ICCJ. Decizia nr. 3779/2011. Civil. Conflict de competenţă. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 3779/2011
Dosar nr.6178/121/2010
Şedinţa publică din 9 mai 2011
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Curtea de Apel Galaţi, prin regulamentul de competenţă din 18 iunie 2011 a stabilit, în temeiul art. 22 C. proc. civ., competenţa de soluţionare a acţiunii înaintată de T.L. în favoarea Judecătoriei Galaţi, reţinându-se următoarele considerente:
Judecătoria Galaţi a fost sesizată cu 2 cazuri: - una de aplicare a unor amenzi civile întemeiată pe art. 3803 C. proc. civ. (dosar nr. 20120/233/2009) şi una de constatare la executare, întemeiată pe art. 401 alin. (1) lit. a) C. proc. civ. (dosar nr. 2713/233/2009), dosare care au fost conexate la termenul din 9 februarie 2010.
Ambele cazuri sunt de competenţa judecătoriei ca instanţă de executare, art. 400 alin. (1) C. proc. civ.
De altfel, reţine instanţa, însuşi contestatorul a precizat în instanţă că obiectul cererilor sale vizează o contestaţie la executare propriu-zisă, situaţie în care devin incidente dispoziţiile art. 400 alin. (1) C. proc. civ., conform cărora, prin prisma motivelor invocate şi a dispoziţiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte reţine că recursul este nefondat.
În cauză s-a reţinut un conflict negativ de competenţă între tribunal şi judecătorie, situaţie în care, potrivit art. 22 alin. (2), competenţa de soluţionare a acestui conflict revine Curţii de Apel Galaţi.
Potrivit art. 22 alin. (5) C. proc. civ., instanţa competentă să judece conflictul soluţionează în camera de consiliu, fără citarea părţilor.
Obiectul celor două cereri formulate de reclamant (conexate) vizează o contestaţie la executare, situaţie din care competenţa materială aparţine judecătoriei ca instanţă de executare, competenţa revine instanţei de executare.
Împotriva regulatorului de competenţă a declarat recurs contestatorul, criticând soluţia sub aspectul nelegalităţii ei sub următoarele aspecte.
Se susţine că instanţa nu a fost legal constituită, în condiţiile în care acţiunea sa vizează un litigiu de muncă şi ca atare completul de judecată trebuie să fie format din judecători specializaţi pe litigii de muncă.
Se mai învederează că regulatorul de competenţă trebuia să aibă natura juridică a hotărârii şi nu a unei încheieri, cum greşit a procedat instanţa.
În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 22 alin. (5) C. proc. civ.
Examinând regulatorul de competenţă în temeiul art. 400 alin. (1) C. proc. civ.
Susţinerea recurentului legată de faptul că în alcătuirea completului de judecată trebuia să intre judecători specializaţi pe litigii de muncă, este nefondată, în condiţiile în care, potrivit art. 22 C. proc. civ., nici unul dintre cele 5 aliniate nu prevede o astfel de dispoziţie cu privire la acest aspect şi, de altfel, nici în Legea de organizare judiciară nr. 304/2009 nu sunt cuprinse dispoziţii care să vizeze soluţionarea conflictelor de competenţă, doar judecătorii specializaţi în raport de obiectul conflictului negativ sau pozitiv de competenţă.
Faptul că regulatorul de competenţă poartă denumirea de încheiere şi nu sentinţă, nu este de natură a determina schimbarea soluţiei în condiţiile în care acest aspect poate fi reglementat în condiţiile art. 281 C. proc. civ. pe calea unei îndreptări de eroare materială efectuată de instanţa care a pronunţat regulamentul de competenţă.
Astfel, în condiţiile în care competenţa materială de soluţionare a cauzei revine judecătoriei Galaţi, conform, art. 400 alin. (1) C. proc. civ., (faţă de obiectul acţiunilor ce îl reprezintă contestaţia la executare) nu sunt prezente motive de nelegalitate, situaţie în care, nefiind incidente dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recursul urmează a fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul T.L. împotriva încheierii de şedinţă din 18 ianuarie 2011 a Curţii de Apel Galaţi, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 9 mai 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3765/2011. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3631/2011. Civil → |
|---|
