ICCJ. Decizia nr. 3396/2011. Civil. Pretenţii. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA A II-A CIVILĂ
Decizia nr. 3396/2011
Dosar nr. 2831/111/2009
Şedinţa publică din 2 noiembrie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bihor la data de 15 aprilie 2009, reclamanta SC A.T.N.R. SRL a chemat în judecată pe pârâtele SC A.R.A. SA şi SC A.R.A. SA – Sucursala Cluj, solicitând instanţei ca prin hotărârea ce va pronunţa să dispună obligarea pârâtelor, în solidar, la plata sumei de 102.671,95 euro, reprezentând contravaloarea despăgubirilor datorate reclamantei, ca urmare a producerii riscurilor asigurate, conform contractului de asigurare încheiat între părţi, cu cheltuieli de judecată.
Secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, a Tribunalului Bihor, prin sentinţa comercială nr. 556/2010, pronunţată la data de 15 iunie 2010, a admis excepţia prescripţiei dreptului la acţiune al reclamantei cu privire la dosarele de daună 1 din 15 februarie 2006 şi 2 din 15 februarie 2006 şi a respins cererea reclamantei de obligare a pârâtei la plata sumei de 3.373,17 euro, aferentă menţionatelor dosare de daună, ca fiind prescrisă; a admis, în parte, cererea reclamantei şi a obligat pe pârâte să plătească acesteia suma de 10.520,58 euro, reprezentând contravaloarea daunelor cuprinse în dosarele de daună din 18 octombrie 2006 şi din 27 octombrie 2007; suma de 2.731,23 RON, aferentă dosarului de daună din 4 aprilie 2006, precum şi suma de 50 RON, reprezentând cheltuieli de judecată, respingând celelalte pretenţii ale reclamantei, ca neîntemeiate.
Apelul declarat de apelantă împotriva sentinţei Tribunalului a fost respins, ca nefondat, de secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, a Curţii de Apel Oradea prin Decizia nr. 19/A/C, pronunţată la data de 15 februarie 2011.
Împotriva menţionatei decizii a formulat recurs apelanta reclamantă.
În motivarea recursului s-a criticat Decizia pentru netemeinicie arătându-se, în esenţă, că instanţa de apel a interpretat eronat raporturile juridice dintre părţi şi documentele depuse în probaţiune.
Intimatele au invocat, prin întâmpinare, excepţia tardivităţii recursului şi excepţia nulităţii acestei cereri, apreciind, pe fondul cauzei, că instanţa de apel a efectuat o corectă apreciere a probelor administrate, aspect ce impune menţinerea deciziei atacate ca fiind legală şi temeinică.
Cum casarea sau modificarea deciziei atacate este posibilă numai în cazurile prevăzute expres de art. 304 pct. 1 - 9 C. proc. civ., iar conform alin. (1) al art. 3021 C. proc. civ., cererea de recurs trebuie să cuprindă, sub sancţiunea nulităţii, motivele de nelegalitate pe care se sprijină şi dezvoltarea lor, constatând că recurenta nu s-a conformat acestor dispoziţii legale şi având în vedere, deopotrivă, inexistenţa în cauză a motivelor de ordine publică care să inducă incidenţa art. 306 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte va aplica cererii sale de recurs precitata sancţiune legală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Constată nulitatea cererii de recurs formulată de reclamanta SC A.T.N.R. SRL Oradea prin administrator judiciar G.M.R. I.P.U.R.L. Oradea împotriva deciziei nr. 19/A/C/2011 din 15 februarie 2011 a Curţii de Apel Oradea, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi, 2 noiembrie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3405/2011. Civil. Obligatia de a face. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3398/2011. Civil. Pretenţii. Recurs → |
|---|
