ICCJ. Decizia nr. 3866/2011. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 3866/2011
Dosar nr. 6127/118/2008
Şedinţa publică din 11 mai 2011
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la 29 iulie 2008 pe rolul Tribunalului Constanţa, reclamanţii P.L., N.N. şi C.D.G. au chemat în judecată pe pârâţii Primarul Oraşului Cernavodă şi Oraşul Cernavodă solicitând instanţei anularea dispoziţiei din 06 decembrie 2007 emisă de primar prin care s-a respins cererea de restituire în natură a terenului în suprafaţă de 2.150 m.p. şi s-a propus acordarea de despăgubiri.
În motivarea cererii reclamanţii au arătat că autorul lor, P.Ş., a formulat o notificare în temeiul Legii nr. 10/2001 prin care a solicitat restituirea în natură a terenului expropriat. Potrivit dispoziţiiei contestate, pârâtul a propus acordarea de despăgubiri în condiţiile legii speciale, deşi reclamanţii nu sunt de acord cu această modalitate de despăgubire, solicitând acordarea unui teren în compensare.
Prin sentinţa civilă nr. 27 din 14 ianuarie 2010 Tribunalul Constanţa a admis acţiunea reclamantelor N.N. şi C.D.G., a anulat dispoziţia atacată şi a obligat pârâţii să emită o nouă dispoziţie prin care să acorde, în compensare, o suprafaţă de teren situată pe strada G.D., pentru terenul în suprafaţă de 2.151 m.p., construcţie în suprafaţă de 18 m.p. şi 2.800 butuci de vie ce au aparţinut lui P.Ş.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că entitatea deţinătoare a acordat despăgubiri fără să ţină seama de dispoziţiile art. 26 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, care stabilesc că măsura acordării de despăgubii este subsecventă celei a compensării şi în condiţiile în care, potrivit adresei din 31 august 2009, Oraşul Cernavodă dispune de terenuri libere, susceptibile a fi acordate în compensare.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel pârâţii Primarul Oraşului Cernavodă şi Oraşul Cernavodă.
Prin cererea de apel nu au fost arătate motivele de nelegalitate sau netemeinicie ale hotărârii atacate.
Examinând legalitatea şi temeinicia sentinţei apelate, în raport cu cererile reclamanţilor şi cu probele administrate la Tribunal, instanţa de apel a constatat că, prin interpretarea şi aplicarea corectă a dispoziţiilor art. 26 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, şi întemeindu-se pe oferta de acordare de teren în compensare materializată în H.C.L. nr. 144/2009, prima instanţă a dispus corect ca reclamantelor să le fie restituit un teren în compensare pentru imobilul expropriat.
În consecinţă, prin Decizia civilă nr. 101 din 19 mai 2010 Curtea de Apel Constanţa a respins apelul ca nefondat.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs pârâţii Primarul Oraşului Cernavodă şi Oraşul Cernavodă, care au susţinut caracterul nelegal al soluţiei.
Astfel, s-a arătat că, potrivit notificării transmise în termen, la 20 iulie 2001, P.Ş. şi P.L. au solicitat restituirea terenului în suprafaţă de 1.500 m.p., situat în strada C., judeţul Constanţa, iar prin dispoziţia primarului din 8 august 2002 s-a rezolvat favorabil această notificare, prin restituirea în compensare a terenului de 1.500 m.p.
În cauză, nu a existat o notificare pentru o suprafaţă de teren de 2.150 m.p., pentru ca aceasta să facă obiectul măsurilor reparatorii.
În acelaşi timp, conform procesului-verbal din 17 septembrie 2007, propunerea de acordare a despăgubirilor conform legii speciale a fost acceptată, sub semnătură, de către autorul părţilor, P.Ş.
Rezultă că, pe de o parte, reclamanţii nu erau îndreptăţiţi la a primi în natură suprafaţa de teren de 2.150 m.p., întrucât pentru această diferenţă nu au formulat niciodată cerere de reconstituire şi pe de altă parte, faţă de acordul scris dat în faţa autorităţii competente, a fost exprimată opţiunea de a se primi despăgubiri iar nu restituirea în natură.
