ICCJ. Decizia nr. 3562/2011. Civil. Pretenţii. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA A-II-A CIVILĂ
Decizia nr. 3562/2011
Dosar nr. 4254/121/2009
Şedinţa publică de la 10 noiembrie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 2900 din 23 septembrie 2010, pronunţată în dosarul nr. 4254/121/2009, judecătorul din cadrul Tribunalului Galaţi, secţia comercială, maritimă şi fluvială şi de contencios administrativ-fiscal, a admis acţiunea formulată de reclamanta SC H. SA în contradictoriu cu pârâta SC A.R.A.V.I.G. SA BUCUREŞTI şi a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 57.120 dolari SUA în echivalent în lei la cursul BNR din ziua plăţii, reprezentând despăgubiri.
În considerentele sentinţei, judecătorul a reţinut că reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la plata despăgubirii ce i se cuvine în baza contractului de asigurare încheiat cu această parte, în raport de producerea evenimentului asigurat, respectiv scufundarea navei asigurate.
Judecătorul a reţinut că părţile au încheiat poliţa de asigurare seria PMF nr. 369700 pentru asigurarea facultativă a navei proprietatea reclamantei. A mai reţinut că în noaptea de 14 din 15 noiembrie 2004, din cauza condiţiilor meteorologice şi hidrologice deosebit de nefavorabile a avut loc scufundarea navei asigurate în timp ce era ancorată în portul Giurgiu. Judecătorul a reţinut incidenţa prevederilor O.G. nr. 42/1997, potrivit cărora termenul limită de începere a operaţiunilor de ranfluare era de 20 de zile începând cu ziua următoare celei în care s-a constatat scufundarea navei, sancţiunea pentru neîndeplinirea acestei obligaţii fiind aceea a desfăşurării operaţiunilor de ranfluare de către administraţia portuară, pe contul şi cheltuiala proprietarului navei. Judecătorul a înlăturat apărarea pârâtei în sensul că nu a putut evalua paguba şi nu a putut stabili cuantumul despăgubirilor în lipsa operaţiunilor de ranfluarea a navei, reţinând incidenţa prevederilor art. 1.1.1 din anexa 5 la poliţa de asigurare, prin raportare la probele administrate care au relevat o furtună neobişnuit de puternică, ce nu poate fi considerată un efect obişnuit al vânturilor şi valurilor. În consecinţă, judecătorul a apreciat că reclamanta a făcut dovada îndeplinirii condiţiilor răspunderii contractuale, respectiv a culpei pârâtei constând în neplata despăgubirii.
Sentinţa de fond a fost apelată de pârâta SC A.R.A.V.I.G. SA BUCUREŞTI, care a solicitat admiterea apelului şi schimbarea sentinţei apelate în sensul respingerii acţiunii ca nefondate, criticând hotărârea de fond sub aspectul greşitei interpretări a probatoriului administrat şi a dispoziţiilor legale incidente.
Prin decizia comercială nr. 7/2011 din 24 ianuarie 2011, completul de judecată din cadrul Curţii de Apel Galaţi, secţia comercială, maritimă şi fluvială, a admis apelul pârâtei şi a schimbat sentinţa de fond în sensul că a respins ca prematură acţiunea reclamantei.
În considerentele deciziei judecătorii apelului au reţinut că la data scufundării navei asigurate au existat condiţii hidro-meteo dificile. Din contractul părţilor au reţinut că se consideră pierdere totală sau dispariţie a navei, în situaţia în care timp de 180 de zile nu se reuşeşte obţinerea unei informaţii cu privire la existenţa navei, caz în care se acordă drept despăgubire cuantumul pagubei; conform contractului, asiguratul are obligaţia luării măsurilor pentru limitarea şi micşorarea pagubelor produse şi cele necesare pentru salvarea şi conservarea navei avariate. S-a reţinut că în contra acestor dispoziţii, reclamanta nu a făcut demersuri pentru salvarea şi conservarea navei, aceasta rămânând sub apă urmare a evenimentului asigurat. Pentru respectarea acestor dispoziţii contractuale, reclamanta trebuia să asigure ranfluarea navei, obligaţie de care aceasta avea cunoştinţă. Din probele administrate, judecătorii apelului au reţinut că reclamanta nu şi-a respectat obligaţia de limitare a pagubei, actele depuse referindu-se la diverse momente în timp în care operaţiunea de ranfluare nu a putut fi efectuată.
