ICCJ. Decizia nr. 3644/2011. Civil. Pretenţii. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 3644/2011
Dosar nr. 1807/54/2010
Şedinţa publică din 4 mai 2011
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin Decizia civilă nr. 1270 din 18 noiembrie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Craiova s-a dispus respingerea cererii de revizuire formulată de revizuenta D.L. împotriva deciziei civile nr. 706 din 19 mai 2010, pronunţată de Curtea de Apel Craiova în Dosarul nr. 8011/101/2009, în contradictoriu cu intimaţii C.P. şi I.Ş.J. Mehedinţi.
Revizuirea a fost promovată împotriva deciziei civile nr. 706 din 19 mai 2010 de Curtea de Apel Craiova în recurs şi pentru a se pronunţa astfel instanţa a reţinut următoarele:
Revizuirea este o cale de atac extraordinară şi de retractare a hotărârii judecătoreşti prin care nu se exercită un control judiciar propriu-zis, dezbaterile fiind limitate la admisibilitatea revizuirii şi la faptele pe care se întemeiază - potrivit art. 326 alin. (3) C. proc. civ.
Potrivit disp. art. 322 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri ramase definitivă în instanţa de apel sau prin neapelare, precum şi a unei hotărâri dată de o instanţă de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere în cazurile prevăzute expres şi limitativ de lege, la pct. 1-9.
În cauză s-au invocat următoarele cazuri prevăzute de lege:
3 - dacă obiectul pricinii nu se află în fiinţă;
4 - dacă un judecător, martor sau expert, care a luat parte la judecată, a fost condamnat definitiv pentru o infracţiune privitoare la pricină sau dacă hotărârea s-a dat în temeiul unui înscris declarat fals în cursul sau în urma judecăţii ori dacă un magistrat a fost sancţionat disciplinar pentru exercitarea funcţiei cu rea-credinţă sau gravă neglijenţă în acea cauză;
5 - dacă, după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reţinute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfăţişate dintr-o împrejurare mai presus de voinţa părţilor, ori dacă s-a desfiinţat sau s-a modificat hotărârea unei instanţe pe care s-a întemeiat hotărârea a cărei revizuire se cere;
6 - dacă statul ori alte persoane juridice de drept public sau de utilitate publică, dispăruţii, incapabilii sau cei puşi sub curatelă nu au fost apăraţi de loc sau au fost apăraţi cu viclenie de cei însărcinaţi să-i apere;
7- dacă există hotărâri definitive potrivnice date de instanţe de acelaşi grad sau de grade deosebite, în una sau aceeaşi pricină, între aceleaşi persoane, având aceeaşi calitate. Aceste dispoziţii se aplică şi în cazul când hotărârile potrivnice sunt date de instanţe de recurs, cazul când una dintre instanţe este Curtea Supremă de Justiţie, cererea de revizuire se va judeca de această instanţă;
8 - dacă partea a fost împiedicată să se înfăţişeze la judecată şi să înştiinţeze instanţa despre aceasta, dintr-o împrejurare mai presus de voinţa sa.
Privitor la cazul de revizuire prevăzut la pct. 3, cererea este neîntemeiată.
Sintagma „obiectul pricinii nu se află în fiinţă", desemnează ideea de dispariţie fizică a unui bun. În speţă, acţiunea promovată a avut ca obiect acordarea unor sume băneşti eu titlu e despăgubiri pentru daune morale, invocându-se ca temei, răspunderea civilă delictuală şi a „bun" ocrotit o valoare nepatrimonială legată de demnitatea persoanei. Prin urmare, obiectul derivat asupra căruia poartă acţiunea în speţa de faţă îl reprezintă valoarea nepatrimonială prejudiciată invocată de reclamant, element şi condiţie de angajare a răspunderii civile delictuale a autorului, care săvârşeşte fapta delictuală prejudiciabilă, aflată în legătură de cauzalitate cu primul.
Împrejurarea că fapta producătoare de prejudicii reţinută în sarcina pârâtei, a avut ca element constitutiv o anumită conduită ce a fost apreciată pe fond ca fiind circumscrisă şi unei atitudini discriminatorii, este un element al judecăţii în stabilirea modului de aplicare la datele concrete ale speţei, a regulilor care guvernează răspunderea civilă delictuală.
Revizuenta a mai invocat că eleva nu este de etnie rromă, fiind de naţionalitate română şi că nu a fost primită în clasă din motive ce ţin de litera şi spiritul Regulamentului privind transferul elevilor, nefiind discriminată.
