ICCJ. Decizia nr. 3563/2011. Civil. Nulitate act juridic. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA A-II-A CIVILĂ
Decizia nr. 3563/2011
Dosar nr. 3688/86/2010
Şedinţa publică de la 10 noiembrie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, la data de 29 martie 2010, reclamanta SC R.B. SRL Rădăuţi a chemat în judecată pârâtele SC A.R.X. SRL şi SC J. SA, solicitând instanţei ca, în baza probelor care se vor administra, să constatate nulitatea absolută a convenţiei încheiate între SC J. SA, în calitate de vânzător şi SC A.R.X. SRL, în calitate de cumpărător, materializată în înscrisul intitulat „contract de vânzare-cumpărare” din 18 iunie 2003, cu privire la imobilul constând în parcela virană 866/23, în suprafaţă de 49,51 mp, cota de 1.60/0 din procesul verbal 866/24, reprezentând suprafaţa de 36,67 mp şi terenul aferent parcelei virane 866/7/XL în cotă de 115, reprezentând suprafaţa de 14,992 mp şi spaţiul comercial amplasat pe parcela virană 866/23 şi parcela virană 866/7/XL, în suprafaţă utilă de 111,37 mp din C.F. 12785 a corn. cad. Rădăuţi, pentru cauză ilicită; să se constate că SC R.B. SRL a dobândit prin cumpărare la data de 19.05.2003 de la SC J. SA dreptul de proprietate asupra spaţiului comercial - magazin alimentar nr. 108, situat în Rădăuţi, judeţul Suceava, identic cu parcela 866/15, având o suprafaţă utilă de 141,78 mp şi cu parcela 866/7/XXXIX, având o suprafaţă utilă de 89,13 mp, înscrise în C.F. 12785 Rădăuţi şi să pronunţe o hotărâre care să ţină loc de act autentic de vânzare-cumpărare; cu cheltuieli de judecată.
Prin sentinţa nr. 3018 din 20 septembrie 2010, Tribunalul Suceava, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia autorităţii de lucru judecat cu privire la capătul nr. 2 din cerere (constatare vânzare-cumpărare), a admis excepţia lipsei de interes cu privire la capătul nr. 1 de cerere (nulitate contract), respingând capătul nr. 2 din cerere, pentru autoritate de lucru judecat şi capătul nr. 1 din cerere, ca lipsit de interes. De asemenea, a respins cererea reclamantei de acordare a cheltuielilor de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că, între capătul 2 din prezenta cerere şi cererea de intervenţie, soluţionată definitiv şi irevocabil prin sentinţa nr. 214 din 4 aprilie 2005 pronunţată de Tribunalul Suceava, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. 2447/COM.CA/2004, există tripla identitate prevăzută de art. 1201 C. civ., în sensul că ambele cereri au acelaşi obiect şi anume constatarea dreptului de proprietate al SC R.B. SRL Rădăuţi asupra parcelei virane - magazinul alimentar nr. 108 din municipiul Rădăuţi, în contradictoriu cu SC J. SA Rădăuţi şi SC A.R.X. SRL Rădăuţi (numerele cadastrale diferite provin din renumerotare, după cum arată chiar reclamanta, fiind vorba în fapt de acelaşi imobil); că ambele cereri au aceleaşi părţi şi, în fine, ambele cereri au aceeaşi cauză, apreciind că reclamanta se foloseşte în fundamentarea susţinerilor sale de procesul-verbal de conciliere nr. 35 din 19 mai 2003, în virtutea căruia susţine că a dobândit prin vânzare-cumpărare dreptul de proprietate.
Cu privire la excepţia lipsei de interes a capătului 1 din cerere, tribunalul a considerat că din moment ce capătul de cerere privind constatarea dreptului de proprietate al reclamantei asupra imobilului în cauză a fost respins, aceasta nu mai justifică nici un folos practic în urma anulării convenţiei de vânzare-cumpărare între părţi.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamanta SC R.B. SRL Rădăuţi, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Prin decizia nr. 2 din 21 ianuarie 2011 pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, s-a respins apelul ca nefondat.
Pentru a se pronunţa astfel instanţa de apel a reţinut în principal că în condiţiile în care pretenţia invocată de reclamantă îndreptată împotriva aceloraşi pârâte a fost analizată în mod irevocabil de instanţele de judecată, reiterarea acesteia în prezenta cauză nu are justificare legală.
Împotriva deciziei nr. 2 din 21 ianuarie 2011 pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs SC R.B. SRL invocând motivele de nelegalitate ale articolului 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ.
