ICCJ. Decizia nr. 3394/2011. Civil. Acţiune în constatare. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA A II-A CIVILĂ
Decizia nr. 3394/2011
Dosar nr. 25353/3/2008
Şedinţa publică din 2 noiembrie 2011
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a comercială la data de 27 iunie 2008 reclamanta SC C. SRL a chemat în judecată pe pârâta SC C.R. SRL, solicitând instanţei ca prin hotărârea pe care o va pronunţa să constate încălcarea de către aceasta a obligaţiilor care decurg din contractul de mandat comercial din 1 februarie 2007, să dispună rezilierea contractului menţionat mai sus începând cu data de 8 aprilie 2008, să oblige pârâta la plata sumei de 200.000 RON, reprezentând venitul pe care l-ar fi realizat de la data de 8 aprilie 2008 la 31 ianuarie 2009, dar şi a dobânzii legale.
La data de 22 septembrie 2008, pârâta – reclamantă a depus la dosar cerere reconvenţională, prin care a solicitat rezilierea contractului de mandat comercial din 1 februarie 2007, pentru neexecutarea culpabilă a obligaţiilor de către reclamanta – pârâtă.
Prin sentinţa comercială din 15 iunie 2010, Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială a respins, ca inadmisibil, capătul de cerere prin care reclamanta – pârâtă SC C. SRL a solicitat în contradictoriu cu pârâta – reclamantă SC C.R. SRL să se constate încălcarea de către aceasta a obligaţiilor care decurg din contractul de mandat comercial din 1 februarie 2007 şi a respins celelalte capete de cerere ale acţiunii principale, dar şi cererea reconvenţională, ca neîntemeiate.
Împotriva acestei sentinţe, atât SC C. SRL – societate în faliment, reprezentată prin lichidator F.M. SPRL –, cât şi I.E.M. şi I.E.M.A. au declarat apel, fără să le motiveze.
Prin Decizia comercială din 13 ianuarie 2011, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială a anulat, ca netimbrate, apelurile.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de apel a reţinut că apelurile nu au fost timbrate cu ocazia introducerii acestora, aşa încât, prin rezoluţie, apelantei SC C. SRL – societate în faliment, reprezentată prin lichidator F.M. SPRL, i s-a pus în vedere să-şi timbreze apelul său cu o taxă judiciară de timbru în valoare de 4 RON şi cu timbru judiciar de 0,15 RON, iar apelanţilor I.E.M. şi I.E.M.A. li s-a pus în vedere să îşi timbreze apelul propriu cu taxă judiciară de timbru în valoare de 2.618 RON şi timbru judiciar de 5 RON, citaţiile care le-au fost expediate purtând aceste menţiuni;
Că, în privinţa apelantei SC C. SRL în faliment, reprezentată prin lichidator F.M. SPRL nu operează scutirea de la plata taxei de timbru, prevăzută de art. 77 alin. (1) din Legea nr. 85/2006 – aceasta referindu-se exclusiv la acţiunile promovate de către administratorul judiciar/lichidator în aplicarea dispoziţiilor Legii nr. 85/2006, inclusiv la cele ce au ca obiect recuperarea creanţelor. Or, o dată cu cesiunea dreptului litigios asupra sumei de 200.000 de RON şi a dobânzii legale aferente, apelanta persoană juridică nu mai are interes şi legitimare procesuală decât în a ataca partea din dispozitiv prin care a fost respins primul capăt de cerere, ca inadmisibil şi, în raport de dispoziţiile art. 11 alin. (2) din Legea nr. 146/1997, are obligaţia de a-şi timbra apelul în aceste limite;
Că, apelanţii nu şi-au îndeplinit obligaţia de timbrare deşi au fost încunoştiinţaţi, situaţie în care devin incidente dispoziţiile art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 şi art. 9 din OG nr. 32/1995.
Ca urmare, reclamanţii au formulat recurs solicitând admiterea acestuia potrivit motivelor dezvoltate prin cererile de recurs şi trimiterea cauzei spre rejudecare.
Reclamanta SC C. SRL prin lichidator judiciar F.M. SPRL Galaţi prin cererea iniţială, pe care a precizat-o ulterior, a arătat că hotărârea a fost dată cu încălcarea legii, invocând motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ., iar ulterior şi motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., susţinând că nu a fost citată conform art. 87 pct. 5 C. proc. civ. cu menţiunea de a timbra, că societatea comercială este scutită de la plata taxei de timbru, conform art. 77 din Legea nr. 85/2006, fiind în faliment şi că, la termenul acordat pentru judecarea cauzei, a solicitat amânarea pentru a-şi angaja apărător, cerere ce a fost respinsă cu încălcarea dreptului său la apărare şi a dispoziţiilor art. 6 din C.E.D.O.
