ICCJ. Decizia nr. 3877/2011. Civil. Pretenţii. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA A II-A CIVILĂ
Decizia nr. 3877/2011
Dosar nr. 3126/40/2007
Şedinţa publică din 29 noiembrie 2011
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Botoşani, reclamanta SC A.P.M.D. SRL Păltiniş a solicitat instanţei să dispună obligarea pârâtei SC A. România SA Buzău la plata sumei de 155.815,7 lei, reprezentând contravaloarea diferenţei dintre cantitatea evaluată de sfeclă de zahăr şi cea recoltată, respectiv contravaloarea a 14.840kg/ha şi de asemenea, obligarea pârâtei la plata sumei de 75.000 lei, reprezentând daune interese pentru acoperirea prejudiciului material înregistrat de reclamantă ca urmare a neacordării subvenţiilor prevăzute de actele normative pentru această cultură şi achitarea impozitului pe profit, capăt de cerere la care reclamanta a renunţat ulterior.
În motivarea cererii reclamanta a arătat că prin contractul de prestări servicii recoltare sfeclă nr. 4185, încheiat cu pârâta la data de 26 septembrie 2006, aceasta s-a obligat să recolteze sfecla de zahăr de pe suprafaţa de 100 ha, în perioada 25 septembrie – 20 noiembrie 2006. Reclamanta a arătat că a respectat toate etapele de înfiinţare şi întreţinere a culturii pentru obţinerea unei producţii optime, iar pârâta nu a avut obiecţiuni în această privinţă. Pârâta, contrar dispoziţiilor contractuale a procedat la evaluarea producţiei, iar procesul de recoltare a fost demarat la data de 8 octombrie 2006, fără a se ţine seama de grafic, înregistrându-se pierderi semnificative. În concluzie, reclamanta a susţinut că recoltarea, decoletarea, încărcarea şi transportul, obligaţii care cad în sarcina pârâtei au fost efectuate defectuos.
Prin întâmpinare, pârâta a invocat excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului, motivat de existenţa unei clauze compromisorii inserate la art. 9 din contract, respinsă de către instanţă cu motivarea că în contract a fost inserată o clauză atributivă de competenţă, potrivit căreia dacă părţile nu ajung la o înţelegere amiabilă, litigiile vor fi soluţionate de instanţa de la sediul beneficiarului, în speţă Tribunalul Botoşani.
În ceea ce priveşte fondul cauzei, tribunalul a avut în vedere concluziile expertizei efectuată de expert S.D., care a răspuns obiectivelor fixate de instanţă şi raportul de activitate însuşit de reprezentanţii ambelor părţi, din care a rezultat că pierderea medie a producţiei de 67% se datorează nerespectării de către reclamantă a proceselor tehnologice, iar recoltarea s-a efectuat mecanizat, acordul reclamantei fiind dat în acest sens. Tribunalul a reţinut culpa pârâtei numai în ceea ce priveşte nerespectarea programului de livrare. Cuantificarea prejudiciului nu a fost efectuată de către reclamantă.
Prin sentinţa nr. 843 din 25 iunie 2009, Tribunalul Botoşani, secţia comercială şi de contencios administrativ, a respins acţiunea reclamantei.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamanta, prin care a susţinut că instanţa de fond a interpretat în mod greşit probele administrate în cauză, iar instanţa de apel a dispus efectuarea unei noi expertize.
Curtea de Apel Suceava, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, prin decizia nr. 36 din 12 aprilie 2011, a admis apelul declarat de reclamantă, a schimbat în tot sentinţa şi în rejudecare a admis acţiunea şi a obligat pârâta să-i plătească reclamantei suma de 148.380 lei cu titlu de despăgubiri, reprezentând diferenţa dintre cantitatea de sfeclă de zahăr obţinută şi cea recoltată efectiv, suma de 75.000 lei, reprezentând contravaloarea subvenţiilor neîncasate.
Pentru a dispune astfel, Curtea a avut în vedere concluziile noii expertize efectuate în apel de expert M.I. şi a stabilit în mod corect situaţia de fapt, şi a reţinut că reclamanta şi-a îndeplinit obligaţiile asumate corespunzător, fiind respectată tehnologia de cultivare a sfeclei.
Curtea a stabilit că principala cauză care a determinat producţia scăzută a fost recoltatul defectuos cu viteză prea mare de lucru, transportul întârziat la fabrică şi condiţiile climatice dificile. Din concluziile expertizei a reieşit că producţia medie care se putea obţine era de 25 t/ha, iar valoarea diferenţei nerecoltată este de 148.380 lei.
În consecinţă, în raport de art. 969 C. civ., raportat la art. 1073 C. civ., pct. 8 alin. (2) din contract, stabilind culpa pârâtei, Curtea a admis capătul de cerere privind daune contractuale, precum şi capătul de cerere privind subvenţie neîncasată în sumă de 75.000 lei.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs pârâta, în temeiul motivelor de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 5 şi 9 C. proc. civ., prin care a solicitat în principal casarea deciziei şi trimiterea cauzei spre rejudecare, iar în subsidiar modificarea acesteia, în sensul respingerii apelului şi menţinerii sentinţei de fond.
