ICCJ. Decizia nr. 3410/2011. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 3410/2011
Dosar nr. 41670/3/2008
Şedinţa publică din 13 aprilie 2011
Asupra recursului constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a IV-a civilă, la data de 5 noiembrie 2008, contestatorii I.I.G., M.L.D. şi S.I.A., în contradictoriu cu intimatul Primarul General al municipiului Bucureşti, au solicitat anularea dispoziţiilor nr. 7377 din 12 februarie 2007 şi nr. 8690 din 28 august 2007, emise de intimat.
Prin sentinţa civilă nr. 59 din data de 22 ianuarie 2010, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă, în dosarul nr. 41670/3/2008, a fost respinsă ca neîntemeiată contestaţia.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel contestatorii I.I.G., M.L.D. şi S.I.A.
Prin Decizia civilă nr. 13A din 28 mai 2010, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a civilă şi pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, a respins, ca nefondat, apelul.
În motivarea acestei soluţii, instanţa de apel a reţinut că nu poate fi primită susţinerea apelanţilor, în sensul că hotărârea apelată ar fi nemotivată, prima instanţă înscriind în considerentele sentinţei argumentele care au condus la pronunţarea soluţiei inserată în dispozitivul hotărârii.
În ceea ce priveşte terenul solicitat a fi restituit în natură, în suprafaţă de 449 mp, fără a se include în acesta terenul de 123 mp, aferent apartamentului 3 şi nici 52,02 mp bordura de protecţie a blocului nr. 7, este de observat că, potrivit adresei nr. 16955 din 16 februarie 2006 a Primăriei municipiului Bucureşti - Direcţia Evidenţă Imobiliară şi Cadastrală, o suprafaţă de aproximativ 741 mp din terenul de 1300 mp ce a aparţinut imobilului din Bucureşti, sector 4, este afectată de detalii de sistematizare (construcţie tip A (P+7-bloc),trotuar protecţie, spaţiu verde aferent, trotuar pietonal, alee acces beton, etc.), terenul aflându-se într-o zonă constituită din punct de vedere urbanistic (fila 138 dosar fond), în această suprafaţă regăsindu-se, aşa cum rezultă şi din raportul de expertiză efectuat la prima instanţă, şi terenul de 449 mp mai sus menţionat.
Faptul că intimatul nu a formulat obiecţiuni la raportul de expertiză nu prezintă relevanţă, în condiţiile în care, chiar expertul a precizat că, pentru o decizie de retrocedare, trebuie ţinut seama de situaţia înregistrată la OCPI Bucureşti privind înscrierea în cadastru şi cartea funciară a blocului 7 şi care este suprafaţa de teren atribuită acestui bloc, ori contestatorii nu au depus dovezi şi nici nu au solicitat administrarea de probe sub acest aspect.
Împotriva menţionatei decizii au formulat şi motivat recurs, în termen legal, apelanţii-reclamanţi I.I.G., M.L.D. şi S.I.A., fără a indica temeiul juridic al cererii de recurs.
În dezvoltarea acestuia s-a arătat că expertiza tehnică a înlăturat elementele de sistematizare, respectiv suprafaţa blocului nr. 7 şi trotuar de protecţie al blocului şi a specificat corect că poate fi restituită zona verde din spatele blocului, deoarece intrările şi utilităţile blocului nr.7 sunt asigurate prin intrările din B-dul C. Aleea asfaltată şi trotuarul de pe lângă aceasta pot fi restituite, deoarece nu servesc la intrările în bloc, la accesul utilităţilor sau în grădiniţă, care are intrarea tot din B-dul C.
S-a apreciat că zona verde şi aleea asfaltată din spatele blocului, trotuarul de pe lângă aleea asfaltată, în prezent apreciate de Primăria municipiului Bucureşti ca fiind elemente de sistematizare, pot fi eliminate din planul de sistematizare a zonei.
