ICCJ. Decizia nr. 4021/2011. Civil. Anulare act. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 4021/2011
Dosar nr.378/59/2010
Şedinţa publică din 13 mai 2011
Asupra recursului civil de faţă, constată următoarele:
Prin Decizia civilă nr. 255 din 01 aprilie 2008, Tribunalul Timiş a admis apelul declarat de reclamantul W.T. (decedat pe parcursul soluţionării litigiului) şi continuat de moştenitorii săi – A.G. şi A.H., împotriva sentinţei civile nr. 3358 din 09 aprilie 2003 pronunţată de Judecătoria Timişoara, în contradictoriu cu intimaţii-pârâţi Primăria Municipiului Timişoara şi Consiliul Local al Municipiului Timişoara, B.S. şi B.V., M.G. şi M.O., O.A., H.E. şi H.M.M. (care a înţeles să continue poziţia procesuală a numitei K.R.).
A schimbat în tot sentinţa apelată în sensul că a admis acţiunea precizată formulată de reclamantul W.T. şi continuată de moştenitorii săi – A.G. şi A.H., a constatat că imobilul situat în Timişoara a fost preluat fără titlu de către Statul Român în limita proprietăţii reclamantului W.T. şi, respectiv, fără titlu valabil, în limita proprietăţii autoarei sale – W.M., şi-n consecinţă:
A constatat nulitatea absolută a contractelor de vânzare-cumpărare perfectate, pe durata detenţiei precare, de către Statul Român, prin administratorul său general, pe seama pârâţilor, şi anume:
- contractul de vânzare-cumpărare din 25 noiembrie 1996 încheiat cu pârâtul O.A. şi având ca obiect apartamentul nr. 1;
- contractul de vânzare-cumpărare din 31 martie 1997 încheiat cu pârâţii B.S. şi B.V., având ca obiect apartamentul nr. 2;
- contractul de vânzare-cumpărare din 22 octombrie 1996 încheiat cu pârâţii M.G. şi M.O. având ca obiect apartamentul nr. 3;
- contractul de vânzare-cumpărare din 11 decembrie 1996 încheiat cu pârâta H.E. având ca obiect apartamentul nr. 4;
- contractul de vânzare-cumpărare din 23 decembrie 1996 încheiat cu defuncta K.R., a cărei moştenitoare este H.M.M., având ca obiect apartamentul nr. 5.
Recursurile declarate de pârâţii B.V., B.S., H.M., H.E., M.G., M.O. – prin moştenitoare B.A.S. şi P.R.M., O.A., Primăria Municipiului Timişoara, Consiliul Local al Municipiului Timişoara împotriva acestei decizii au fost respinse de Curtea de Apel Timişoara, secţia civilă, prin Decizia nr. 1248 din 18 decembrie 2008.
Împotriva acestei decizii au formulat contestaţie în anulare contestatorii O.A., B.S., B.V., H.E., H.M., M.G., B.A.S., P.R.M., întemeiată în drept pe dispoziţiile art. 317 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.
În motivarea contestaţiei, s-a susţinut că obiectul dosarului finalizat prin pronunţarea deciziei civile nr. 1248 din 18 decembrie 2008 a Curţii de Apel Timişoara l-a format constatarea nulităţii absolute a contractelor de vânzare-cumpărare încheiate de Statul Român cu privire la 5 apartamente, situate în imobilul din Timişoara, şi anume apartamentele cu nr. 1, 2, 3, 4 şi 5.
Au arătat că valoarea acestor apartamente excede valoarea maximală a litigiilor care pot fi judecate în primă instanţă de către judecătorii, iar în conformitate cu art. 2 pct. 1 lit. b) C. proc. civ., Tribunalele judecă în primă instanţă „procesele şi cererile în materie civilă al căror obiect are o valoare de peste 500.000 RON".
Ca atare, contestatorii au susţinut că hotărârile au fost pronunţate cu încălcarea dispoziţiilor de ordine publică privitoare la competenţă întrucât nu fost soluţionate în primă instanţă de către judecătorie.
Considerând că este vorba de o necompetenţă de ordine publică, fiind încălcate norme imperative, instanţa era obligată din oficiu să pună în discuţie această excepţie în orice stare a procesului şi că instanţa neprocedând astfel, a atras incidenţa dispoziţiilor înscrise în art. 317 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.
Împotriva aceleiaşi decizii au formulat şi separat contestaţie în anulare, cu acelaşi conţinut, contestatorii B.S. şi B.V., dosar care a fost conexat la Dosar nr. 378/59/2010.
Contestaţiile în anulare au fost respinse de Curtea de Apel Timişoara, secţia civilă, prin Decizia nr. 563 din 07 iunie 2010.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că, astfel cum a statuat şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în Decizia civilă nr. 3499/2000 „nu valoarea totală a pretenţiilor alegate, zis altfel valoarea rezultată din însumarea preţului obiectivat în contractele de vânzare-cumpărare supuse desfiinţării jurisdicţionale, determină jurisdicţia competentă, ci valoarea obiectului fiecărui contract."
În cauză valoarea fiecărui contract de vânzare-cumpărare s-a situat sub plafonul prevăzut de art. 2 pct. 1 lit. b) C. proc. civ., adică sub 500.000 RON.
Instanţa a avut în vedere şi faptul că, una din condiţiile de admisibilitate a contestaţiei în anulare, o constituie imposibilitatea invocării motivelor de contestaţie pe calea apelului sau recursului, contestaţia în anulare reprezentând o cale extraordinară de atac cu caracter subsidiar. Ca urmare, nu se poate folosi o cale extraordinară de retractare atunci când partea avea la dispoziţie o cale de reformare a hotărârii, ceea ce înseamnă că această cale nu poate fi admisă pentru motive care ar fi putut fi invocate în calea de atac a apelului sau recursului.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs contestatorii O.A., B.S., B.V., M.G., P.R.M., B.A.S., H.E. şi H.M.
Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală, care, la termenul din 13 mai 2011, a invocat excepţia inadmisibilităţii declarării recursului, pe care o va analiza cu prioritate faţă de dispoziţiile art. 137 C. proc. civ. şi pe care o va admite, pentru următoarele considerente:
Împotriva hotărârii judecătoreşti se pot exercita căile de atac prevăzute de lege prin dispoziţii imperative, de la care nu se poate deroga.
Potrivit dispoziţiilor art. 320 alin. (3) C. proc. civ., hotărârea pronunţată într-o contestaţie în anulare este supusă aceloraşi căi de atac ca şi hotărârea atacată.
Totodată, în conformitate cu dispoziţiile art. 299 C. proc. civ., sunt supuse recursului hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel, precum şi în condiţiile prevăzute de lege, hotărârile altor organe cu activitate jurisdicţională.
Faţă de aceste dispoziţii, recursul declarat împotriva deciziei prin care s-a soluţionat contestaţia în anulare formulată împotriva unei decizii pronunţată în recurs este inadmisibil.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de contestatorii O.A., B.S., B.V., M.G., P.R.M., B.A.S., H.E. şi H.M. împotriva deciziei civile nr. 563 din 07 iunie 2010 a Curţii de Apel Timişoara, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 13 mai 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4019/2011. Civil. Limitarea exercitării... | ICCJ. Decizia nr. 4016/2011. Civil. Despăgubiri Legea... → |
|---|
