ICCJ. Decizia nr. 3863/2011. Civil. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 3863/2011
Dosar nr. 7075/337/2010
Şedinţa din camera de consiliu de la 10 mai 2011
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin cererea formulată la 13 decembrie 2010, G.C., a solicitat instanţei, învestirea cu formulă executorie a deciziei nr. 3043/R din 22 octombrie 2010, dată de Curtea de Apel Cluj, secţia civilă, de muncă şi asigurări sociale, pentru minori şi familie, prin care s-a respins ca nefondată contestaţia în anulare formulată de SC M.T. SRL împotriva deciziei nr. 1506/R din 18 iunie 2010 a aceleiaşi instanţe.
Prin hotărârea mai sus citată a fost admisă irevocabil acţiunea formulată de reclamanta G.C., în contradictoriu cu L.E., L.V., C.E., SC T.G. SRL şi SC M.T. SRL, iar în consecinţă s-a dispus radierea dreptului de proprietate înscris în favoarea pârâţilor L., asupra imobilului teren în suprafaţă de 1.390 m.p., din C.F. nr. AA Zalău.
S-a constatat totodată nulitatea contractelor de vânzare-cumpărare, încheiate cu privire la terenul în suprafaţă de 400 m.p., din aceeaşi carte funciară, dispunându-se radierea dreptului de proprietate înscris succesiv în cartea funciară în favoarea pârâţilor-cumpărători.
Învestită cu soluţionarea cererii, Judecătoria Zalău, prin încheierea nr. 3054/C din 16 decembrie 2010, a declinat competenţa soluţionării cauzei în favoarea Curţii de Apel Cluj, reţinând în esenţă că, potrivit cu art. 374 alin. (2) C. proc. civ., învestirea hotărârilor judecătoreşti cu formulă executorie, se face de către „prima instanţă".
Or, se arată, prin hotărârea ce se cere a fi învestită cu formulă executorie, Curtea de Apel Cluj, s-a pronunţat „în primă instanţă" asupra unei contestaţii în anulare şi ca atare îi revine competenţa soluţionării cererii.
La rândul său, Curtea de Apel Cluj, secţia civilă, de muncă şi asigurări sociale, pentru minori şi familie, prin sentinţa nr. 1/F din 7 ianuarie 2011, s-a declarat necompetentă material să soluţioneze cauza de faţă, astfel că, constatându-se ivit conflictul negativ de competenţă, cauza a fost înaintată, în conformitate cu dispoziţiile art. 22 alin. (3) C. proc. civ., Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, pentru a stabili instanţa competentă.
Se constată că prima instanţă sesizată, respectiv Judecătoria Zalău, este competentă material, în soluţionarea cauzei, având în vedere argumentele ce succed.
Se impune a se preciza, dintr-un început, că în cauza de faţă nu ne aflăm în prezenţa unui veritabil conflict de competenţă, aspect ce rezultă din interpretarea dispoziţiilor art. 22 C. proc. civ., care stabilesc limitativ cazurile de regulator de competenţă şi instanţele competente să-l judece.
Astfel, se observă că prima instanţă sesizată se găseşte în circumscripţia Curţii de Apel Cluj, neputându-se susţine că între cele două instanţe a intervenit un conflict negativ de competenţă, în condiţiile în care Judecătoria Zalău avea obligaţia de a se conforma soluţiei de declinare a competenţei sau, eventual de trimitere a dosarului pe cale administrativă, de către instanţa superioară.
Cum „conflictul" nu a fost declanşat însă de prima instanţă sesizată, ci de Curtea de Apel Cluj care, cu neobservarea dispoziţiilor art. 22 alin. (3) C. proc. civ., a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, urmează a se constata că reţinerea vizând competenţa materială a Judecătoriei Zalău este corectă, în raport cu dispoziţiile art. 374 alin. (2) din C. proc. civ.
Astfel, potrivit textului mai sus-citat, învestirea hotărârilor cu formulă executorie se face de prima instanţă, sintagma vizând, în mod neechivoc, instanţa care s-a pronunţat în primul grad de jurisdicţie sau care, potrivit legii, are o astfel de competenţă.
Nu în ultimul rând, urmează a se ţine seama şi de stadiul procesual căruia îi aparţine cererea formulată de reclamanta G.C. la 13 decembrie 2010, respectiv executarea silită, situaţie în care devin incidente dispoziţiile art. 373 alin. (2) şi (3) C. proc. civ.
Potrivit acestora, instanţa de executare este judecătoria în circumscripţia căreia se va face executarea, acesteia revenindu-i şi competenţa soluţionării cererilor de încuviinţare a executării silite, a contestaţiilor la executare, precum şi a oricăror alte incidente apărute în cursul executării silite.
Or, din actele cauzei, rezultă că prin Decizia nr. 3043/R din 22 octombrie 2010, Curtea de Apel Cluj s-a pronunţat în soluţionarea unei căi extraordinare de atac, iar nu „în primă instanţă", aşa cum greşit s-a arătat, fondul litigiului fiind soluţionat prin sentinţa civilă nr. 781 din 18 martie 2008 a Judecătoriei Zalău.
Aşa fiind, în mod corect s-a reţinut competenţa Judecătoriei Zalău în soluţionarea cererii de faţă, în calitatea acesteia de „primă instanţă" în accepţiunea dată acestei sintagme prin dispoziţiile art. 374 alin. (2) din C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Zalău.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 10 mai 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3836/2011. Civil. Conflict de competenţă.... | ICCJ. Decizia nr. 3864/2011. Civil → |
|---|