Totodată, recurenţii mai arată că, potrivit dispoziţiilor art. 10 alin. (2) din Legea 10/2001, au dreptul la restituirea terenului în suprafaţă de 449 mp (din totalul de 871 mp prevăzuţi în
dispoziţiile Primăriei municipiului Bucureşti), deoarece prin expertiza de specialitate s-a specificat de ce trotuarul (de lângă aleea asfaltată), aleea asfaltată şi spaţiul verde nu sunt amenajări de utilitate publică.
La termenul din 13 aprilie 2011, Înalta Curte a pus în discuţie aspectul încadrării criticilor formulate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 C. proc. civ., părţile prezente având poziţia exprimată în practicaua prezentei decizii.
Analizând cu prioritate această excepţie a nulităţii recursului, datorită caracterului său peremptoriu, Înalta Curte o va admite, pentru următoarele considerente:
Recurenţii invocă aspecte legate de modalitatea în care s-a realizat expertiza, cu referire la aspecte de fapt, respectiv la argumentele pentru care expertul a apreciat că suprafaţa de 449 mp teren poate fi scoasă din domeniul amenajărilor de utilitate publică şi restituită în natură recurenţilor.
Deşi în cererea de recurs se face referire la dispoziţiile art. 10 alin. (2) din Legea 10/2001, iar la cuvântul în susţinerea recursului avocatul recurenţilor a precizat că se încalcă prevederile art. 7, art. 10, art. 11 şi art. 21 din Legea nr. 10/2001, recurenţii nu explică în ce constă încălcarea acestor texte legale, astfel încât recursul nu poate fi încadrat în dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Nemulţumirile recurenţilor pornesc de la faptul că instanţa nu a avut în vedere concluziile raportului de expertiză pentru a putea face aplicarea art. 10 alin. (2) al Legii nr. 10/2001 şi a restitui în natură suprafaţa de 449 mp teren. Prin urmare, sunt nemulţumiţi de modul în care instanţa ar fi interpretat concluziile raportului de expertiză, deci a unei probe din dosar, aspect care nu mai constituie motiv de recurs, odată cu abrogarea pct. 11 al art. 304 C. proc. civ., conform cu care modificarea unei hotărâri se putea cere când s-a realizat o apreciere eronată a probelor.
Argumentele aduse în susţinerea recursului privesc o descriere a unei situaţii de fapt, astfel încât nu pot fi încadrate în art. 304 C. proc. civ., care reglementează limitativ cazurile în care deciziile supuse recursului pot fi cenzurate prin această cale extraordinară de atac.
Potrivit art. 306 alin. (3) C. proc. civ. "indicarea greşită a motivelor de recurs nu atrage nulitatea recursului dacă dezvoltarea acestora face posibilă încadrarea lor într-unul dintre motivele prevăzute de art. 304 C. proc. civ.".
Din interpretarea per a contrario a acestui articol, rezultă că, în cazul în care argumentele aduse în susţinerea recursului, nu se circumscriu ipotezelor de nelegalitate menţionate în art. 304 C. proc. civ., sancţiunea este nulitatea recursului.
Conform art. 306 alin. (2) C. proc. civ. motivele de ordine publică pot fi invocate şi din oficiu de instanţa de recurs, care însă este obligată să le pună în dezbaterea părţilor.
În cuprinsul cererii de recurs, Înalta Curte constată că nu se menţionează aspecte care să poată determina invocarea din oficiu a unor motive de ordine publică, astfel încât recursul nu poate fi salvat de la nulitate.
În consecinţă, argumentele aduse în susţinerea recursului nu pot fi încadrate în art. 304 C. proc. civ. şi nici nu constituie motive de ordine publică, astfel că recursul va fi constat nul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Constată nul recursul declarat de reclamanţii I.I.G., M.L.D. şi S.I.A. împotriva deciziei nr. 13 A din 28 mai 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VII-a civilă şi pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 13 aprilie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3413/2011. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3371/2011. Civil. Conflict de competenţă. Fond → |
|---|