Intimatele au depus întâmpinare, prin care au solicitat respingerea recursului ca nefondat, susţinând, în esenţă că, deşi nu cunosc când au fost începute demersurile de către autorul lor în vederea retrocedării suprafeţei de teren şi nici care au fost etapele parcurse, emiterea unei dispoziţii se realizează într-un cadru legal şi acest lucru nu poate fi pus la îndoială.
Asupra recursului exercitat în cauză, se constată următoarele:
Potrivit art. 314 C. proc. civ., Înalta Curte hotărăşte asupra corectei aplicări a legii, în condiţiile în care împrejurările de fapt au fost pe deplin stabilite.
În speţă, se constată că elementele de fapt ale pricinii n-au fost determinate, făcând imposibil de exercitat controlul de legalitate.
Astfel, instanţele de fond s-au pronunţat asupra restituirii în echivalent, prin compensare, a unei suprafeţe de 2.150 m.p., în condiţiile în care, potrivit susţinerii recurenţilor şi a probelor dosarului, notificarea transmisă a privit suprafaţa de teren de 1.500 m.p.
Or, în soluţionarea acestei notificări, fusese deja emisă anterior, dispoziţia din 8 august 2002 a aceluiaşi primar, prin care se restituise, în compensare, terenul de 1.500 m.p., notificatorilor P.Ş. şi P.L.
În acelaşi timp, a rezultat că pe numele autorului părţilor, P.Ş., s-a realizat exproprierea unei suprafeţe de teren mai mari, de 3.650 m.p., astfel încât era necesar să se verifice dacă a avut loc o completare a notificării cu diferenţa de teren care nu a fost solicitată iniţial sau o interpretare din partea entităţii deţinătoare în sensul că solicitarea iniţială a vizat întreaga suprafaţă ce a fost preluată de către stat (de vreme ce s-a emis o a doua dispoziţie, în soluţionarea aceleiaşi notificări, dar privind o diferenţă de teren).
Aceste aspecte sunt neelucidate, reclamantele înseşi, prin întâmpinarea depusă în recurs, arătând că nu cunosc „când au început demersurile făcute în vederea retrocedării suprafeţei de teren şi nici care au fost etapele".
De asemenea, legat de condiţia interesului legitim în exercitarea contestaţiei, recurenţii-pârâţi au invocat faptul că măsura reparatorie în echivalent propusă – a despăgubirilor, în condiţiile legii speciale – a fost acceptată de către autorul părţilor (P.Ş.), indicându-se în acest sens, procesul-verbal întocmit la 17 septembrie 2007, în care apare, într-adevăr, semnătura acestuia, aspect care nu a fost analizat de instanţele fondului.
Imposibilitatea exercitării controlului judiciar în faza recursului rezultă şi din natura soluţiei pronunţate de prima instanţă, confirmată în apel, prin care s-a dispus obligarea entităţii deţinătoare să acorde în compensare „o suprafaţă de teren situată pe strada G.D.".
Motivarea soluţiei de compensare a bunului s-a făcut de o manieră generală, cu trimitere la o hotărâre a Primarului Oraşului Cernavodă şi la dispoziţiile art. 1 din Protocolul nr. 1, lipsind o analiză punctuală în legătură cu terenul acordat în compensare în speţă (individualizare, caracteristici, regim juridic, în ce fel se realizează echivalenţa cu terenul preluat abuziv).
Toate aceste considerente denotă faptul că instanţele fondului n-au fost preocupate de corecta determinare a situaţiei de fapt, ceea ce atrage, pe temeiul art. 314 C. proc. civ., consecinţa casării ambelor hotărâri, cu trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanţă.
Cu ocazia rejudecării, se vor avea în vedere aspectele constatate a nu fi lămurite, potrivit considerentelor prezentei decizii, în ordinea în care acestea se impun judecăţii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâţii Primarul Oraşului Cernavodă şi Oraşul Cernavodă prin Primar împotriva deciziei nr. 101C din 19 mai 2010 a Curţii de Apel Constanţa, secţia civilă, pentru cauze cu minori şi de familie şi pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale.
Casează Decizia şi sentinţa nr. 27 din 14 ianuarie 2010 a Tribunalului Constanţa, secţia civilă şi trimite cauza spre rejudecare la Tribunalul Constanţa.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 11 mai 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3869/2011. Civil | ICCJ. Decizia nr. 3868/2011. Civil → |
|---|
