ICCJ. Decizia nr. 3683/2011. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 3683/2011
Dosar nr. 4078/109/2009
Şedinţa publică din 5 mai 2011
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 48 din 01 martie 2010, Tribunalul Argeş, secţia civilă, a admis acţiunea formulată de reclamanţii I.C.N.M. şi Ş.C., în contradictoriu cu pârâţii Primarul Municipiului Piteşti, Primăria Municipiului Piteşti şi Municipiul Piteşti, prin Primar şi a modificat în parte dispoziţia din 07 octombrie 2009 emisă de Primarul Municipiului Piteşti, în sensul că a constatat că petenţii sunt îndreptăţiţi la despăgubiri pentru terenul în suprafaţă de 150 m.p. situat în Piteşti, strada S., judeţul Argeş. A fost menţinută în rest dispoziţia.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut că, reclamanţii au formulat notificare, în temeiul Legii nr. 10/2001, prin care au solicitat să fie despăgubiţi în bani pentru imobilul situat în Piteşti, strada S., expropriat prin Decretul nr. 196/1984, compus din teren în suprafaţă de 150 m.p. şi construcţie în suprafaţă de 89,99 m.p., arătând că terenul este ocupat de detalii de sistematizare.
Prin dispoziţia din 7 octombrie 2009 emisă de Primarul Municipiului Piteşti, s-a respins cererea de acordare de despăgubiri băneşti şi orice fel de despăgubiri pentru teren şi s-a propus acordarea de măsuri reparatorii în condiţiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005 pentru construcţii.
Tribunalul a constatat că, prin notificarea formulată, reclamanţii au solicitat doar suprafaţa de 150 m.p., pentru care doreau să primească despăgubiri, iar prin contestaţie au solicitat restituirea în natură a unei suprafeţe de teren de 350 m.p., urmând ca instanţa să analizeze legalitatea şi temeinicia dispoziţiei prin prisma notificării formulate, şi nu a contestaţiei.
Astfel, s-a reţinut că reclamanţii au făcut dovada îndreptăţirii la măsuri reparatorii pentru terenul în suprafaţă de 150 m.p. solicitat prin notificare, pe care se află edificate construcţiile pentru care, chiar pârâta a propus acordarea de măsuri reparatorii.
Prima instanţă a reţinut că, în speţă, sunt aplicabile dispoziţiile art. 11 alin. (4) din Legea nr. 10/2001, având în vedere că imobilul a fost expropriat prin Decretul nr. 196/1984, construcţiile au fost demolate, iar terenul este afectat de detalii de sistematizare, astfel că cei doi reclamanţi sunt îndreptăţiţi la despăgubiri şi pentru terenul în suprafaţă de 150 m.p. şi nu numai pentru construcţiile în suprafaţă de 89,99 m.p., aşa cum în mod greşit s-a stabilit prin dispoziţia contestată.
Curtea de Apel Piteşti, secţia civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale şi pentru cauze cu minori şi de familie, prin Decizia nr. 65/A din 10 mai 2010, a respins ca nefondat apelul declarat de pârâţi împotriva sentinţei Tribunalului, reţinând că, în raport de starea de fapt stabilită în baza probelor administrate, în mod corect prima instanţă a considerat aplicabile dispoziţiile art. 11 alin. (4) din Legea nr. 10/2001, fiind vorba de un imobil expropriat, ale cărui construcţii au fost demolate, în prezent afectat de detalii de sistematizare.
Din coroborarea Decretului prezidenţial nr. 196/1984 cu tabelul Anexă nr. 1 la acest decret şi cu adeverinţa din 27 septembrie 2001 emisă de SC AC SA, din proprietatea lui Ş.C. şi a lui G.M. s-a expropriat, atât terenul în suprafaţă de 150 m.p., cât şi construcţia în suprafaţă de 89,99 m.p., astfel că dispoziţiile reparatorii în materie se aplică şi pentru teren, nu numai pentru construcţie.
Instanţa de apel a mai reţinut că, deşi pârâţii contestă dreptul de proprietate asupra terenului ca existând în patrimoniul reclamanţilor înainte de expropriere, aceştia nu au adus dovezi în sensul apartenenţei terenului respectiv altei persoane.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs pârâţii Primarul Municipiului Piteşti, Primăria Municipiului Piteşti şi Municipiul Piteşti, prin Primar, care, fără să indice niciunul din motivele prevăzute de art. 304 C. proc. civ., au arătat că, în mod greşit instanţa de apel a apreciat că reclamanţii sunt îndreptăţiţi la acordarea de măsuri reparatorii şi pentru teren, în condiţiile în care aceştia nu au făcut dovada dreptului de proprietate pentru teren.
Astfel, recurenţii au susţinut că nici în faţa instanţei de apel nu s-a făcut dovada cu înscrisuri în sensul că terenul le-ar fi aparţinut reclamanţilor anterior preluării de către stat, iar din actele ce au fost prezentate şi avute în vedere la emiterea dispoziţiei contestate, rezultă că autorii reclamanţilor au primit terenul respectiv ca lot ajutător, în vederea edificării construcţiei, aceştia nefăcând dovada cu acte a dreptului de proprietate cu privire la terenul în litigiu.
Recursul este nul, pentru considerentele la care ne vom referi în continuare.
Conform art. 3021 lit. c) din C. proc. civ., cererea de recurs trebuie să cuprindă motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat.
Recursul se motivează, conform art. 303 alin. (1) C. proc. civ., prin însăşi cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs, motivele de recurs sunt prevăzute limitativ în art. 304 pct. 1-9 din C. proc. civ., iar art. 306 alin. (1) C. proc. civ. prevede că recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazurilor prevăzute la alin. (2), care se referă la motivele de ordine publică.
A motiva recursul înseamnă, pe de o parte, arătarea motivului de recurs prin indicarea unuia dintre motivele prevăzute limitativ de art. 304 C. proc. civ., iar, pe de altă parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici privind modul de judecată al instanţei care a pronunţat hotărârea atacată, raportat la motivul de recurs invocat.
Faţă de faptul că nu constituie motiv de recurs orice nemulţumire a părţii cu privire la soluţia pronunţată, instanţa de recurs poate examina numai criticile privitoare la hotărârea atacată care fac posibilă încadrarea în art. 304 C. proc. civ.
În speţă, nu s-au formulat critici privind soluţia respingerii apelului pronunţată prin Decizia recurată, care să facă posibilă încadrarea în acest text.
Dezvoltarea criticilor formulate de recurenţi vizează doar situaţia de fapt şi modul în care instanţa de apel a făcut aprecierea probelor cu privire la dovada dreptului de proprietate asupra terenului în suprafaţă de 150 m.p.
Or, modul în care instanţa de judecată a făcut aprecierea probelor nu reprezintă o critică de legalitate, iar aprecierea probelor nu poate face obiect de analiză în recurs, deoarece pct. 11 al art. 304 C. proc. civ. a fost abrogat prin OUG nr. 138/2000.
Faţă de cele expuse mai sus, conform art. 306 alin. (1) C. proc. civ., se va constata nul recursul declarat de pârâţi.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Constată nul recursul declarat de pârâţii Primarul Municipiului Piteşti, Primăria Municipiului Piteşti şi Municipiul Piteşti, prin Primar, împotriva deciziei nr. 65/A din 10 mai 2010 a Curţii de Apel Piteşti, secţia civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 5 mai 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3684/2011. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3681/2011. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