Analizând recursul se găseşte nefondat.
În privinţa citării recurentei – reclamant, se constată că la dosar există dovada îndeplinirii procedurii de citare prin lichidatorul judiciar, la sediul ales din Galaţi, str. A.S., judeţul Galaţi, respectiv în str. T., judeţul Galaţi, faptul că partea a luat cunoştinţă despre termenul de judecată prin reprezentantul legal, fiind, de asemenea, dovedit potrivit cererii de la fila 13 prin care a cerut amânarea judecării cauzei în vederea angajării unui apărător.
Potrivit acestor dovezi rezultă atât faptul că recurenta – reclamantă a avut cunoştinţă de termenul acordat cât şi de obligaţia de a plăti o taxă judiciară de timbru în valoare de 4 RON şi timbru judiciar în valoare de 0,15 RON, astfel că nu se poate reţine nicio încălcare a normelor de procedură privind judecata din această perspectivă.
S-a mai invocat în recurs faptul că societatea este scutită de la plata taxelor de timbru prin raportare la dispoziţiile art. 77 din Legea nr. 85/2006, dar nici această critică nu poate fi primită, textul de lege fiind de strictă interpretare şi aplicare, respectiv numai în cazul cererilor lichidatorului judiciar derivate din procedura falimentului în legătură, deci, cu recuperarea creanţelor debitoarei, ceea ce nu este cazul în cauză, aşa cum legal a reţinut şi instanţa de apel, iar partea nici nu a contestat măsura dispusă de instanţă în această privinţă, astfel că existenţa obligaţiei a fost legal reţinută, prin raportare la textul de lege invocat.
În fine, prin ultima critică s-a invocat încălcarea dreptului la apărare şi la un proces echitabil dar admiterea cererii de amânare a judecăţii pentru lipsă de apărare este condiţionată de îndeplinirea, în prealabil, a obligaţiei de plată a taxei judiciare de timbru şi a timbrului judiciar, ce nu are legătură cu asistenţa juridică.
Aşa fiind, în mod corect instanţa de apel a respins cererea de amânare şi a anulat apelul părţii, ca netimbrat, neputându-se reţine nici încălcarea art. 6 din C.E.D.O.
În consecinţă, văzând dispoziţiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., urmează ca acest recurs să fie respins, ca nefondat.
Privitor la recursul reclamanţilor I.E.M. şi I.E.M.A., din oficiu, instanţa a pus în discuţia părţilor, în respectarea principiului contradictorialităţii şi a dreptului la apărare tardivitatea declarării recursului.
Potrivit art. 301 C. proc. civ., termenul de recurs este de 15 zile de comunicarea hotărârii dacă legea nu dispune altfel, termen ce se calculează conform art. 101 alin. (1) C. proc. civ.
Acest termen este imperativ şi începe să curgă, de regulă, de la data comunicării hotărârii ce se atacă, realizată de către instanţă în baza art. 86 C. proc. civ. raportat la art. 261 alin. (3) C. proc. civ., textul de lege trimiţând la dispoziţiile art. 284 C. proc. civ. în privinţa echivalării unor acte procedurale în comunicarea hotărârii, de strictă aplicare.
Legea reglementează, totodată, cauzele de întrerupere ale termenului procedural, în recurs cauzele fiind comune cu cele ale întreruperii termenului de apel, prin aplicarea corespunzătoare a dispoziţiilor art. 285 – 286 C. proc. civ.
Sancţiunea nerespectării termenului procedural este decăderea, ceea ce înseamnă că partea pierde dreptul procesual la recurs, potrivit art. 103 alin. (1) C. proc. civ., dacă nu se admite cererea părţii de repunere în termen formulată în condiţiile art. 103 alin. (2) C. proc. civ. pentru împrejurări mai presus de voinţa părţii.
Excepţia peremptorie a tardivităţii cererii de recurs poate fi invocată de instanţă, din oficiu, şi în cauză este fondată şi va fi admisă, iar recursul reclamanţilor va fi respins, ca tardiv formulat, având în vedere dovada comunicării hotărârii recurate –din care rezultă data de 21 februarie 2011 şi aceea a declarării recursului –din care rezultă data de 10 martie 2011, fiind depăşit termenul de 15 zile.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta SC C. SRL prin lichidator judiciar F.M. SPRL GALAŢI împotriva deciziei comerciale din 13 ianuarie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, ca nefondat.
Respinge recursul formulat de reclamanţii I.E.M. şi I.E.M.A. împotriva aceleiaşi decizii, ca tardiv.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi, 2 noiembrie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3398/2011. Civil. Pretenţii. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3264/2011. Civil. Pretenţii. Recurs → |
|---|
