ICCJ. Decizia nr. 4074/2011. Civil. Actiune în daune contractuale. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA A II-A CIVILĂ
Decizia nr. 4074/2011
Dosar nr. 750/118/2009
Şedinţa publică din 13 decembrie 2011
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată, reclamanta SC N.S.S. SRL a chemat în judecată pe pârâta SC A.R.A. SA prin Sucursala Constanţa, solicitând obligarea acesteia la plata sumei de 107.840,45 lei cu titlu de despăgubiri.
Prin sentinţa civilă nr. 75 din 12 octombrie 2010 pronunţată de Tribunalul Constanţa, secţia maritimă şi fluvială, s-a admis acţiunea formulată de reclamanta SC N.S.S. SRL în contradictoriu cu pârâta SC A.R.A. SA prin Sucursala Constanţa şi a fost obligată pârâta la plata sumei de 107.840,45 lei cu titlu de despăgubiri şi la plata sumei de 5.409 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut că reclamanta SC N.S.S. SRL, în calitate de asigurat, a încheiat cu pârâta SC A.R.A. SA prin Sucursala Constanţa, în calitate de asigurător, contractul de asigurare dovedit cu poliţa seria PMF nr. 6933 din 05 aprilie 2007, ce avea ca obiect asigurarea facultativă a corpului navei şi a maşinilor împingătorului D.S., suma asigurată fiind de 200.000 dolari S.U.A.
În perioada de valabilitate a poliţei de asigurare, respectiv la data de 27 ianuarie 2008, în timpul deplasării împingătorului D.S., în convoi cu patru barje încărcate, spre amonte de la rada Portului Giurgiu (km 494) spre dana S.C.A.E.P. siloz P. Giurgiu, echipajul a sesizat o lovitură puternică în zona pupei, timonierul observând un buştean în semi-imersie. În urma incidentului, nava nu a mai putut fi manevrată în condiţii normale, echipajul observând lipsa propulsiei la motorul tribord.
Convoiul de barje a fost ancorat în rada Portului Giurgiu, după care împingătorul D.E. a fost adus în rada la cheu în Portul Giurgiu cu ajutorul împingătorului R. 9.
În aceeaşi zi, s-a efectuat o inspecţie cu scafandri care a constatat că axul port elică tribord este rupt în zona cavaletului pupa, elicea a fost găsită în diuză cu două pale îndoite puternic pe bordul de fugă, fiind găsite urme de contact pe suprafaţa interioară a diuzei tribord. Ulterior, nava a fost adusă în Portul Constanţa - Agigea Sud şi a fost andocată la S.C.M. SA din data de 20 februarie 2008.
Această situaţie de fapt a fost prezentată atât în raportul de inspecţie din data de 07 martie 2008 întocmit de A.M.S. SRL pe baza raportului comandantului navei, declaraţiilor membrilor echipajului şi a documentelor legate de incident, inclusiv jurnalele de bord, punte şi maşini, cât şi în raportul de expertiză tehnică efectuat în cauză.
S-a mai reţinut că părţile nu au contestat situaţia de fapt prezentată, iar expertiza dispusă în cauză a concluzionat că ruperea axului a avut loc cel mai probabil prin şocul datorat lovirii cu un obiect exterior (buştean), pe fondul neîntreţinerii corespunzătoare a sistemului de ungere a lagărului exterior pupa a arborelui port-elice tribord.
Pârâta A. SA a refuzat plata despăgubirii ca urmare a producerii unui risc asigurat, invocând dispoziţiile art. 2.1 din Condiţiile speciale de asigurare, conform cărora A. SA nu acordă despăgubiri pentru uzura normală, deteriorarea treptată şi defectele cunoscute sau care puteau fi cunoscute de asigurat, ale corpului navei, maşinilor sau celorlalte părţi componente ale navei, precum şi defectarea sau încetarea funcţionării părţilor electrice sau mecanice ale acesteia, urmare a cauzelor mai sus precizate.