Invocarea inexistenţei discriminării în sensul arătat şi argumentat de revizuentă, dar şi prin neapartenenţa copilului la etnia rromă, ori prin evidenţierea altor cauze care au generat refuzul de primire în clasă - nu este de natură să conducă la concluzia că obiectul pricinii nu se află în fiinţă în sensul arătat în precedent şi în sensul la care se referă dispoziţiile legale invocate. De asemenea, o astfel de analiză echivalează cu repunerea în discuţie a faptei şi prejudiciului, ca elemente ale răspunderii civile delictuale, fiind inadmisibil un asemenea demers. Acestea sunt împrejurări şi probleme de fond tranşate, care au fost discutate cu ocazia rezolvării litigiului în fond.
Privitor la cazul de revizuire prevăzut la pct. 4, cererea este neîntemeiată.
În cauză s-a invocat faptul că se desfăşoară cercetări penale, nefinalizate, împotriva a doi magistraţi, o cercetare disciplinară împotriva unui magistrat, dar şi o cercetare împotriva apărătorului părţii adverse. De asemenea, se mai susţine că la dosar sunt două înscrisuri - declaraţii contradictorii ale martorului D.V., astfel că depoziţia sa nu trebuie luată în seamă.
Or, cazul de revizuire invocat reglementează clar şi fără echivoc situaţia în care un judecător, martor sau expert, care a luat parte la judecată, a fost condamnat definitiv pentru o infracţiune privitoare la pricină.
Fiind o cale extraordinară de atac, revizuirea este admisibilă numai în limitativ prevăzute de lege. Deci, revizuirea nu poate fi exercitată pentru alte motive decât cele prevăzute de lege. Prin urmare, motivele invocate de revizuentă în privinţa cazului invocat, nu se încadrează în ipoteza normei, neexistând condamnări definitive pentru infracţiuni legate de pricină, ale persoanelor indicate.
Privitor la cazul de revizuire prevăzut la pct. 5, cererea este neîntemeiată.
Pentru a fi admisă revizuirea este necesar ca înscrisul nou invocat să îndeplinească în mod cumulativ următoarele condiţii:
Pentru a fi admisă revizuirea este necesar ca înscrisul nou invocat să îndeplinească în mod cumulativ următoarele condiţii:
- partea interesată să se bazeze pe un înscris probator nou care să nu fi fost procesul în care s-a pronunţat hotărârea atacată.
- înscrisul invocat să fi existat la data când a fost pronunţată hotărârea ce se cere a fi revizuită.
- înscrisul să nu fi putut fi produs în procesul în care s-a pronunţat hotărârea atacată, fie pentru că a fost reţinut de partea potrivnică, fie dintr-o împrejurare mai presus de voinţa părţii.
- înscrisul invocat pentru revizuire să fie determinant, în sensul că, dacă ar fi fost cunoscut de instanţă cu ocazia judecării pricinii, soluţia ar fi putut fi alta decât cea pronunţată.
- înscrisul nou trebuie prezentat de partea care exercită revizuirea şi nu poate pretinde instanţei să-l administreze din oficiu.
În cauză, înscrisul la care se referă revizuenta este reprezentat de o hotărâre judecătorească prin care s-a aplicat sancţiunea anulării ca netimbrate a căii de atac a apelului în dosarul indicat. Revizuenta înţelege să deschidă discuţia privind modul de rezolvare a unei probleme de drept, aceea a scutirii sau nu, de obligaţia de timbraj a unei acţiuni de genul celei promovate în cauză, invocând în acest sens particularităţile speţei şi evoluţia cronologică a unor dosare civile/penale, din care ultimul finalizat la parchet prin ordonanţă de scoatere de sub urmărire penală.
Din capul locului trebuie subliniat că elementele şi argumentele invocate ţin în mod exclusiv de o problemă de drept a cărei rezolvare este rezervată instanţelor de judecată în etapele procesuale ale primei instanţe şi ale instanţelor de control judiciar, apel şi recurs - căi de atac de reformare, iar nu de retractare. Or, aşa cum s-a arătat în precedent, revizuirea nu este o cale de atac de reformare, ci de retractare. Prin urmare, nu se va mai analiza dacă înscrisul invocat întruneşte cerinţele legale arătate în precedent.
