deşi notificaţi, nu au formulat întâmpinare prin care să conteste modalitatea de despăgubire şi tacit au achiesat la varianta de despăgubire propusă de expropriator.
Cauza a fost soluţionată în limita investirii, fără a fi încălcate dispoziţiile art. 29 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, deoarece pârâţii nu au formulat alte cereri.
Cu privire la modalitatea de soluţionare a cererii reconvenţionale, referitor la terenul din punctul „La Şcoală", s-a reţinut că în mod expres prin cererea de investire a instanţei au fost indicate suprafeţele de teren şi clădirile pentru care se impune exproprierea, printre aceste terenuri neregăsindu-se şi cel din punctul „La Şcoală", exproprierea lui fiind solicitată de pârâţi prin precizarea cererii reconvenţionale.
În mod corect, instanţa de apel a reţinut că acest imobil nu este situat în continuarea celor solicitate de expropriator pentru a fi expropriate. Implicit, de aici a rezultat că acest teren nu este în interiorul perimetrului pentru desfăşurarea lucrărilor miniere, ceea ce a impus respingerea cererii privind exproprierea lui.
Cu privire la cuantumul despăgubirilor, s-a reţinut că evaluarea terenurilor intravilane s-a realizat în raport de valoarea de piaţă, luându-se în calcul criteriile social-economice şi urbanistice care stau la baza diferenţierii zonelor de amplasament şi scopul evaluării.
Pentru terenurile situate în extravilan, evaluarea s-a făcut corect, ţinând cont de preţul practicat pe piaţă pentru terenurile care au această categorie de folosinţă, de zona de amplasament, de valoarea producţiei la hectar pentru culturile practicate şi de numărul de ani corespunzător perioadei de fructificare, cât şi de coeficientul de corecţie al producţiei pe piaţa liberă.
În final, curtea a reţinut că valoare stabilită de către cei trei experţi pentru terenurile intravilane şi extravilane asigură o justă despăgubire, respectând criteriul proporţionalităţii, cât şi dispoziţiile art. 481 C. civ. raportat la art. 44 alin. (3) din Constituţia României.
S-a reţinut corectă şi valoarea despăgubirilor pentru terenurile cu vegetaţie forestieră realizată în concordanţă cu dispoziţiile art. 26 şi 27 din Legea nr. 33/1994, aceste despăgubiri fiind de natură să acopere prejudiciul cauzat persoanelor expropriate.
Cu privire la susţinerile apelanţilor-pârâţi privind obligarea expropriatorului la plata sumei de 300000 lei reprezentând daune morale, cât şi obligaţia acestuia de a asigura transportul bunurilor existente în gospodăriile persoanelor expropriate pe cheltuiala acestuia la noua locaţie, corect s-a reţinut că sunt cereri noi, formulate pentru prima dată în apel, situaţie în care nu pot fi examinate de către instanţă în această fază procesuală, aşa cum se prevede expres în art. 294 C. proc. civ.
Şi critica formulată de intervenientul S.D.A. prin procuratorul N.V. s-a reţinut ca nefondată.
Din partea finală a dispozitivului sentinţei apelate, rezultă că există menţiune expresă referitoare la modalitatea de soluţionare a cererii de intervenţie.
De fapt, prin concluziile scrise, apelantul intervenient a solicitat respingerea apelului declarat de pârâtul E.C., cu menţiunea că acesta nu a făcut dovada filiaţiei, în sensul că este succesorul numitului T.Ş., chiar în condiţiile în care terenul i-a fost restituit prin dispoziţie emisă de primar.
Prin aceste susţineri, intervenientul a recunoscut implicit că, pentru terenul faţă de care ridică pretenţii nu poate face dovada dreptului de proprietate şi că singurul care deţine acte de proprietate este pârâtul E.C. De aici, concluzia că în mod corect instanţa de fond a respins cererea de intervenţie în interes propriu ca lipsită de interes, în condiţiile în care intervenienţii au recunoscut că nu deţin acte de proprietate pentru terenul în litigiu, deoarece nu li s-a reconstituit dreptul de proprietate.