În dezvoltarea motivelor de recurs se arată că: 1. hotărârea recurată este nemotivată pentru că nu s-a răspuns la apărările decisive invocate prin motivele de apel privitor la excepţia autorităţii de lucru judecat care nu era dată în cauză, iar cât priveşte motivele referitoare la excepţia lipsei de interes acestea nu au fost analizate; 2. hotărârea este dată cu greşita aplicare a dispoziţiilor legale în înţelesul art. 304 pct. 9 raportat la art. 1201 C. civ. şi la condiţiile de exerciţiu ale acţiunii civile prin prisma interesului justificat de reclamant.
Analizând actele şi lucrările dosarului în funcţie de criticile invocate Înalta Curte reţine că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ. poate fi invocat atunci când hotărârea nu cuprinde motive pe care se sprijină sau cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii.
În argumentarea acestui motiv recurenta a susţinut că decizia recurată nu este motivată în sensul că nu s-a răspuns la apărările decisive invocate prin motivele de apel privitor la excepţia autorităţii de lucru judecat, iar în ceea ce priveşte motivele referitoare la excepţia a lipsei de interes nu au fost analizate.
Susţinerile recurentei sunt nefondate întrucât din examinarea deciziei recurate prin prisma motivului de recurs invocat s-a constatat că hotărârea cuprinde motivele de fapt şi de drept pe care se sprijină soluţia dată.
Nu se poate vorbi despre nemotivarea hotărârii faţă de faptul că din considerentele deciziei recurate rezultă că instanţa de apel a analizat cauza atât din perspectiva autorităţii de lucru judecat cât şi din perspectiva interesului ca o condiţie de exerciţiu a acţiunii civile.
Aşadar, instanţa de apel s-a preocupat de analiza apelului prin prisma excepţiei autorităţii lucrului de judecat reţinând că în condiţiile în care pretenţia invocată de reclamantă îndreptată împotriva aceloraşi pârâte a fost analizată prin sentinţa comercială nr. 214 din 4 aprilie 2005 a Tribunalului Suceava, reiterarea acesteia în prezenta cauză nu are justificare legală. Referitor la analiza interesului ca o condiţie de exerciţiu a acţiunii civile instanţa de apel nu şi-a însuşit critica apelantei reţinând în acest sens că prin sentinţa civilă nr. 200 din 19 ianuarie 2009 Judecătoria Rădăuţi a validat convenţia de vânzare-cumpărare încheiată între părţi la data de 2 aprilie 2008 în baza procesului-verbal de conciliere din 19 mai 2003.
Referitor la al doilea motiv de nelegalitate prin invocarea art. 304 pct. 9 C. proc. civ. în sensul că instanţa a aplicat greşit dispoziţiile art. 1201 C. civ. şi la prevederile legale care reglementează condiţiile de exerciţiu ale acţiunii civile, Înalta Cirte reţine că nu este fondat. Astfel, în mod corect s-a reţinut că în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 1201 C. civ. din moment ce pretenţia promovată în justiţie în mod repetativ de care recurenta-reclamantă vizează acelaşi imobil constând în spaţiul comercial – magazin alimentar nr. 108 situat în Rădăuţi. Aşa cum s-a arătat deja prin sentinţa comercială nr. 214 din 4 aprilie 2005 rămasă irevocabilă Tribunalul Suceava a respins cererea reclamantei SC R.B. SRL de constatare a dreptului de proprietate asupra magazinului alimentar nr. 108 situat în Rădăuţi.
În ceea ce priveşte critica recurentei care vizează condiţiile de exerciţiu ale acţiunii civile Înalta Curte reţine că este nefondată deoarece doctrina a arătat că prin interes – ca condiţie de exerciţiu a acţiunii civile – se înţelege folosul practic urmărit de cel ce a pus în mişcare acţiunea civilă. Or, în condiţiile în care capătul de cerere privind constatarea dreptului de proprietate al reclamantei-recurente asupra spaţiului comercial – magazin alimentar nr.108 situat în Rădăuţi a fost respins reiese că aceasta nu mai justifică folosul practic urmărit în obţinerea anulării convenţiei de vânzare-cumpărare încheiată între SC A.R.X. SRL şi SC J. SA.
Având în vedere considerentele arătate Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta SC R.B. SRL împotriva deciziei nr. 2 din 21 ianuarie 2011 a Curţii de Apel Suceava, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 10 noiembrie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3564/2011. Civil. Alte cereri. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3562/2011. Civil. Pretenţii. Recurs → |
|---|