Decizia de apel a fost recurată de reclamanta SC H. SA, care a solicitat admiterea recursului şi modificarea deciziei de apel în sensul respingerii apelului pârâtei şi menţinerii sentinţei de fond.
Reclamanta a criticat decizia de apel din perspectiva greşitei interpretări a actului juridic dedus judecăţii, din perspectiva definirii pierderii totale efective şi a pericolelor mării, definiţii aplicabile la speţa de faţă şi care îi dau dreptul la obţinerea despăgubirii, din acest punct de vedere a arătat că a suferit o pierdere totală prin scufundarea navei, astfel încât i se cuvine despăgubirea solicitată; reclamanta a mai invocat greşita aplicare a legii, susţinând că judecătorii apelului au interpretate greşit prevederile legale referitoare la ranfluare şi salvarea şi conservarea navei, interpretare care a condus la o soluţie nelegală.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, pârâta a solicitat respingerea recursului ca nefondat apreciind ca fiind legală decizia pronunţată de judecătorii apelului. De asemenea, a invocat în apărare excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune, susţinând că dreptul la acţiune al asiguratului se prescrie în termen de 2 ani de la data producerii riscului asigurat, iar nu de la data finalizării procedurii de evaluare a pagubei.
Nu au fost administrate înscrisuri noi în recurs.
Analizându-se legalitatea deciziei de apel în raport de criticile formulate şi de apărările invocate, se apreciază că recursul nu este fondat, urmând a fi respins pentru următoarele considerente:
Nu poate fi reţinută critica reclamantei vizând greşita interpretare a contractului dintre părţi (critică ce poate fi încadrată în prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.). Se observă că reclamanta citează doar unele din dispoziţiile contractuale, considerate a fi favorabile, ignorând dispoziţiile contractuale ce stabilesc obligaţiile ce îi revin în cadrul asigurării. Astfel, se constată că pierderea totală efectivă este definită ca fiind distrugerea navei, când asiguratul este privat iremediabil de posesia asupra navei sau când nava este declarată dispărută. În raport de această definiţie contractuală, se constată că reclamanta nu a dovedit îndeplinirea condiţiilor contractuale pentru a se considera intervenită pierderea totală efectivă care îi dădea dreptul la obţinerea despăgubirii solicitate prin acţiunea introductivă. Coroborând această definiţie din Anexa 4 cu clauza 9.7 din contractul de asigurare, se constată că judecătorii apelului au interpretat şi aplicat corect dispoziţiile contractuale, în raport cu voinţa exprimată de părţi, prin clauzele specifice aplicabile.
Nu poate fi reţinută nici critica reclamantei referitoare la greşita interpretare şi aplicare a legii din perspectiva confuziei create în legătură cu operaţiunile districte de ranfluare a navei, în raport de operaţiunile de salvare şi conservare. Din considerentele expuse de judecătorii apelului rezultă că aceştia au dorit să sublinieze că reclamanta nu a acţionat în sensul reducerii cuantumului pagubei şi, implicit a despăgubirilor ce urmau a fi achitate, prin aceea că nu a acţionat un timp îndelungat pentru a proceda la scoaterea la suprafaţă a navei pentru a se putea evalua paguba şi stabili nivelul de întindere al acesteia (totală sau parţială). În consecinţă, folosirea neadecvată a unor termeni nu poate constitui motiv de modificare a deciziei de apel, câtă vreme din conţinutul considerentelor se poate stabili cu certitudine care au fost motivele pentru care judecătorii au apreciat netemeinicia acţiunii reclamantei.
Pentru considerentele reţinute şi constatându-se legalitatea deciziei de apel, în temeiul art. 312 C. proc. civ., recursul reclamantei va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta SC H. SA împotriva deciziei comerciale nr. 7/2011 din 24 ianuarie 2011 a Curţii de Apel Galaţi, secţia comercială, maritimă şi fluvială.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 10 noiembrie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3563/2011. Civil. Nulitate act juridic. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3538/2011. Civil. Reziliere contract. Recurs → |
|---|