Împotriva Deciziei nr. 26 din 03 februarie 2010 a Curţii de Apel Craiova, în termen legal au declarat recurs pârâţii E.N.C., E.C.C., E.C.N. şi P.D., precum şi intervenientul S.D.A. prin procurator N.V., care invocând motivul prev. de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. au criticat-o pentru nelegalitate.
Prin recursul pârâţilor hotărârea instanţei de apel este criticată sub aspectul respingerii greşite a cererilor acestora, privind refacerea expertizelor invocate în cauză, a modului în care a fost soluţionată cererea reconvenţională, cât şi pentru neacordarea daunelor morale solicitate ca urmare a despăgubirilor cuvenite, ca efect al exproprierii.
S-a arătat că, în privinţa modului de soluţionare a cererii reconvenţionale, prin care s-a solicitat reconstituirea gospodăriilor expropriaţilor într-un perimetru ales, instanţa a reţinut că prin reformularea întâmpinării, conform art. 14 din Legea nr. 33/1994, prin care s-a solicitat varianta întâi din expertiză pentru despăgubiri, instanţa în mod greşit a stabilit că pârâţii au achiesat tacit la varianta propusă de expropriator.
Au mai susţinut recurenţii că prevederile art. 14 sunt dispozitive şi că proprietarul care urmează să fie expropriat poate să rămână în pasivitate şi să nu formuleze întâmpinare, caz în care expropriatul recurge la formularea cererii de expropriere în justiţie, în baza art. 21 din lege.
Într-o asemenea situaţie, cu interese potrivnice, atât asupra modalităţii de transfer a dreptului de proprietate, cât şi asupra cuantumului şi naturii despăgubirilor, instanţa este obligată să ia act de înţelegerea părţilor cu privire la cuantumul sau natura despăgubirilor.
Se critică hotărârea instanţei de apel şi sub aspectul respingerii greşite a cererilor recurenţilor privind refacerea expertizelor întocmite în cauză.
Învederează în acest sens că se impunea, cel puţin, refacerea expertizelor, deoarece nu s-au avut în vedere valorile cu TVA şi nici faptul că, în momentul în care expropriaţii îşi vor reconstrui gospodăriile vor achita costurile materialelor şi al manoperei, inclusiv TVA - ul.
Se mai susţine că nu au fost avute în vedere costurile pentru obţinerea autorizaţiilor de construcţie, a vizelor proiectelor şi diverse alte taxe inerente cu ocazia construirii locuinţei.
Criticile vizează şi faptul că instanţa de apel nu a avut în vedere cererea recurenţilor pentru evaluarea unor bunuri, cum ar fi: instalaţia electrică, montarea pompelor şi hidroforului, materialele pentru împrejmuirea proprietăţii şi subevaluarea acordată pentru anexele gospodăreşti.
Ultima critică din recurs se referă la neacordarea despăgubirilor morale, ca o compensare a despăgubirilor cuvenite fiecărui expropriat, datorită măsurii luate.
Se susţine că o astfel de cerere este admisibilă şi greşit a fost interpretată ca o cerere nouă, deoarece nu diferă prin obiect şi cauză de obiectul acţiunii iniţiale, care vizează stabilirea şi acordarea despăgubirilor generale, ca o compensare pentru faptul exproprierii.
Intervenientul S.D.A. critică hotărârea din apel pentru greşita respingere a cererii sale de intervenţie, învederând că instanţa de apel a ignorat faptul că, deşi nu şi-a dovedit calitatea de moştenitor legal al defunctului Ş.T., nu a avut în vedere că nedobândirea dreptului de moştenitor se datorează atitudinii Primarului comunei Silivireşti care a emis titlul de proprietate pe numele recurentului pârât E.N.C.
