ICCJ. Decizia nr. 3845/2011. Civil. Pretenţii. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA A II-A CIVILĂ
Decizia nr. 3845/2011
Dosar nr. 4441/121/2010
Şedinţa publică din 24 noiembrie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Galaţi sub nr. 131/121/2008, reclamantul M.P. l-a chemat în judecată pe pârâtul C.A., solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să se dispună obligarea pârâtului la plata contravalorii în lei la cursul BNR din ziua plăţii, a sumei de 74.000 Euro, cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
Prin Sentinţa civilă nr. 1996 din 8 iulie 2008, Tribunalul Galaţi, secţia comercială, maritimă şi fluvială şi de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de pârât şi a respins acţiunea reclamantului M.P., ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Prin Decizia comercială nr. 30 din 23 aprilie 2009, Curtea de Apel Galaţi, secţia comercială, maritimă şi fluvială, a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamantul M.P. împotriva sentinţei mai sus menţionate, obligându-l pe apelantul reclamant M.P. la plata sumei de 3.000 RON cheltuieli de judecată către intimatul-pârât C.A.
Prin Decizia civilă nr. 739/24 februarie 2010 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie s-a admis recursul declarat de reclamantul M.P. împotriva Deciziei nr. 30 din 23 aprilie 2009 a Curţii de Apel Galaţi, secţia comercială, maritimă şi fluvială.
S-a casat decizia atacată precum şi Sentinţa civilă nr. 1998 din 08 iulie 2008 a Tribunalului Galaţi şi s-a trimis cauza pentru soluţionare în fond la Tribunalul Galaţi.
În rejudecare, la Tribunalul Galaţi, cauza s-a înregistrat sub nr. R/4441/121/2010.
Prin Sentinţa civilă nr. 3768 din 26 noiembrie 2010 pronunţată de Tribunalul Galaţi s-a admis acţiunea formulată de reclamantul M.P. în contradictoriu cu pârâtul C.A. şi, în consecinţă:
S-a dispus obligarea pârâtului la plata sumei de 74.000 Euro cu titlu de preţ şi a sumei de 14.113,26 RON cu titlu de cheltuieli de judecată către reclamant.
Împotriva acestei hotărâri a formulat pârâtul C.A. care a fost respins prin Decizia nr. 32/2011/A pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia comercială, maritimă şi fluvială.
Pentru a se pronunţa astfel instanţa de apel a apreciat că faţă de Decizia nr. 739 din 24 februarie 2010 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prima instanţă a reţinut în mod corect că debitorul obligaţiei de plată asumată prin Convenţia nr. 371/2004 este apelantul-pârât C.A. şi că acesta nu a achitat suma de 74.000 Euro intimatului-reclamant sens în care a dispus obligarea sa la plata acestei sume.
Împotriva Deciziei comerciale nr. 32/2011/A pronunţată de Curtea de Apel Galaţi a declarat recurs C.A. criticând-o pentru nelegalitate pentru motivele prevăzute de art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ.
În dezvoltarea motivelor de recurs se arată în esenţă că: 1) din modalitatea de redactare a convenţiei rezultă clar că debitorul obligaţiei asumate este societatea din patrimoniul căruia urmează a se îndestula reclamantul şi nu recurentul în calitate de persoană fizică chiar dacă convenţia este încheiată şi semnată de ele, persoane fizice; 2) instanţele au aplicat greşit dispoziţiile art. 315 C. proc. civ. care consacră obligativitatea dezlegărilor problemelor de drept, în speţă Înalta Curte de Casaţie nu a dezlegat nicio problemă de drept, nu a stabilit limitele rejudecării, ci a casat integral motivat de faptul că prima judecată nu atinsese fondul cauzei.
În şedinţa publică din 24 mai 2011 recurentul prin apărător a invocat ca motiv de ordine publică necompetenţa materială a instanţelor comerciale.
Intimatul M.P. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Analizând actele şi lucrările dosarului în funcţie de motivele invocate Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 304 pct. 8 C. proc. civ. modificarea hotărârii se poate cere când instanţa interpretând actul juridic dedus judecăţii a schimbat natura ori înţelesul lămurit şi vădit neîndoielnic al acestuia.
Motivul de modificare priveşte situaţia în care deşi actul juridic dedus judecăţii este cât se poate de clar, fiind ";vădit neîndoielnic” instanţa îi schimbă ";natura” ori ";înţelesul”.
Nu în ultimul rând, prin art. 304 pct. 8 C. proc. civ. se invocă de fapt, încălcarea principiului înscris în art. 969 alin. (1) C. civ. potrivit căruia convenţiile legal făcute au putere de lege între părţile contractante.