Oricum, ordonanţa de scoatere de sub urmărire penală din 20 septembrie 2007 a Parchetului pe lângă Judecătoria Strehaia nr. 476/P/2007 prin care s-a aplicat o sancţiune administrativă, nu este un înscris nou în sensul legii, ca şi declaraţiile calificate de revizuentă ca fiind contradictorii, ale lui C.P. date în acelaşi dosar penal.
În aceeaşi ordine de idei, susţinerea revizuentei în sensul că în temeiul dispoziţiile art. 322 pct. 5 C. proc. civ., este posibilă şi prezentarea unor legi descoperite şi care nu au fost înfăţişate instanţei, este neîntemeiată. Această împrejurare nu se încadrează în cazul de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 5 C. proc. civ., astfel că instanţa de revizuire nu va analiza acest motiv arătat de parte din perspectiva altor cerinţe legale de admisibilitate, sau, eventual, al obiectului de reglementare ori incidenţei în cauză a actului normativ invocat, OUG nr. 26/1997 (în prezent abrogă prin Legea nr. 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului).
Privitor la cazul de revizuire prevăzut la pct. 6, cererea este neîntemeiată.
Cazul reglementat de pct. 6, se referă la situaţia în care statul ori alte persoane juridice de drept public sau de utilitate publică, dispăruţii, incapabilii sau cei puşi sub curatelă nu au fost apăraţi deloc sau au fost apăraţi cu viclenie de cei însărcinaţi sa-i apere. Punctual, în evocarea acestui caz, revizuenta a arătat că preşedintele completului de recurs, a refuzat în ziua judecăţii de la 12 mai 2010, să pună dosarul la dispoziţia avocatului angajat al recurentei D.L., astfel că în cauză a pledat numai avocatul reclamantului.
Or, prin motivul invocat de revizuentă, pretinsa lipsă de apărare nu se referă la o persoană dispărută, incapabilă sau pusă sub curatelă. Prin urmare, verificarea cu privire la realitatea susţinerilor, apare de prisos, câtă vreme cerinţele legale sunt cumulative şi de strictă interpretare.
Privitor la cazul de revizuire prevăzut la pct. 7, cererea este neîntemeiată.
Revizuirea pentru contrarietate de hotărâri, bazată pe art. 322 pct. 7 C. proc. civ, este întemeiată dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiţii: 1. existenţa unor hotărâri judecătoreşti definitive, care să fie potrivnice (contradictorii); 2. hotărârile judecătoreşti în cauză să fie pronunţate în dosare diferite; 3. să existe tripla identitate de părţi, obiect şi cauză; 4. în cel de-al doilea proces să nu se fi invocat excepţia autorităţii de lucru judecat sau, dacă a fost invocată, să nu se fi analizat.
Or, în cauză hotărârea invocată dată de Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, nu este o hotărâre judecătorească în sensul la care se referă ipoteza normei. Aşadar, verificarea celorlalte cerinţe legale arătate în precedent, apare de prisos, fiind suficientă constatarea neîndeplinirii unei cerinţe, câtă vreme acestea trebuie îndeplinite cumulativ.
Privitor la cazul de revizuire prevăzut la pct. 8, cererea este neîntemeiată.
Revizuenta arată că nu a putut să se înfăţişeze la proces şi să angajeze din timp avocat, având în vedere problemele de sănătate pe care le-a avut soţul său.
Judecata în cauză nu s-a făcut în lipsă.
Potrivit art. 67 C. proc. civ., părţile pot să exercite drepturile procedurale personal sau prin mandatar. Dacă mandatul este dat unei alte persoane decât un avocat, mandatarul nu poate pune concluzii decât prin avocat, iar asistarea de către avocat nu este cerută licenţiaţilor în drept, când sunt mandatari în pricinile soţului, potrivit art. 67 alin. (4) şi (5) C. proc. civ.
În orice caz, dacă mandatul nu este dat unui avocat, iar mandantul este prezent în instanţă, mandatul încetează, căci mandatarul neavocat nu poate să asiste, ci să reprezinte. De asemenea, de principiu, înfăţişarea părţilor la proces nu este obligatorie. Dar, dacă partea înţelege să nu solicite judecata în lipsă, exercitarea drepturilor procedurale se face personal sau prin mandatar, aşa cum s-a arătat în precedent.
