ICCJ. Decizia nr. 3778/2011. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 3778/2011
Dosar nr. 306/45/2010
Şedinţa publică din 9 mai 2011
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin decizia civilă nr. 440/R din 24 martie 2010 a Tribunalului Vaslui s-a admis recursul declarat de recurentele Primarul mun. Vaslui şi Primăria municipiului Vaslui împotriva sentinţei civile nr. 3857 din 27 noiembrie 2009 a Judecătoriei Vaslui pe care a casat-o în parte cu privire la soluţia pe contestaţia la titlu.
A fost declinată competenţă de soluţionare a contestaţiei la titlu formulată de Primarul municipiului Vaslui şi Primăria municipiului Vaslui în contradictoriu cu F.G. şi F.E., vizând lămurirea deciziei 89 din 23 mai 2008 a Curţii de Apel Iaşi, la Curtea de Apel Iaşi.
S-a disjuns recursul declarat de recurentele Primarul municipiului Vaslui şi Primăria municipiului Vaslui împotriva sentinţei: civile 3857 din 27 noiembrie 2009 a Judecătoriei Vaslui privind contestaţia la executare propriu-zisă şi s-a acordat termen la 21 aprilie 2010, pentru când vor fi citate părţile.
Pentru a hotărî astfel s-au reţinut următoarele:
Contestaţia la executare cu care a fost investită Judecătoria Vaslui nu are precizat temeiul în drept, dar motivarea acestei acţiuni constă în imposibilitatea punerii în executare a deciziei 89 din 23 mai 2008 a Curţii de Apel Iaşi, pentru că suprafaţa restituită prin acest titlu, de 723 mp cuprinde şi o suprafaţă care nu se află în posesia debitorilor, ci a unui alt proprietar - SC L.S. SRL.
La termenul din 30 octombrie 2009, la prima instanţă, reprezentantul contestatorilor a arătat că prezenta contestaţie la executare vizează lămurirea titlului, iar la termenul din 24 martie 2010, în recurs, acesta a arătat că prezenta acţiune reprezintă o contestaţie la executare propriu - zisă prin care solicită anularea actelor de executare şi o contestaţie la titlu prin care urmăreşte lămurirea titlului executoriu - decizia Curţii de Apel Iaşi.
În dosarul nr. 236/2009 al Biroului Executorului Judecătoresc A.L. s-a început executarea silită prin somaţia din 2 septembrie 2009 pentru punerea în executare a deciziei nr. 89 din 23 mai 2008 a Curţii de Apel Iaşi, respectiv pentru predarea silită a imobilului.
Prin decizia 89 din 23 mai 2008 s-a admis apelul şi s-a schimbat în parte sentinţa 175 din 22 februarie 2006 a Tribunalului Vaslui în sensul că s-a dispus restituirea unei suprafeţe mai mari decât cea stabilită prin sentinţă, respectiv restituirea în natură a suprafeţei de 723 mp.
Conform art. 400 alin. (2) C. proc. civ. contestaţia la titlu se introduce la instanţa care a pronunţat hotărârea ce se execută.
Întrucât în cauză se execută decizia nr. 89 /2008 a Curţii de Apel Iaşi, rezultă că este de competenţa Curţii de Apel Iaşi să soluţioneze contestaţia la titlu.
Întrucât normele prevăzute de art. 400 alin. (2) C. proc. civ. sunt imperative, s-a reţinut motivul de nelegalitate al sentinţei 385 din 27 noiembrie 2009, prevăzut de art. 304 pct. 3 C. proc. civ. şi, în temeiul art. 312 alin. (6) C. proc. civ., s-a admis recursul, s-a casat în parte sentinţa şi s-a declinat competenţa judecării contestaţiei la titlu la Curtea de Apel Iaşi.
Întrucât contestaţia la executare propriu - zisă este de competenţa instanţei de executare - judecătoria, s-a disjuns recursul formulat împotriva sentinţei 3857 din 27 noiembrie 2009 a Judecătoriei Vaslui privind acest tip de contestaţie şi s-a acordat termen.
Primind cauza spre soluţionare, Curtea a constatat următoarele:
Prin contestaţia la executare s-a cerut lămurirea titlului executoriu, decizia civilă nr. 89 din 23 mai 2008 a Curţii de Apel Iaşi.
În motivarea contestaţiei s-au invocat următoarele:
Ca urmare a cererii reclamantului F.G. de punere în posesie cu suprafaţa de 723 mp ce i-a fost restituită prin decizia civilă nr. 89 din 23 mai 2008, s-a procedat la efectuarea măsurătorilor şi s-a constatat că o parte din suprafaţa de teren din titlu se suprapune peste proprietatea unui terţ, SC L.S. SRL.
Chiar şi în aceste condiţii în care s-a constatat că nu se poate aduce la îndeplinire hotărârea, au întocmit procesul verbal de punere în posesie nr. 14561 din 24 iulie 1994 pe care reclamantul a refuzat să îl semneze.
S-a susţinut că în mod eronat Curtea de Apel Iaşi a dispus restituirea în natură a suprafeţei de 723 mp, stabilind că aceasta este liberă în condiţiile în care suprafaţa liberă a rezultat printr-un artificiu al operaţiei de translaţiune a proprietăţii spre sud-vest, înspre strada Traian, rezultând astfel o suprapunere peste proprietatea altor persoane.