Mai susţine că, recurentul pârât a indus în eroare Primarul comunei Silivireşti, obţinând titlu de proprietate asupra terenului, care ar fi trebuit să revină în proprietatea intervenientului.
Soluţia pronunţată prin hotărârea recurată este în afara criticilor formulate prin recursurile declarate de pârâţii din cauză şi de intervenientul S.D.A.
Prin hotărârea recurată, corect s-a pronunţat instanţa, dând eficienţă dispoziţiilor Legii nr. 33/1994 cu privire la exproprierea şi stabilirea despăgubirilor.
Prin cererea reconvenţională formulată de pârâţii E.N.C., E.C.C., E.C.N. şi P.D.s-a solicitat să le fie reconstruite imobile pe terenuri puse la dispoziţie de către expropriatori într-o altă zonă a ţării, optându-se pentru cea din zona municipiului Timişoara.
Prin soluţia pronunţată, corect s-a reţinut că o astfel de cerere nu are fundament legal, deoarece legea în materie de expropriere pentru cauză de utilitate publică nu prevede o asemenea modalitate de despăgubire pentru expropriaţi.
Nu s-au adus încălcări privind aplicarea corectă a dispoziţiilor art. 14 din Legea nr. 33/1994, deoarece în cauză s-a dovedit că pârâţii, în faza prealabilă introducerii acţiunii la instanţă, fiind notificaţi, nu au contestat modalitatea de despăgubire, ceea ce denotă că au achiesat tacit cu privire la despăgubirile acordate de către expropriator.
De fapt, expropriatorul, având în vedere Planul de Amenajare a Teritoriului Intercomunal, cu ocazia exproprierii a prevăzut trei variante de despăgubire privind gospodăriile ce au făcut obiectul exproprierii, respectiv:
1. reconstruirea pe terenul pus la dispoziţie de proprietar şi despăgubiri, dacă se optează pentru această variantă;
2. reconstruirea în noua vatră amenajată de E.M.C. Motru şi despăgubiri, dacă este cazul;
3. despăgubiri pur şi simplu.
Potrivit probelor administrate, expropriaţii nu au solicitat prima variantă de despăgubire şi nici a doua variantă, cu motivarea că în această variantă nu există utilităţile corespunzătoare, astfel că singura variantă a fost cea privind acordarea despăgubirilor.
Nefondată este şi critica privind nerespectarea dispoziţiilor art. 29 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, în sensul că nu s-au acordat expropriaţilor spaţii de locuit sau despăgubiri corespunzătoare.
Conform acestui text, asigurarea de către expropriator a spaţiului de locuit, în cazul exproprierii, se poate face numai la cererea persoanelor afectate de măsura exproprierii şi numai cu respectarea prevederilor art. 26 din legea precitată, care se referă la calculul despăgubirilor.
În această situaţie, se reţine că în mod corect instanţa de apel s-a pronunţat în limita investirii sale, având în vedere că recurenţii pârâţi nu au formulat solicitări în acest sens.
Critica referitoare la modalitatea în care a fost soluţionată cererea reconvenţională, cu privire la exproprierea imobilului clădire şi teren, în suprafaţă de 0,50 ha, situat în pct. „La şcoală" este nefondată.
Se observă că, prin acţiunea promovată nu este evidenţiată clădirea şi terenul situat în punctul indicat, constatându-se că exproprierea acestui imobil a fost solicitată de pârâţi prin precizarea făcută la cererea reconvenţională.
În aceeaşi cerere, s-a menţionat că acest imobil nu se află în continuarea celor solicitate de către expropriator pentru a fi expropriate şi nici în interiorul perimetrului pentru desfăşurarea lucrărilor miniere, situaţie în care corect s-a respins această cerere privind exproprierea imobilului respectiv.
Referitor la cuantumul despăgubirilor pentru terenurile agricole din intravilan şi extravilan, se reţine că au fost aplicate dispoziţiile art. 25 şi 26 din Legea nr. 33/1994 corect, avându-se în vedere expertizele de specialitate agricolă.