Într-adevăr, revizuenta, recurentă-pârâtă în dosar, a împuternicit pe soţul său D.I., prin procura generală autentificată din 10 decembrie 2007, să o reprezinte în toate dosarele civile sau penale în care mandanta este parte, să formuleze orice cereri, să angajeze apărător, să încheie tranzacţii şi să o reprezinte inclusiv în faza de executare silită a unei hotărâri judecătoreşti, în caz de contestaţie la executare. Din actul medical depus la dosar, rezultă că mandatarul D.I. a fost internat în spital în perioada 16 aprilie-26 aprilie 2010, fiind externat vindecat, perioada de internare fiind plasată anterior judecării recursului, 12 mai 2010, zi de dezbateri, intervalul de timp fiind de 15 zile.
Mai mult, recurenta a avut şi mandatar avocat prezent în ziua dezbaterilor, potrivit legii, asistă partea atunci când este prezentă şi o reprezintă atunci când este lipsă. Apărătorul a pus concluzii orale scurte şi a solicitat amânarea pronunţării pentru depunerea de concluzii scrise, cauza fiind amânată în acest sens. În acest context, momentul angajării avocatului apare lipsit de relevanţă.
Toate aceste elemente, inclusiv prezenţa avocatului ales şi care a reprezentat partea, deci a exercitat drepturile procedurale pentru partea care l-a ales, conduc la concluzia că nu este incident nici cazul de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 8 C. proc. civ., privind împiedicarea părţii de a se înfăţişa la judecată şi imposibilitatea înştiinţării instanţei, din motive mai presus de voinţa părţii.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs revizuenta D.L., întemeiat pe dispoziţiile art. 327 alin. (1) şi (2) C. proc. civ.
A solicitat revizuirea tuturor hotărârilor potrivnice ei, în toate ciclurile de judecată din această cauză în sensul art. 23 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 deoarece art. 318 C. proc. civ. nu prevede că hotărârea dată în fond în revizuire este irevocabilă ci menţionează căile de atac, conform legii.
Curtea de Apel Craiova nu a ţinut cont de actele şi motivările sale privind art. 322 pct. 3, 4, 5, 6, 7 şi 8 C. proc. civ.
Instanţa de revizuire nu a ţinut cont de art. 322 alin. (3) C. proc. civ. din următoarele considerente: nu a existat discriminare rasială conform Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării, hotărârea pronunţată de acesta fiind concludentă, eleva este de naţionalitate română şi nu de etnie rromă, conform foii matricole clasele I–VIII V. – judeţul Mehedinţi.
În cauză este incident art. 322 pct. 5 C. proc. civ., deoarece s-au descoperit înscrisuri noi după pronunţarea hotărârii: foaia matricolă pe numele C.R., împrejurarea că Primăria B., Judeţul Mehedinţi, Primăria V., judeţul Mehedinţi şi Protecţia Copilului – judeţul Mehedinţi, nu au îndeplinit nici o cerinţă sau act menţionat de OUG nr. 26/1997, ordonanţa Parchetului de pe lângă Judecătoria Strehaia din care rezultă că C.P. nu a fost parte în proces şi declaraţiile de martor ale lui C.P.A. din care rezultă că nu a avut dosar penal contra ei, certificatul medical al soţului ei D.I.
În cauză este incident art. 322 pct. 6 C. proc. civ., deoarece avocata sa nu a avut acces la dosar.
Solicită admiterea recursului, anularea deciziei civile nr. 1270 din 18 noiembrie 2010 şi a tuturor hotărârilor potrivnice ei.
Intimatul a formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului.
Examinând recursul declarat de revizuentă instanţa reţine următoarele:
Conform art. 328 alin. (1) C. proc. civ., hotărârea dată asupra revizuirii este supusă căilor de atac prevăzută de lege pentru hotărârea revizuită.
În cauză Decizia civilă nr. 706 din 19 mai 2010 a fost pronunţată de Curtea de Apel Craiova în recurs, situaţie în care Decizia civilă nr. 1270 din 18 noiembrie 2010 pronunţată de aceeaşi instanţă în cererea de revizuire, nu mai este susceptibilă de revizuire, fiind irevocabilă.
În consecinţă, împotriva hotărârii pronunţate în cererea de revizuire a deciziei unei instanţe de recurs, nu poate fi exercitată nicio cale de atac deoarece hotărârea pronunţată este irevocabilă, situaţie în care recursul astfel promovat este inadmisibil.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca inadmisibil recursul declarat de revizuienta D.L. împotriva deciziei nr. 1270 din 18 noiembrie 2010 a Curţii de Apel Craiova, secţia I civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 4 mai 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3645/2011. Civil. Limitarea exercitării... | ICCJ. Decizia nr. 3643/2011. Civil. Pretenţii. Recurs → |
|---|