Contestatorii au precizat obiectul contestaţiei ca fiind lămurirea înţelesului întinderii şi aplicării titlului executoriu.
Prin decizia civilă nr. 89 din 23 iunie 2008 a Curţii de Apel Iaşi rămasă irevocabilă s-a dispus restituirea în natură către reclamante a terenului în suprafaţă de 723 mp situat în Vaslui, astfel cum a fost identificat în planşa nr. 1 anexă a raportului de expertiză întocmit de expertul P.A., raport ce face parte din decizie.
În planşa 1 a raportului de expertiză, terenul este delimitat şi identificat în mod clar de natură a se putea pune în executare.
Contestaţia la executare care vizează lămurirea dispozitivului poate fi primită în cazul în care dispozitivul hotărârii nu este clar sau echivoc, fără a se modifica situaţia reţinută definitiv, cu putere de lucru judecat.
Prin urmare, în acest cadru nu se poate repune în discuţie şi a se combate situaţia ce fapt care şi-a primit o soluţie în procesul de fond.
Or, pe de o parte prin contestaţie se critică soluţia dată prin decizia Curţii de Apel, ceea ce nu este posibil pe această cale, iar pe de altă parte se constată că dispozitivul deciziei cuprinde date care să permită executarea lui, cu atât mai mult cu cât în cauză prin procesul verbal din 16 septembrie 2009, întocmit în dosarul de executare nr. 236/2004 al Biroului Executorului Judecătoresc A.I. s-a procedat la identificarea, delimitarea terenului în suprafaţă de 723 mp, deci la punerea în executare, ceea ce înseamnă că dispozitivul deciziei este clar şi se poate pune în executare.
Susţinerile contestatorilor că terenul restituit intimatului s-a suprapus cu terenul unor terţe persoane, nu au relevanţă în soluţionarea contestaţiei la titlu şi nu pot fi valorificate pe această cale.
Drept urmare contestaţia la titlu formulată este neîntemeiată, dispozitivul deciziei fiind clar şi a fost pus în executare.
Astfel, faţă de consideratele expuse, Curtea de Apel Iaşi, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, prin decizia civilă nr. 94 din 11 iunie 2010 a respins contestaţia la titlu formulată de Primarul municipiului Vaslui şi Primăria municipiului Vaslui, în contradictoriu cu intimaţii F.G. şi F.I., respingând cererea pentru acordarea cheltuielilor de judecată formulată de intimaţi.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs Primarul municipiului Vaslui şi Primăria municipiului Vaslui, invocând în drept motivul prev. de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Recurenţii arată în esenţă, după prezentarea succintă a situaţiei de fapt că, se raliază concluziilor întocmite de executorul judecătoresc.
De asemenea, îşi exprimă nemulţumirea faţă de uşurinţa cu care expertul tehnic P.A. a identificat şi delimitat terenul în discuţie, în condiţiile în care printr-o hotărâre judecătorească aflată la dosarul cauzei, Judecătoria Vaslui a constatat că respectivul teren se află în proprietatea unui terţ, respectiv SC L.S. SRL.
Recursul este nul.
Potrivit art. 3021 lit. c) C. proc. civ., cererea de recurs trebuie să cuprindă motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor.
Recursul se motivează conform art. 303 alin. (1) C. proc. civ. prin însăşi cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs, motivele de recurs fiind arătate limitativ de art. 304 C. proc. civ., iar art. 306 alin. (1) C. proc. civ. prevede că recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazurilor prevăzute la alin. (2), care se referă la motivele de ordine publică.
A motiva recursul înseamnă, pe de o parte, precizarea motivului de recurs, prin indicarea unuia dintre motivele prev. de art. 304 C. proc. civ., iar pe de altă parte dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici privind modul de judecată al instanţei, raportat la soluţia pronunţată şi la motivul de recurs invocat.
În cauză, recurentul a invocat art. 304 pct. 9 C. proc. civ., însă nu formulează critici care, raportat la soluţia respingerii contestaţiei la titlu formulată de Primarul municipiului Vaslui şi Primăria municipiului Vaslui, să facă posibilă încadrarea în motivul invocat în drept.
Recurenţii din cauză enunţă numai motivul de recurs în drept, fără
să facă vreo critică privind nelegalitatea hotărârii recurate, enunţând câteva aspecte de fapt, respectiv de netemeinicie, care nu pot face obiectul unei critici în recurs.
Susţinerile recurenţilor au caracter general, sunt imprecise şi nu rezultă din ele relevanţa faţă de soluţia pronunţată prin hotărârea recurată.
Instanţa investită cu judecarea recursului poate exercita un control judecătoresc eficient, numai în măsura în care motivele sunt indicate şi dezvoltate într-o formă explicită, ceea ce nu s-a realizat în cauză.
De asemenea, Înalta Curte nu a constatat nici existenţa unor motive pe care, din oficiu să le poată pune în discuţia părţilor şi asupra cărora să delibereze.
Aşa fiind, urmează a se reţine că recursul este nul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Constată nul recursul declarat de reclamanţii Primarul Municipiului Vaslui şi Primăria Municipiului Vaslui împotriva deciziei nr. 94 din 11 iunie 2010 a Curţii de Apel Iaşi, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 9 mai 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4292/2011. Civil. Despăgubiri Legea... | ICCJ. Decizia nr. 454/2011. Civil. Limitarea exercitării... → |
|---|
