ICCJ. Decizia nr. 3954/2011. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 3954/2011
Dosar nr. 177/187/2010
Şedinţa din 12 mai 2011
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Beiuş sub nr. 177/187/2011, executorul judecătoresc P.R.L. a solicitat încuviinţarea executării silite a titlului executoriu, costând în biletul la ordin seria RNCB3AC nr. 0064216 emis la data de 14 septembrie 2009 cu scadenţă la data de 15 octombrie 2009 pentru suma de 4.346,62 lei şi biletul la ordin seria RNCB3AC nr. 0064215 emis la data de 9 septembrie 2009 cu scadenţă la data de 5 octombrie 2009 pentru suma de 2.307,42 lei privind pe creditorul SC M.T. SRL şi pe debitorul P.G.F.I.I., cu sediul social în Sat Brădet, jud. Bihor.
Judecătoria Beiuş prin încheierea nr. 55/2011 a declinat competenţa de soluţionare a cererii în favoarea Judecătoriei Arad.
Pentru a hotărî astfel, s-a reţinut că instanţa competentă în soluţionarea cererii de încuviinţare executare silită este Judecătoria Arad întrucât sunt incidente în cauză dispoziţiile art. 10 alin. (3) C. proc. civ. potrivit cu care, în cererile ce izvorăsc dintr-o cambie, cec sau bilet la ordin, competentă este instanţa locului de plată, iar în speţă locul plăţii pentru biletele la ordin se află în localitatea Arad.
Judecătoria Arad, prin sentinţa civilă nr. 477 din 4 februarie 2011 s-a declarat necompetentă din punct de vedere teritorial reţinând că potrivit art. 373 alin. (1) C. proc. civ. cererea de încuviinţare executare silită se îndreptă la instanţa de executare adică judecătoria în circumscripţia căreia se va face executarea şi cum în speţa supusă analizei executarea nu se desfăşoară în Arad nelegal s-a declinat competenţa în favoarea acestei instanţe. S-a mai reţinut de asemenea că în cauza pendinte nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 10 alin. (3) C. proc. civ. şi s-a constatat ivit conflictul negativ de competenţă.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului negativ de competenţă.
Analizând actele şi lucrările dosarului se constată următoarele.
Judecătoria Beiuş a fost învestită cu soluţionarea unei cereri având ca obiect „încuviinţare executare silită" privind pe creditorul SC M.T. SRL şi pe debitorul P.G.F.I.I., cu sediul social în comuna Bunteşti, jud. Bihor.
Executarea silită este acea fază a procesului civil în cadrul căreia creditorul îşi poate realiza în mod efectiv drepturile statornicite într-un titlu executoriu prin constrângerea patrimonială a debitorului.
Această ultimă fază a procesului civil se caracterizează prin existenţa unor norme procesuale destinate a institui mijloace eficiente pentru realizarea dispoziţiilor cuprinse într-un titlu executor.
Aşadar, normele procedurale ce reglementează competenţa teritorială de soluţionare a unei cereri având ca obiect „încuviinţare executare silită" nu sunt cele prevăzute în Titlul II – Competenţa Teritorială - C. proc. civ. - mai precis art. 10 alin. (3) C. proc. civ., cum greşit s-a reţinut prin încheierea nr. 55/2011 pronunţată de Judecătoria Beiuş, ci, sunt aplicabile dispoziţiile procedurale arătate în Cartea a V-a – Despre Executare Silită.
În concret, în speţa supusă analizei, în vederea stabilirii competenţei teritoriale de soluţionare a cererii de încuviinţare executare silită sunt aplicabile dispoziţiile art. 373 care în alin. (2) arată că „instanţa de executare este judecătoria în circumscripţia căreia se va face executarea, în afara cazurilor în care legea dispune altfel".
Cum, din înscrisurile depuse la dosar şi anume cererile de încuviinţare a executării, atestă că, executarea urmează să se desfăşoare la locul de domiciliu al debitorului, este cer că instanţa de executare o reprezintă judecătoria din această circumscripţie, respectiv Judecătoria Beiuş.
În concluzie, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în baza art. 20 şi următoarele C. proc. civ. va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Beiuş.
PENTRU ACESTE MOTIV.
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Beiuş.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 12 mai 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4058/2011. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3953/2011. Civil. Conflict de competenţă. Fond → |
|---|
