ICCJ. Decizia nr. 3568/2011. Civil. Drept de autor şi drepturi conexe. Revizuire - Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 3568/2011
Dosar nr. 6375/1/2010
Şedinţa publică din 15 aprilie 2011
Asupra cauzei de faţă, se constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală, la data de 23 iulie 2010, sub nr. 6375/1/2010, petenţii P.C.I. şi S.N., în contradictoriu cu intimaţii I.G.D., SC Complexul Energetic R. şi Exploatarea Minieră R., au formulat cerere de revizuire împotriva deciziei civile nr. 3942 din 22 iunie 2010 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală, în Dosar nr. 15628/95/2008, solicitând anularea acesteia, pe temeiul dispoziţiilor art. 322 pct. 7 C. proc. civ.
În motivarea cererii de revizuire, s-a învederat că revizuenţii şi intimatul I.G. sunt autorii invenţiei „Cupă de excavator cu rotor" pentru care s-a emis brevetul de invenţie din 29 iunie 2001 - CNLO, Tg. Jiu.
Pentru obţinerea drepturilor lor patrimoniale decurgând din exploatarea invenţiei, I.G., în calitate de reclamant şi revizuenţii, în calitate de intervenienţi în nume propriu, s-au judecat în contradictoriu cu SC Complexul Energetic R. SA şi Exploatarea Minieră R., iar prin sentinţa civilă nr. 156 din 16 septembrie 2008, pronunţată de Tribunalul Gorj, secţia civilă, în Dosar nr. 570/95/2008, rămasă definitivă prin Decizia civilă nr. 47 din 16 februarie 2009, pronunţată de Curtea de Apel Craiova şi irevocabilă prin Decizia civilă nr. 3927 din 22 iunie 2010 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, prin care s-a constatat că sunt îndreptăţiţi să primească drepturilor de inventatori de la societăţile pârâte, acestea fiind obligate să le achite drepturile corespunzătoare anului 2007.
Pentru anul 2008 au formulat ulterior o altă cerere de chemare în judecată cu aceeaşi distribuţie procesuală a părţilor (reclamant, intervenienţi şi pârâte), însă, prin sentinţa civilă nr. 91 din 13 aprilie 2009 a Tribunalului Gorj pronunţată în Dosarul nr. 15628/95/2008, rămasă definitivă prin Decizia civilă nr. 218 din 31 august 2009 a Curţii de Apel Craiova şi irevocabilă prin Decizia civilă nr. 3942 din 22 iunie 2010 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală, s-a constatat că nu sunt îndreptăţiţi să primească drepturile de inventatori de la societăţile pârâte, motiv pentru care, acţiunea lor a fost respinsă ca neîntemeiată.
Revizuenţii susţin că Decizia civilă nr. 3942 din 22 iunie 2010 a Înaltei Curţi este potrivnică sentinţei civile nr. 156 din 16 septembrie 2008, definitivă şi irevocabilă pronunţată în Dosar nr. 570/95/2008 în una şi aceeaşi pricină, între aceleaşi persoane, având aceeaşi calitate, motiv pentru care se solicită admiterea cererii de revizuire şi anularea deciziei 3942 din 22 iunie 2010 a Înaltei Curţi.
Cererea de revizuire este neîntemeiată, potrivit celor ce urmează.
Scopul reglementării cazului de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 7 C. proc. civ. nu este cel al îndreptării hotărârilor greşite prin anularea acestora şi pronunţarea altora, ci acela al respectării principiului autorităţii de lucru judecat, prin restabilirea situaţiei determinate de nesocotirea acestuia.