Din această perspectivă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine că în cauză instanţa de apel nu a schimbat natura actului juridic şi nici nu a încălcat principiul înscris în art. 969 alin. (1) C. civ. potrivit căruia convenţiile legal făcute au putere de lege între părţile participante la încheierea acestora.
În cauză raportul juridic este stabilit între asociaţii SC M.P. SRL respectiv C.A. şi M.P., raport juridic concretizat prin încheierea Convenţiei nr. 371 din 23 iunie 2004.
Este important de precizat că aceasta este semnată de persoanele fizice C.A. şi M.P.
Prin Convenţia nr. 371 din 23 iunie 2004 părţile au stabilit de comun acord că suma de 74.000 Euro va fi achitată în 12 rate egale, începând cu data de 31 ianuarie 2005 de domnul C.A. lit. a) pct. 1 din convenţie.
Cu alte cuvinte, în cadrul raportului juridic obligaţional ce îşi are izvorul în dispoziţiile lit. a) pct. 1 din Convenţia nr. 371 din 23 iunie 2004, calitatea de debitor aparţine domnului C.A.
Art. 304 pct. 9 C. proc. civ. prevede că modificarea hotărârii se poate cere, când aceasta este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii.
Literatura de specialitate a statuat că hotărârea este lipsită de temei legal atunci când din modul în care aceasta a fost redactată nu se poate determina dacă legea a fost corect sau nu aplicată. Hotărârea a fost dată cu încălcarea legii sau aplicarea greşită a legii atunci când instanţa a cărei hotărâre se atacă a recurs la aplicarea dispoziţiilor legale aplicabile speţei, însă fie le-a încălcat fie le-a aplicat greşit.
Din această perspectivă precum şi din perspectiva criticii recurentului în sensul că instanţele au aplicat greşit dispoziţiile art. 315 C. proc. civ. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine că prin Decizia nr. 739 din 24 februarie 2010 s-a reţinut de către instanţa supremă că numitul C.A. are calitate procesuală pasivă fapt pentru care a casat decizia atacată şi Sentinţa nr. 1998 din 8 iulie 2008 şi a trimis cauza pentru soluţionare pe fond.
În rejudecare, după casare s-au încuviinţat şi administrat probele pe care instanţa de judecată le-a considerat legale, utile, pertinente şi concludente în funcţie de obiectul cererii de chemare în judecată raportat la Convenţia nr. 371 încheiată între părţile litigante. Faptul că instanţa de apel nu a încuviinţat proba cu martori şi expertiza contabilă nu înseamnă că a încălcat dispoziţiile art. 315 C. proc. civ. deoarece prin Decizia nr. 739 din 24 februarie 2010 nu s-a recomandat încuviinţarea şi administrarea acestor probe, ci aşa cum am arătat deja s-a reţinut că numitul C.A. are calitate procesuală pasivă, cauza fiind trimisă pentru soluţionare pe fond.
Referitor la motivul de ordine publică prevăzut de art. 304 pct. 3 C. proc. civ. invocat la data de 24 noiembrie 2011 Înalta Curte reţine că este nefondat având în vedere Convenţia nr. 371 din 23 iunie 2004 din care rezultă că izvorul obligaţiei este de natură comercială faţă de prevederile acesteia în sensul că ";în urma evaluării patrimoniului firmei SC M.P. SRL s-a stabilit că domnul M.P. mai are dreptul la 74.000 Euro în afară de bunurile menţionate în anexa la prezenta”.
Faţă de faptul raporturile juridice dintre cele două părţi (persoane fizice) s-au născut din legea comercială respectiv Legea nr. 31/1990 republicată Înalta Curte reţine că în cauză sunt aplicabile dispoziţiile art. 2 pct. 1 lit. a) şi nu art. 1 pct. 1 C. proc. civ.
Având în vedere considerentele arătate Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. va respins recursul ca nefondat.
În temeiul art. 274 C. proc. civ. va obliga recurentul la 5.000 RON cheltuieli de judecată conform chitanţei justificată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul C.A. împotriva Deciziei nr. 32/2011/A din 11 aprilie 2011 a Curţii de Apel Galaţi, secţia comercială, maritimă şi fluvială.
Obligă recurentul pârât C.A. la plata sumei de 5.000 RON cheltuieli de judecată către intimatul reclamant M.P.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 24 noiembrie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3851/2011. Civil. Reziliere contract. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3844/2011. Civil. Evacuare. Recurs → |
|---|
