ICCJ. Decizia nr. 3490/2011. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 3490/2011
Dosar nr.9809/118/2008
Şedinţa publică din 14 aprilie 2011
Deliberând, în condiţiile art. 256 C. proc. civ., asupra cauzei civile de faţă, a reţinut următoarele.
1. Hotărârea instanţei de apel
Prin Decizia nr. 115 C din 7 iunie 2010, Curtea de Apel Constanţa, secţia civilă, minori şi familie, litigii de muncă şi asigurări sociale, a admis apelurile formulate de reclamanţii S.D., S.I.D. şi D.E. împotriva sentinţei civile nr. 1059 din 21 octombrie 2009, sentinţei civile nr. 54 din 20 ianuarie 2010 şi încheierii din 29 martie 2010 pronunţate de Tribunalul Constanţa,secţia civilă. A desfiinţat sentinţele şi încheierea şi a trimis cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
Pentru a decide astfel, instanţa de apel a reţinut că în vederea soluţionării cauzei, la termenul de judecată din 12 decembrie 2008 a fost încuviinţată proba cu înscrisuri la cererea reclamantului, înscrisuri ce atestă situaţia juridică a terenului în litigiu. După administrarea în parte a probei cu înscrisuri, la termenul din 27 februarie 2009 a fost încuviinţată proba cu expertiză topografică pentru a stabili destinaţia terenului şi categoria de folosinţă în momentul preluării de către stat şi la momentul intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001.
Fără a administra probele încuviinţate, instanţa de fond a rămas în pronunţare pe excepţia inadmisibilităţii acţiunii din perspectiva incidenţei art. 8 din Legea nr. 10/2001. Procedând în acest mod, instanţa a încălcat dreptul la apărare şi dreptul la un proces echitabil. Se impunea administrarea de probe de către instanţa de fond pentru a se stabili dacă terenul în litigiu este situat în intravilan sau extravilan, situaţie în care instanţa de fond constata dacă sunt incidente sau nu dispoziţiile art. 8 din Legea nr. 10/2001.
2. Recursul
2.1. Motive
Pârâţii Primăria Municipiului Constanţa, Primarul Municipiului Constanţa şi Municipiul Constanţa, prin Primar au declarat recurs prin care au formulat următoarele critici:
Hotărârea instanţei de apel este nelegală întrucât nu s-a observat că cererea de chemare în judecată era lipsită de obiect şi de interes.
Au fost încălcate dispoziţiile art. 297 alin. (1) C. proc. civ. pentru că instanţa de fond a avut în vedere art. 8 din Legea nr. 10/2001. Cererea petentei S.M., soţia supravieţuitoare a lui S.I.I. a fost irevocabil soluţionată, în baza Legii nr. 18/1991, pentru toată suprafaţa de 5 ha de teren şi s-a şi procedat la punerea în posesie.
Neînţelegerile dintre moştenitori nu pot fi rezolvate decât pe cale separată. Notificarea celor trei reclamanţi a fost respinsă, aceştia având drept de contestaţie împotriva dispoziţiei, ceea ce face ca prezenta cerere să rămână fără obiect.
2.2. Analiza recursului
Recursul este întemeiat, pentru următoarele considerente:
Conform art. 297 alin. (1) C. proc. civ., în forma în vigoare la data la care s-a pronunţat instanţa de apel, în cazul în care constată că, în mod greşit, prima instanţă a rezolvat procesul fără a intra în cercetarea fondului ori judecata s-a făcut în lipsa părţii care nu a fost legal citată, instanţa de apel va desfiinţa hotărârea atacată şi va trimite cauza spre rejudecare primei instanţe.
În speţă, tribunalul a respins ca inadmisibilă acţiunea cu motivarea că obiectul cererii de restituire în natură îl constituie un teren de natura celor enumerate de art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, care a fost cerut spre reconstituire în temeiul legilor fondului funciar.
Împrejurarea că cererea de chemare în judecată a fost respinsă în aceste condiţii nu înseamnă că prima instanţă nu a analizat fondul pretenţiei deduse judecăţii. Analiza pe care a făcut-o instanţa a justificat concluzia că raportul juridic litigios se încadrează în cerinţele arătate în art. 8 din Legea nr. 10/2001.
Pe de altă parte, apelul fiind devolutiv, dacă aprecia că este necesar să se administreze dovezi suplimentare pentru lămurirea situaţiei juridice a terenului în litigiu, instanţa de apel trebuia să facă aplicarea prevederilor art. 295 alin. (2) C. proc. civ. conform cu care instanţa va putea încuviinţa refacerea sau completarea probelor administrate la prima instanţă, precum şi administrarea probelor noi propuse în condiţiile art. 292, dacă consideră că sunt necesare pentru soluţionarea cauzei.
Desfiinţând sentinţa, cu motivarea că prima instanţă nu a intrat în cercetarea fondului şi dispunând trimiterea spre rejudecare în primă instanţă pentru a se administra probatorii suplimentare instanţa de apel a nesocotit atât prevederile art. 297 alin. (1) cât şi art. 295 alin. (2) C. proc. civ.
S-a produs astfel pârâţilor o vătămare procesuală care nu poate fi înlăturată decât prin casarea hotărârii pentru motivul prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ.
Instanţa de apel urmează să administreze ea dovezile pentru care a socotit necesară desfiinţarea sentinţei şi să aprecieze, în raport de întregul probatoriu, dacă în speţă sunt incidente sau nu dispoziţiile art. 8 din Legea nr. 10/2001.
PENTRU ACESTE MOTIV.
ÎN NUMELE LEGI.
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâţii Primăria Municipiului Constanţa, Primarul Municipiului Constanţa şi Municipiul Constanţa prin Primar împotriva deciziei nr. 115 C din 7 iunie 2010 a Curţii de Apel Constanţa, secţia civilă, minori şi familie, litigii de muncă şi asigurări sociale.
Casează Decizia recurată şi trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 14 aprilie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3498/2011. Civil. Reparare prejudicii erori... | ICCJ. Decizia nr. 3491/2011. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
