ICCJ. Decizia nr. 3808/2011. Civil. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 3808/2011
Dosar nr.13965/301/2008
Şedinţa publică din 9 mai 2011
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin sentinţa civila nr. 5192 din 08 aprilie 2010 pronunţata de Judecătoria Sectorul 3 Bucureşti, instanţa a admis excepţia de necompetentă teritorială a Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti invocată din oficiu si a declinat competenţa de soluţionare a cauzei formulată de reclamanţii M.I., M.M. şi M.I., in contradictoriu cu pârâţii O.Ş., G.M., Statul Român prin Direcţia Generală a Finanţelor Publice Bucureşti, Municipiul Bucureşti prin Primarul General, Direcţia Generală a Finanţelor Publice a Municipiului Ploieşti, Municipiul Ploieşti prin Primar, Primăria comunei Urlaţi, O.D. şi persoana care a formulat cerere de intervenţie în interes propriu P.V., în favoarea Judecătoriei Ploieşti.
La data de 09 iunie 2010 s-a înregistrat pe rolul Judecătoriei Ploieşti, dosarul cu numărul de mai sus în vederea soluţionării cauzei.
La primul termen de judecata instanţa a pus in discuţie excepţia de necompetentă teritorială a Judecătoriei Ploieşti invocata din oficiu în vederea declinării competentei în favoarea Judecătoriei Sectorul 3 Bucureşti.
Astfel în şedinţa publică din 26 noiembrie 2010, instanţa a invocat excepţia necompetentei teritoriale a instanţe şi a reţinut cauza în pronunţare asupra acestei excepţii.
Instanţa a reţinut că reclamanţii au domiciliul în Bucureşti, sector 3, iar pârâţii: O.Ş., B.M., are domiciliul în Bucureşti, O.D. are domiciliul în Bucureşti, sector 3 si intervenienta P.V. cu domiciliul în Bucureşti, sector 3.
Totodată, a reţinut reclamanţii au solicitat Judecătoriei Sectorul 3 Bucureşti să constate că au devenit proprietarii imobilului teren în suprafaţă de 290 mp şi construcţie formată din 4 camere, verandă şi o bucătărie, imobil situat în Bucureşti, sector 3, prin efectul prescripţiei - achizitive de la 10 la 20 de ani.
În consecinţă, obiectul acţiunii îl constituie uzucapiunea de scurtă durată iar imobilele sunt situate în Bucureşti, sector 3.
Prin precizarea cererii de la termenul de judecată din data de 28 mai 2009, reclamanţii au solicitat instanţei sa constate succesiunea vacanta de pe urma defunctei parte S.V., în lipsă de moştenitori legali sau testamentari, motiv pentru care instanţa iniţial investita a recalificat cererea de chemare în judecată considerând că nu este o cerere accesorie fondului.
Astfel se reţine că potrivit art. 5 C. proc. civ. cererea se face la instanţa domiciliului paratului iar potrivit art. 13 C. proc. civ. cererile privitoare la bunuri imobile se fac numai la instanţa în circumscripţia căreia se afla imobilele.
Instanţa a mai reţinut că din analiza tuturor înscrisurilor anexate şi relevante in soluţionarea cauzei rezulta ca domiciliul actual al paraţilor este în municipiul Bucureşti iar imobilul cu privire la care se solicită constatarea uzucapiunii este situat în Municipiul Bucureşti.
De asemenea, potrivit art. 159 C. proc. civ. punctele 1, 2 si 3 necompetenţa este de ordine publică: 1. în cazul încălcării competenţei generale, când procesul nu este de competenţa instanţelor judecătoreşti; 2. în cazul încălcării competenţei materiale, când procesul este de competenţa unei instanţe de alt grad; 3. în cazul încălcării competentei teritoriale exclusive, când procesul este de competenta unei alte instanţe de acelaşi grad şi părţile nu o pot înlătura.
Potrivit art. 158 alin. (5) C. proc. civ. coroborat cu art. 162 C. proc. civ., dacă necompetenţa este de ordina publică ea poate fi invocată de oricare dintre părţi chiar înaintea instanţei de recurs, putând fi invocată şi de instanţa de judecată din oficiu.
Potrivit art. 13 alin. (1) C. proc. civ. cererile privitoare la bunuri imobile se fac numai la instanţa în circumscripţia căreia se află imobilele.
Faţă de locul situării imobilului, precum şi faţă de caracterul imperativ la normei juridice prevăzuta de art. 13 alin. (1) C. proc. civ. coroborata cu dispoziţiile art. 159 pct. 3 C. proc. civ., excepţia necompetentei teritoriale a Judecătoriei Ploieşti are un caracter absolut, norma juridica incidenţa având un caracter imperativ de la care nu se poate deroga, in consecinţa instanţa va admite excepţia invocată din oficiu şi în temeiul art. 137 alin. (1) si art. 158 alin. (3) C. proc. civ. va declina competenta de soluţionare a prezentei cauze în favoarea Judecătoriei Sectorul 3 Bucureşti.
În această situaţie, instanţa apreciază că nu se mai impune analiza apărărilor de fond formulate de reclamant în cadrul prezentei judecăţi, acestea urmând a fi verificate sub aspectul legalităţii şi temeiniciei de instanţa competentă.
În consecinţă, în conformitate cu dispoziţiile legale imperative menţionate si având in vedere ca cererea privind constatarea vacantei succesorale este o cerere accesorie fondului, cu posibilitatea de a fi disjunsă de instanţă, in condiţiile prevăzute de lege, normele privind competentă în materie succesorala fiind inaplicabile situaţiei de fapt prezentate, precum si ca toate înscrisurile anexate la dosar privesc un imobil situat in municipiul Bucureşti, excepţia de necompetenţă teritorială a Judecătoriei Ploieşti apare ca întemeiată.
Faţă de considerentele de mai sus, Judecătoria Ploieşti a apreciat întemeiată excepţia necompetenţei teritoriale, declinându-şi competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorul 3 Bucureşti.
Astfel ivindu-se conflictul negativ de competenţă între Judecătoria Ploieşti şi Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti, cauza a fost înaintată pentru regulator de competenţă la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Faţă de conflictul negativ de competenţă, în temeiul art. 22 C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:
Obiectul litigiului îl constituie dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiune (prescripţie achizitivă) asupra imobilului situat în Bucureşti, sector 3.
Competenţa teritorială a instanţei se determină potrivit cu cele stipulate prin art. 13 alin. (1) în cazul acţiunilor reale imobiliare, petitorii sau posesorii.
Ca atare litigiul privitor la un imobil este de competenţa instanţei pe teritoriul căreia se află imobilul, fără ca părţile să aibă dreptul de a stabili o altă instanţă, competenţa fiind una teritorială exclusivă, stabilită printr-o normă imperativă de ordine publică.
Aşa fiind, faţă de cele expuse în conformitate cu dispoziţiile art. 13 C. proc. civ. competenţa teritorială de soluţionare a litigiului aparţine Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti, sens în care urmează a se dispune în temeiul art. 22 pct. 5 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 9 mai 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3814/2011. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3765/2011. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
