ICCJ. Decizia nr. 3564/2011. Civil. Alte cereri. Recurs
Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA A-II-A CIVILĂ
Decizia nr. 3564/2011
Dosar nr. 1946/118/2006
Şedinţa publică de la 10 noiembrie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Reclamanta SIF Transilvania prin acţiunea introdusă pe rolul Tribunalului Constanţa, secţia comercială, a solicitat în contradictoriu cu pârâta SC F.V.D. SA constatarea nulităţii Hotărârii Adunării Generale Extraordinare a acţionarilor adoptată de SC F.V.D. SA la data de 13 iunie 2006 referitoare la aprobarea modificării actului constitutiv al pârâtei în referire la „structura acţionariatului prin cooptarea persoanelor fizice conform contractului de cesiune” şi la modificarea art. 12 lit. c) şi art. 18 prin completarea acestuia cu lit. j) din statutul societăţii, pentru motivele de nulitate arătate, iar în subsidiar anularea hotărârii.
Prin sentinţa civilă nr. 161 din 3 noiembrie 2008 Tribunalul Constanţa, secţia comercială, a admis acţiunea reclamantei, a dispus anularea Hotărârii adoptată de Adunarea Generală Extraordinară a Acţionarilor SC F.V.D. SA la data de 13 iunie 2006 a respins cererea de intervenţie în interes alăturat pârâtei formulată de intervenienta Asociaţia Programul Acţiunilor Salariaţilor SC F.V.D. SA Medgidia, ca neîntemeiată.
În temeiul art. 246 C. proc. civ. s-a luat act de renunţarea la judecata cererii de intervenţie în interesul pârâtei formulată de intervenienţii M.J., s.a.
A fost respinsă cererea de intervenţie în interes alăturat pârâtei formulată de intervenienţii D.I., ş.a., ca neîntemeiate.
A obligat pârâta SC F.V.D. SA la plata către reclamantă a sumei de 40,3 lei cheltuieli de judecată reprezentând taxe judiciare de timbru.
Împotriva acestei sentinţe intervenientul C.P. a formulat apel înregistrat pe rolul Curţii de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, contencios administrativ şi fiscal.
Prin încheierea din data de S19 mai 2011 Curtea de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, contencios administrativ şi fiscal, în temeiul dispoziţiilor art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., a dispus suspendarea judecării apelului formulat de intervenientul C.P., reţinând, în esenţă, că nici una din părţi nu a solicitat judecata în lipsă şi deşi legal citate, acestea nu s-au prezentat în instanţă.
Împotriva acestei încheieri reclamanta SIF Transilvania SA a declarat recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 3041 C. proc. civ., susţinând, în esenţă, că încheierea instanţei de apel este netemeinică şi legală întrucât deşi au solicitat în scris judecata în lipsă, instanţa a constatat în mod greşit că nici una din părţi nu a solicitat acest lucru.
Pentru acest motiv a solicitat admiterea recursului.
Recursul este fondat.
Curtea, verificând încheierea recurată în raport de criticile formulate de recurenta-reclamantă, de dispoziţiile legale incidente în cauză şi de mijloacele de probă administrate dar şi sub toate aspectele, astfel cum prevede art. 3041 C. proc. civ., a constatat că este afectată legalitatea şi temeinicia acesteia, pentru considerentele care succed.
Norma juridică din art. 242 pct. 2 C. proc. civ. referitoare la suspendarea voluntară determinată de lipsa părţilor, are caracter imperativ iar nu facultativ şi drept urmare, obligă instanţa de judecată să dispună suspendarea judecăţii dacă niciuna dintre părţi nu se înfăţişează la strigarea pricinii şi nu s-a cerut judecarea în lipsă, conform art. 242 alin. (1) din acelaşi cod.
Pentru termenul de judecată din 19 mai 2011 când a fost pronunţată încheierea recurată reclamanta SIF Transilvania SA a formulat şi depus la dosar note scrise înregistrate la instanţă la data de 11 aprilie 2011, fila 329 dosar apel, prin care a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Deşi notele scrise exprimând poziţia procesuală a reclamantei privind perimarea de drept a apelului există la dosar, în încheierea de şedinţă nu este menţionată depunerea acestora prin compartimentul de registratură, astfel că instanţa nu le-a luat în examinare, neobservând astfel solicitarea recurentului reclamant de a se judeca în lipsă.
Exprimarea în scris, de către reclamantă, a poziţiei sale faţă de judecata cauzei face ca dispoziţiile art. 242 alin. (2) C. proc. civ. să fie aplicabile.
În acest context, procedând la aplicarea art. 242 alin. (1) punctul 2 C. proc. civ., instanţa de apel a făcut o greşită aplicare a legii, încheierea pronunţată fiind supusă casării cu trimiterea cauzei spre continuarea judecăţii aceleiaşi instanţe de apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanta Societatea de Investiţii Financiare „Transilvania” SA împotriva încheierii din 19 mai 2011 a Curţii de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, contencios administrativ şi fiscal.
Casează încheierea recurată şi trimite cauza aceleiaşi instanţe spre continuarea judecăţii.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 10 noiembrie 2011.
← ICCJ. Decizia nr. 3566/2011. Civil. Revendicare. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3563/2011. Civil. Nulitate act juridic. Recurs → |
---|