În raport de motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ., coroborat cu art. 261 alin. (1) pct. 5 şi 3, recurenta a susţinut că decizia instanţei de apel este lovită de nulitate deoarece nu cuprinde motivele de fapt şi de drept pentru care au fost înlăturate apărările pârâtei, acestea nefiind nici măcar enunţate pe scurt în cuprinsul deciziei. În lipsa analizei apărărilor, pârâta susţine că hotărârea instanţei este practic nemotivată.
Tot prin prisma motivului sus evocat, recurenta a arătat că se impune casarea deciziei şi trimiterea cauzei spre rejudecare, în vederea administrării de noi probe, respectiv audierea unui specialist în cultivarea şi recoltarea sfeclei de zahăr din cadrul Institutului Naţional de Cercetare Dezvoltare pentru cartof şi sfecla de zahăr Braşov, probă care a fost respinsă de către instanţă cu o motivare sumară şi fără a analiza motivele cererii.
Prin prisma motivului de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., s-a arătat că a fost greşit reţinută situaţia de fapt, raportul juridic derivând dintr-un singur contract şi nu două cum greşit s-a menţionat. De asemenea, a fost omologat un raport de expertiză cu încălcarea art. 129 alin. (5) C. proc. civ.
Astfel, concluziile expertizei sunt rezultatul unei pure aprecieri a expertei, ele fiind infirmate de cele trei evaluări preliminare efectuate de un inginer de specialitate, acestea fiind ignorate cu desăvârşire. De asemenea, aceste concluzii sunt infirmate şi de raportul expertului specialist în cultivarea sfeclei de zahăr. Raportul de expertiză efectuat de Matei Iuliana nu explică în ce a constat recoltarea defectuoasă efectuată de pârâtă, nu arată ce procent din producţie putea fi afectat de aceste condiţii climatice. Recurenta a mai susţinut că prin expertiză nu s-a stabilit cuantumul valorii subvenţiei ce putea fi încasată de reclamant.
Recurenta critică şi aspectul legat de stabilirea culpei contractuale în sarcina pârâtei, evidenţiind ca şi cauze care au condus la nerecoltarea cantităţii de 25tone/ha viteza mare de lucru a combinei, neadaptarea la condiţiile de climă şi sol. Din acest punct de vedere a fost încălcat art. 969 alin. (1) C. civ., raportat la art. 1073 C. civ.
În ceea ce priveşte obligarea pârâtei la contravaloarea subvenţiei neîncasate, recurenta arată că soluţia instanţei de apel este dată cu încălcarea art. 6 lit. b) din Ordinul 218/2006 şi art. 4 din O.U.G. nr. 20/2006, reclamanta nefăcând dovada că îndeplineşte condiţiile stipulate de aceste prevederi.
S-a criticat şi aspectul legat de obligarea pârâtei la cheltuieli de judecată, având în vedere că aceste cheltuieli nu au fost solicitate de către reclamantă.
Recursul este fondat, urmând a fi admis pentru următoarele considerente :
Prin motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ., recurenta a invocat încălcarea formelor de procedură prevăzute de art. 105 alin. (2) C. proc. civ., respectiv a prevederilor art. 261 alin. (5) C. proc. civ.
Din acest punct de vedere, Înalta Curte reţine că soluţia dată în apel, nu conţine motivele de fapt şi de drept care au format convingerea instanţei în a aprecia că s-au adus critici nefondate cu privire la apelul declarat de reclamantă.
Cerinţele art. 261 alin. (5) C. proc. civ. impun judecătorului, să răspundă la toate argumentele folosite de părţi pentru combaterea pretenţiilor.
În esenţă, motivarea trebuie să fie în strictă concordanţă cu măsurile luate de instanţă prin dispozitiv, ea trebuind să răspundă la toate capetele de cerere formulate şi la considerentele pentru care s-au respins unele cereri.
Pentru aceste raţiuni, nu se poate reţine că instanţa de apel a făcut o minimă analiză a apărărilor invocate de pârâtă, motivarea instanţei de apel nu a stabilit situaţia de fapt şi regulile de drept pe baza cărora s-a ajuns la soluţia admiterii acţiunii.
În concluzie, criticile evocate în apel nu au fost efectiv examinate cu referire la argumentele şi elementele de probă puse în discuţie de pârâtă, aşa încât decizia nu este la adăpost de criticile recurentei, potrivit căreia nu s-a răspuns fiecărei apărări.
În raport de aceste considerente, Înalta Curte apreciază criticile întemeiate pe acest motiv de recurs fondate şi faţă de faptul că instanţa de apel nu s-a preocupat de stabilirea stării de fapt incidentă în speţă, fondul cauzei apărând a fi neanalizat, în temeiul art. 312 alin. (2) C. proc. civ., recursul urmează a fi admis, decizia instanţei de apel urmând a fi casată, cauza urmând a fi trimisă spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta SC A. ROMÂNIA SA BUCUREŞTI împotriva deciziei nr. 36 din 12 aprilie 2011 pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, pe care o casează şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 29 noiembrie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3878/2011. Civil. Pretenţii. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3874/2011. Civil. Evacuare. Recurs → |
|---|