Pentru a se statua asupra admisibilităţii unei cereri de revizuire în această ipoteză legală, în principiu, trebuie îndeplinite următoarele condiţii: să fie vorba despre hotărâri definitive contradictorii, chiar dacă prin ele nu s-a rezolvat fondul cauzei, să fie vorba despre hotărâri pronunţate în acelaşi litigiu (cu tripla identitate de părţi, obiect şi cauză), hotărârile respective să fi fost pronunţate nu în acelaşi proces, ci în procese sau dosare diferite, iar în al doilea proces, să nu fi fost invocată excepţia puterii de lucru judecat, sau chiar dacă a fost invocată, să nu se fi discutat.
Dintre aceste cerinţe, două sunt de interes pentru speţa dedusă judecăţii: cea referitoare la identitatea de părţi, obiect şi cauză, precum şi cea privind dezbaterea în cel de-al doilea litigiu al excepţiei puterii de lucru judecat, celelalte două fiind în mod evident întrunite: hotărâri definitive, chiar irevocabile, pronunţate în dosare diferite.
În ce priveşte condiţia identităţii de părţi, obiect şi cauză, pornind de la scopul acestui caz de revizuire (evitarea contradicţiilor dintre hotărârile judecătoreşti), aceasta este o cerinţă care valorifică doar efectul negativ al autorităţii de lucru judecat: interzicerea reluării aceleiaşi judecăţi, în condiţiile identităţii de elemente reglementate de art. 1201 C. civ.
Se constată însă, că între cele două cereri tripla identitate nu se verifică, întrucât pretenţiile concrete deduse judecăţii în cele două dosare sunt diferite, primul dintre ele privind drepturile solicitate şi cuvenite inventatorilor pentru anul 2007, în timp ce în dosarul ulterior, aceiaşi inventatori, au solicitat de la aceleaşi pârâte, acordarea drepturilor pentru exploatarea invenţiei în anul 2008.
Totodată, şi cauza cererii de chemare în judecată (causa debendi) este diferită, întrucât situaţia de fapt calificată juridic s-a schimbat: între timp, în cauza ulterioară, a fost exhibată decăderea titularului de brevet din drepturile conferite de acest titlu de protecţie a dreptului de proprietate industrială, ca urmare a neachitării taxelor anuale de menţinere în vigoare a brevetului, conform art. 43 alin. (3) din Legea nr. 64/1991, motiv pentru care, cererea reclamantului şi a intervenienţilor a fost găsită ca neîntemeiată, apreciindu-se că drepturile acestora sunt limitate la perioada de valabilitate a brevetului.
Date fiind cele anterior arătate, reiese că nici efectul pozitiv al autorităţii de lucru judecat al hotărârii judecătoreşti anterioare nu este încălcat, de vreme ce situaţia de fapt nu a rămas neschimbată pentru cele două perioade în discuţie (anul 2007 şi anul 2008), întrucât există deopotrivă încălcare a autorităţii de lucru judecat nu doar atunci când vin în contradicţie dispozitivele hotărârilor judecătoreşti, dar şi atunci când contradicţia operează între considerentele acestora, în sensul de a se nega sau dimpotrivă, de a se afirma ceea ce s-a negat anterior, asupra unei chestiuni litigioase ce a făcut obiect al dezbaterilor şi al verificării jurisdicţionale, autoritatea de lucru judecat având şi o funcţie pozitivă care impune judecăţii ulterioare respectarea unei chestiuni litigioase tranşate deja printr-o hotărâre anterioară, înzestrată cu autoritate de lucru judecat.
Se apreciază că, dată fiind neîndeplinirea cerinţei triplei identităţi, nu mai este necesară verificarea invocării şi analizării de către instanţă a autorităţii de lucru judecat în cea de-a doua pricină.
Având în vedere aceste considerente, Înalta Curte, în baza art. 322 pct. 7 C. proc. civ., va respinge ca nefondată cererea de revizuire.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondată cererea de revizuire formulată de revizuenţii P.C.I. şi S.N., împotriva deciziei civile nr. 3942 din 22 iunie 2010 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi, 15 aprilie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3582/2011. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3537/2011. Civil. Reparare prejudicii erori... → |
|---|
