ICCJ. Decizia nr. 3928/2011. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 3928/2011
Dosar nr. 296.2/105/2009
Şedinţa publică din 12 mai 2011
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin Decizia nr. 1284 din 13 iulie 2010 Curtea de Apel Ploieşti, secţia civilă conflicte de muncă şi asigurări sociale, a admis excepţia necompetenţei materiale a instanţei în soluţionarea cererii de revizuire formulată de revizuienta T.A.R., în contradictoriu cu intimaţii C.N., O.S.G., A.L. şi SC U.I.M. SA.
Pentru a hotărî astfel, Curtea de Apel Ploieşti a reţinut următoarele: revizuienta a formulat cerere de revizuire a deciziei nr. 963 din 11 mai 2010 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, prin care s-a respins ca nefondat recursul reclamanţilor C.N., D.M., O.S.G. şi A.L., intimaţi în prezenta cauză şi s-a admis recursul pârâtei SC U.I.M. SA Ploieşti, de asemenea intimată în pricina de faţă, modificându-se în parte sentinţa în sensul respingerii ca neîntemeiate a acţiunii reclamantei T.A.R., revizuenta din această cauză, menţinând restul sentinţei.
S-a susţinut de către revizuenta că Decizia sus-menţionată este potrivnică altor hotărâri judecătoreşti anterioare, respectiv sentinţelor civile nr. 1925 din 12 noiembrie 2009 şi nr. 162 din 5 octombrie 2009 pronunţate de Tribunalul Prahova, prin care s-a recunoscut grupa I de muncă unor colegi de muncă de-al revizuentei, ce au lucrat la acelaşi loc de muncă, invocând ca temei de drept al cererii de revizuire, pe acest considerent, şi dispoziţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ.
In conformitate cu dispoziţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., se poate cere revizuirea unei hotărâri dacă există hotărâri potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade deosebite, în una şi aceeaşi pricină, între aceleaşi persoane, având aceeaşi calitate, stipulându-se la art. 327 alin. (1) C. proc. civ. că dacă instanţa încuviinţează cererea de revizuire pentru hotărâri potrivnice, ea va anula pe cea din urmă.
In general, ca regulă, revizuirea este o cale de atac de retractare, de competenţa instanţei care a pronunţat hotărârea a cărei revizuire se cere conform art. 323 alin. (1) C. proc. civ., însă cu titlu de excepţie, dacă revizuirea se cere pentru contrarietate de hotărâri, ea devine o cale de atac de reformare.
Aşa cum s-a statuat în mod constant în practica judiciară, art. 323 C. proc. civ. este de strictă interpretare, astfel că dacă se invocă atât un motiv de revizuire dintre cele prevăzute la pct. 1-6 şi 8, 9, cât şi motivul de revizuire prevăzut la pct. 7 - situaţie ce se regăseşte şi în speţă - nu poate opera prorogarea de competenţă, ceea ce înseamnă că instanţa superioară se va pronunţa în limitele competenţei sale, urmând ca celelalte motive să fie analizate de instanţa care a dat hotărârea oricare dintre instanţele sesizate cu o asemenea cerere de revizuire, după ce se pronunţă conform propriei competenţe, va declina judecarea pricinii în favoarea celeilalte instanţe.
In raport de considerentele ce preced şi având în vedere dispoziţiile art. 323 alin. (2) C. proc. civ., a rezultat că, în cauză, competenţa de soluţionare cererii de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ. aparţine, în primă instanţă, Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, motiv pentru care Curtea de Apel a admis excepţia necompetenţei materiale a instanţei în soluţionarea cererii de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., invocată din oficiu-excepţie absolută, dilatorie - iar în temeiul disp. art. 158 alin. (3) şi art. 159 alin. (2) C. proc. civ., a declinat competenţa de soluţionare a cererii de revizuire întemeiată pe acest motiv, în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Analizând cererea de revizuire formulată, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a constatat că aceasta nu poate fi primită pentru considerentele ce succed:
Motivând-şi în fapt cererea, s-a susţinut de către revizuient că instanţa de recurs a pronunţat o hotărâre greşită, întemeiată pe reţinerea eronată a stării de fapt, iar pe de altă parte, Decizia contestată este în contradicţie cu alte hotărâri pronunţate de către Curtea de Apel, prin care s-a recunoscut altor colegi de muncă gri de muncă.
Obiectul cererii de revizuire îl constituie Decizia civilă nr. 963 din 11 mai 2010 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, prin care s-a respins recursul reclamantelor şi s-a admis recursul intimatei SC U.I.M. SA Ploieşti.
Se susţine că această decizie ar fi contrară altor decizii pronunţate de aceeaşi instanţă, în dosare unde au figurat ca părţi salariaţi ai intimatei, cereri întemeiate pe aceeaşi cauză şi având acelaşi obiect.
Dispoziţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ. stipulează faptul că - revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanţa de apel sau prin neapelare, precum şi a unei hotărâri dată de o instanţă de recurs atunci când evocă fondul se poate cere dacă există hotărâri definitive potrivnice date de instanţe de acelaşi grad sau de grade deosebite, în una şi aceeaşi pricină, între aceleaşi persoane, având aceeaşi calitate.
Pentru a fi incidente aceste dispoziţii legale este necesar ca hotărârile să conţină elemente caracteristice pentru existenţa autorităţii de lucru judecată, şi anume identitatea de obiect, cauză şi părţi.
Raţiunea reglementării revizuirii prevăzută de art. 322 pct. 7 C. proc. civ. se găseşte în necesitatea de a se înlătura încălcarea principiului puterii lucrului judecat, când instanţele au dat soluţii contrare în dosare diferite, dar având acelaşi obiect, aceeaşi cauză şi aceleaşi părţi.
Cum în cauza dedusă judecăţii se invocă contrarietatea deciziei pronunţate în dosarul nr. 1303/63/2008 cu alte decizii pronunţate în cauze care vizează alte părţi, nu este incident motivul de revizuire întemeiat pe prevederile art. 322 pct. 7 C. proc. civ.
Pentru aceste considerente, se va respinge cererea de revizuire formulată de numita T.A.R. împotriva deciziei civile nr. 963 din 11 mai 2010 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge cererea de revizuire formulată de revizuenta T.A.R. împotriva deciziei civile nr. 963 din 11 mai 2010 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 12 mai 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 395/2011. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3922/2011. Civil. Despăgubiri Legea... → |
|---|
