ICCJ. Decizia nr. 3953/2011. Civil. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 3953/2011
Dosar nr. 4086/205/2010
Şedinţa din 12 mai 2011
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Câmpulung Muscel, judeţ Argeş, sub nr. 4086/205 din 03septembrie 2010, reclamantele M.C. şi T.M. au chemat în judecată pe pârâţii C.P., C.V., H.I., C.A., C.G. şi C.N.C., solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună ieşirea din indiviziune asupra terenurilor înscrise în titlul de proprietate nr. 103123 din 18 februarie 1998 şi asupra terenurilor înscrise în titlul de proprietate nr. 5367 eliberate pe numele defunctului C.I.G., autorul lor comun; să se constate deschisă succesiunea defunctului C.N., stabilind moştenitorii, masa succesorală şi să se dispună partajul asupra acesteia; să se dispună ieşirea din indiviziune asupra imobilului casă de locuit proprietatea reclamantei T.M. şi a defunctului C.N.
În motivarea acţiunii reclamantele au arătat că este fiica, respectiv prima soţie a defunctului C.N., decedat la 8 aprilie 2009, cu ultim domiciliu în comuna Ribiţa, judeţul Hunedoara, C.N., alături de C.V. şi N.N., sunt moştenitorii defunctului C.I.G. şi în această calitate sunt coindivizari asupra terenurilor ce au făcut obiectul titlurilor de proprietate enunţate anterior .
Prin sentinţa civilă nr. 2073 din 30 noiembrie 2010 pronunţată de Judecătoria Câmpulung s-a dispus declinarea competenţei de soluţionare a acţiunii civile formulate de reclamante în favoarea Judecătoriei Brad, cu motivarea că art. 14 alin. (2) C. proc. civ. instituie o competenţă teritorială exclusivă ,respectiv aceea a instanţei de la ultimul domiciliu al defunctului, că,în ce priveşte noţiunea de „ultim domiciliu al defunctului" interesează situaţia concretă, respectiv ultima locuinţă efectivă a lui de cujus, nu eventualul domiciliu care era înscris în actul de identitate al acestuia; s-a mai reţinut că locul decesului numitului C.N. a fost în comuna Ribiţa, judeţ Hunedoara, că din adresa nr. 772 din 01 noiembrie 2010 emisă de Primăria comunei Ribiţa rezultă că ultimul domiciliu efectiv al defunctului a fost pe raza satului Dumbrava de Sus, comuna Ribiţa, judeţ Hunedoara.
Totodată, s-a mai menţionat că instanţa nu poate reţine în cauză incidenţa dispoziţiilor art. 13 C. proc. civ., al căror efect este înlăturat de dispoziţiile imperative ale art. 14 C. proc. civ.
Pe rolul Judecătoriei Brad s-a format dosarul nr. 4086/205/2010, urmare a declinării competenţei de către Judecătoria Câmpulung Muscel.
Instanţa a admis excepţia necompetenţei teritoriale în baza art. 137 raportat la art. 158 alin. (1) C. proc. civ. şi a declinat competenţa de soluţionare în favoarea Judecătoriei Câmpulung, reţinând următoarele: reclamantele au arătat că au investit instanţa, respectiv Judecătoria Câmpulung cu o cerere de ieşire din indiviziune asupra terenurilor înscrise în titlul de proprietate nr. 470l9 din 03 iunie 1994,eliberat pe numele lui C.G., arătând că, numitul C.G. a fost tatăl defunctului C.N., care a fost tatăl reclamantei M.C. şi soţul reclamantei T.M., că, în primul rând, este necesar a se stabili cota cuvenită lui C.N. din succesiunea tatălui său C.G.; s-a arătat că, raportat la primul capăt de cerere, de ieşire din indiviziune cu privire la terenurile înscrise în titlul de proprietate nr. 470 din 03 iunie 1994, competenţa de soluţionare aparţine Judecătoriei Câmpulung, ceea ce atrage competenţa acesteia de soluţionare asupra întregii cauze.
Simpla împrejurare că numitul C.N. s-a aflat în localitatea Dumbrava de Sus judeţ Hunedoara la data decesului (sau chiar faptul că ar fi locuit o scurtă perioadă de timp aici, în condiţiile în care nu s-a dovedit în cauză că acesta ar fi avut nici măcar reşedinţa, în sensul art. 29-30 din OUG nr. 97/2005 cu modificările şi completările ulterioare, în localitatea Dumbrava de Sus) nu poate prezenta relevanţă în stabilirea Judecătoriei Brad ca fiind competentă să soluţioneze prezenta cauză.
Constatându-se ivit conflictul negativ de competenţă între cele două instanţe, în temeiul art. 22 alin. (3) C. proc. civ., a fost sesizată Înalta Curte de Casaţie si Justiţie în vederea pronunţării regulatorului de competenţă.
Având în vedere dispoziţiile art. 22 C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a constatat că ne aflăm în prezenţa unui conflict negativ de competenţă, fiind întrunite condiţiile prevăzute de art. 20 C. proc. civ. şi anume: există două instanţe care şi-au declinat competenţa de soluţionare, cele două declinări sunt reciproce, cel puţin una din cele două instanţe este competentă să judece cauza respectivă.
Analizând actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că Judecătoria Câmpulung este competentă să soluţioneze prezenta cauză pentru considerentele ce succede:
Primul capăt de cerere al acţiunii formulate de reclamante îl constituie ieşirea din indiviziune cu privire la mai multe bunuri imobile - terenuri şi construcţii, capăt de cerere care atrage competenţa teritorială de soluţionare în favoarea Judecătoriei Câmpulung. Conform art. 14 C. proc. civ. Din copia certificatului de deces al defunctului C.N. că acesta a avut ultimul domiciliu în comuna Lereşti, judeţ Argeş, iar sesizarea pentru deschiderea procedurii succesorale emisă de către Consiliul Local al comunei Lereşti, cuprindea într-adevăr menţiunea că ultimul domiciliu al defunctului a fost pe raza localităţii Dumbrava de Sus, judeţ Hunedoara, a fost ulterior corectată, sub semnătură şi ştampilă, ultimul domiciliu fiind trecut în comuna Lereşti, judeţ Argeş.
Regula care rezultă din art. 14 C. proc. civ. si art. 68 din Legea 36/1995 este aceea ca succesiunea de deschide la ultimul domiciliu al defunctului. Potrivit art. 13 din Decretul 31/1954 "domiciliul unei persoane fizice este acolo unde ea îşi are locuinţa statornica sau principala ".
Cererile privind moştenirea precum şi cele privind pretenţiile pe care le-ar avea moştenitorii unul împotriva altuia se judecă de instanţa de la ultimul domiciliu al defunctului.
Obiectul principal al acţiunii deduse judecăţii îl constituie ieşirea din indiviziune cu privire la mai multe bunuri imobile, operând în această situaţie dispoziţiile art. 17 C. proc. civ., cererile accesorii urmând a fi soluţionate de instanţa competentă să judece cererea principală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Câmpulung.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 12 mai 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3954/2011. Civil | ICCJ. Decizia nr. 395/2011. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
