ICCJ. Decizia nr. 4047/2011. Civil. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 4047/2011
Dosar nr. 1423/90/2010
Şedinţa din Camera de consiliu de la 13 mai 2011
Asupra conflictului negativ de competenţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Vâlcea, secţia civilă, contestatoarea N.P. a formulat contestaţie împotriva deciziei emisă de intimata SC O.R. SA, prin care s-a dispus încetarea contractului său de muncă.
Prin întâmpinarea formulată în cauză, intimata a invocat excepţia tardivităţii formulării contestaţiei, precum şi cea a nulităţii contestaţiei.
La termenul din 14 iulie 2010, faţă de susţinerea intimatei relativ la excepţia tardivităţii formulării contestaţiei, instanţa a pus în discuţia părţilor situaţia domiciliului contestatoarei, în sensul că Decizia de desfacere a contractului de muncă i-a fost comunicată la domiciliul indicat în actele de identitate, iar în contestaţie aceasta a indicat un domiciliu ales.
Cu această ocazie, contestatoarea a susţinut că, potrivit actelor de identitate, are domiciliul în com. Copăceni, jud. Giurgiu, însă locuieşte fără forme legale în mun. Rm. Vâlcea.
Faţă de aceste precizări, instanţa a invocat excepţia necompetenţei teritoriale.
Prin sentinţa civilă nr. 619 din 14 iulie 2010, Tribunalul Vâlcea, secţia civilă, a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Giurgiu.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că în conformitate cu dispoziţiile art. 284 alin. (2) C. muncii, competenţa teritorială de soluţionare a conflictelor de muncă aparţine instanţei în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul sau sediul reclamantul şi, întrucât acest text reglementează o competenţă teritorială absolută, derogatorie de la dreptul comun, trebuie avut în vedere domiciliul stabilit în mod legal, indiferent dacă este definitiv sau temporar.
Astfel învestit, Tribunalul Giurgiu, secţia civilă, prin sentinţa civilă nr. 785 din 02 noiembrie 2010, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Vâlcea şi, constatând conflictul negativ de competenţă, a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru a pronunţa regulator de competenţă, în conformitate cu dispoziţiile art. 20 pct. 2 raportate la art. 22 alin. (3) C. proc. civ.
În considerentele acestei hotărâri s-a reţinut că în privinţa competenţei teritoriale, C. muncii derogă de la dreptul comun, în sensul că s-a prevăzut competenţa domiciliului sau sediului reclamantului, pentru a se crea salariatului o facilitate şi cum, contestatoarea şi-a ales un domiciliu ce se află în Rm. Vâlcea, competenţa de soluţionare a cauzei revine Tribunalului Vâlcea.
Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală.
Examinând conflictul negativ de competenţă, Înalta Curte constată că, în speţă, competent teritorial să soluţioneze cauza este Tribunalul Vâlcea, pentru considerentele ce succed:
Potrivit dispoziţiilor art. 284 C. muncii, cererile referitoare la soluţionarea conflictelor de muncă sunt de competenţa instanţei în a cărei circumscripţie îşi are domiciliul sau reşedinţa reclamantul.
Noţiunea de domiciliu trebuie interpretată într-un sens mai larg, interesând nu atât locuinţa statornică şi principală a reclamantului, ci adresa unde locuieşte efectiv.
Potrivit dispoziţiilor art. 13 din Decretul nr. 31/1954, „domiciliul unei persoane fizice este acolo unde îşi are locuinţa statornică sau principală".
Din punct de vedere procesual, dispoziţiile art. 284 alin. (2) C. muncii trebuie interpretate în sensul că prin domiciliu se înţelege acela pe care o persoană şi l-a stabilit în fapt, în localitatea unde trăieşte şi munceşte deoarece scopul dispoziţiilor legale referitoare la domiciliu, aşa cum rezultă din conţinutul art. 85 şi urm. C. proc. civ., este acela ca părţile aflate în litigiu să poată fi înştiinţate de existenţa procesului, pentru a da eficienţă dreptului lor la apărare.
Mai mult decât atât, normele C. muncii care reglementează competenţa teritorială, potrivit cărora instanţa competentă este cea în raza căreia se află domiciliul reclamantului, reprezintă o derogare de la dispoziţiile dreptului comun, derogare prin care se urmăreşte facilitarea accesului la justiţie al acestuia.
În speţă, în cadrul contestaţiei cu care a investit instanţa, reclamanta a indicat un domiciliu ales, iar în faţa Tribunalului Vâlcea, la termenul din 14 iulie 2010, a susţinut că, potrivit actelor de identitate, are domiciliul în com. Copăceni, jud. Giurgiu, însă locuieşte efectiv, dar fără forme legale, în mun. Rm. Vâlcea.
Faţă de considerentele expuse, având în vedere că reclamanta locuieşte efectiv în mun. Rm. Vâlcea, în raport cu dispoziţiile art. 284 alin. (2) C. muncii, instanţa competentă teritorial este Tribunalul Vâlcea.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Vâlcea.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 13 mai 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4054/2011. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 4051/2011. Civil. Desene şi modele... → |
|---|