Astfel, terenurile intravilane s-au evaluat în raport de valoarea de piaţă, pe baza criteriilor social-economice şi urbanistice, pe baza cărora se diferenţiază în raport de zonele de amplasare şi de scopul evaluării.
Pentru terenurile situate în extravilan, evaluarea s-a făcut la preţul practicat pe piaţă pentru terenuri similare, care au aceeaşi categorie de folosinţă, ţinând cont de zona de amplasament, de valoarea producţiei obţinute la hectar pentru culturile practicate în zonă, de anii corespunzători perioadei de fructificare, cât şi de coeficientul de corecţie al producţiei pe piaţa liberă.
În raport de cele arătate, s-a apreciat valoarea corectă, stabilită pentru terenurile intravilane şi extravilane, cei trei experţi stabilind o justă despăgubire şi au respectat criteriul proporţionalităţii.
Cu privire la terenurile cu vegetaţie forestieră, soluţia este corectă, deoarece evaluarea s-a făcut cu respectarea art. 26 şi 27 din Legea nr. 33/1994, ţinându-se cont de preţul de vânzare practicat pentru imobile similare din zona respectivă, avându-se în vedere metodologia de calcul prevăzută de Lege nr. 106/2008, despăgubirile acordate pârâţilor fiind stabilite legal, cuantumul despăgubirilor fiind de natură să acopere prejudiciul cauzat expropriaţilor.
Se reţine că, instanţa de apel a reţinut corect că prin expertizele întocmite în cauză au fost stabilite valorile reale pentru imobilele expropriate, aplicându-se şi interpretându-se corect dispoziţiile art. 25 – 27 din Legea nr. 33/1994, motive pentru care instanţa nu a dispus efectuarea unor noi rapoarte de expertiză.
Şi dispoziţiile art. 294 C. proc. civ. au fost interpretate corect, prin faptul că nu s-au acordat daune morale şi expropriatorul nu a fost obligat la cheltuielile aferente transporturilor bunurilor existente în gospodăria expropriaţilor, deoarece aceste cereri au fost formulate pentru prima dată în apel, textul nepermiţând examinarea cererilor formulate pentru prima dată în această cale de atac.
În consecinţă, se reţine că toate criticile formulate de recurenţii-pârâţi sunt nefondate.
Cu privire la recursul formulat de către intervenientul S.D.A., se reţine că şi acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:
Recurentul-intervenient a solicitat respingerea apelului declarat de pârâtul E.C., prin concluziile scrise anexate cauzei şi a susţinut că acesta nu a dovedit prin acte de filiaţie că este succesorul numitului T.Ş., chiar dacă i s-a emis titlu de proprietate pentru terenul rămas în urma decesului acestuia.
Interpretând această susţinere, instanţa de apel corect a reţinut că intervenientul a recunoscut că pentru terenul ce pretinde că i se cuvine nu a făcut dovada dreptului de proprietate şi că pârâtul E.C. este cel care deţine act de proprietate.
Astfel, instanţa de apel corect a respins cererea de intervenţie în interes propriu formulată de acest recurent, motivând că cererea este lipsită de interes, în condiţiile în care intervenientul a recunoscut că nu deţine acte de proprietate pentru că nu i s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru acest imobil.
În consecinţă, reţinându-se că sunt nefondate criticile formulate de recurenţii-pârâţi şi recurentul intervenient, urmează ca această instanţă să pronunţe respingerea recursurilor ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondate recursurile declarate de pârâţii E.N.C., E.C.C., E.C.N. şi P.D. şi de intervenientul S.D.A. împotriva Deciziei nr. 26 din 3 februarie 2010 a Curţii de Apel Craiova, secţia I civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 11 aprilie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3350/2011. Civil. Expropriere. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3346/2011. Civil. Revendicare imobiliară.... → |
|---|