Din interpretarea acestei clauze contractuale rezultă că sunt excluse de la plata daunelor acele riscuri asigurate care s-au produs din culpa asiguratului, în sensul că acesta din urmă ar fi cunoscut sau ar fi trebuit să cunoască apariţia unora din situaţiile menţionate, respectiv uzura, deteriorarea şi defectele apărute la navă sau la părţile electrice sau mecanice ale acesteia.
Din probele administrate în cauză, nu a putut fi reţinută reaua-credinţă a reclamantei în accepţiunea clauzei în discuţie, pârâta nefăcând dovada cunoaşterii de către reclamantă a vreunei uzuri a ansamblului port-elică-lagăr pupa tub etambou, în condiţiile în care în Raportul nr. 03/BR/283 din data de 19 aprilie 2007 nu există nici o remarcă referitoare la starea necorespunzătoare a elicei, inspecţia apreciind că nava este aptă pentru navigaţie.
Raportul de inspecţie emis de A.N.R. prin I.T. A.N.R. Giurgiu atestă că structura corpului, maşinile şi instalaţiile navei D.S., corespunzătoare tipului şi destinaţiei acesteia, sunt în conformitate cu regulile şi reglementările elaborate şi publicate de Ministerul Transporturilor.
Prima instanţă, pornind de la concluzia raportului de inspecţie al navei din data de 19 aprilie 2007, coroborată cu constatările expertului desemnat de instanţă privind cauza avariei, nu a putut reţine că ruperea axului a avut drept cauză uzura excesivă a ansamblului ax port elică-lagar pupa tub etambou şi prin urinare în cauză nu este incidenţă clauza nr. 2.1 privind exonerarea asigurătorului de plata despăgubirilor. Totodată, s-a reţinut că şi în situaţia în care s-ar fi reţinut existenta unei uzuri a axului, ceea ce presupunea că raportul de inspecţie nu conţine date reale, chestiune necontestată de pârâtă nici un moment, ar fi fost incidente prevederile art. 9.11 din Condiţiile generale de asigurare şi care nicidecum nu ar fi condus la respingerea în totalitate a cererii reclamantei de despăgubire.
Aşadar, instanţa a reţinut că ruperea axului s-a datorat lovirii elicei cu un buştean şi nu uzurii excesive a axului port elică, dată fiind inexistenţa vreunei deficienţe constată de inspectorii A.N.R. la elice şi că acest eveniment se încadrează în riscurile asigurate prin poliţa nr. 6033/2007, situaţie în care, în virtutea principiului forţei obligatorii a contractelor, consacrat de art. 969 C. civ., pârâta este obligată să plătească reclamantei daunele suferite, constând în contravaloarea inspecţiilor realizate de A.N.R. în sumă de 1.345,72 lei, contravaloarea lucrărilor de reparaţii, 77.926 lei, precum şi în serviciile de andocare a navei, 28.568,73 lei, valoarea totală a acestora fiind de 107.840,45 lei.
Împotriva hotărârii primei instanţe, a declarat apel pârâta SC A.R.A. SA prin Sucursala Constanţa, iar prin decizia civilă nr. 3/ MF din 16 februarie 2011, Curtea de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, contencios administrativ şi fiscal, a respins ca nefondat apelul.
Prin încheierea de şedinţă din 02 februarie 2011, instanţa de apel a respins cererea pârâtei privind administrarea probei cu înscrisuri şi expertiză tehnică, apreciindu-se că nu sunt utile şi concludente cauzei.
În argumentarea soluţiei pronunţate, s-a reţinut că potrivit concluziilor raportului de expertiză întocmit în cauză, ruperea axului a avut loc cel mai probabil prin şocul datorat lovirii cu un obiect exteriorun buştean, pe fondul întreţinerii necorespunzătoare a sistemului de ungere a lagărului exterior pupa a arborelui port - elice tribord, iar ruperea nu a avut loc datorită uzurii axului, pentru motivul că în zona ruperii, axul nu prezintă uzuri, ci avea secţiunea intactă.
S-a mai reţinut ca fiind importantă în aprecierea cauzei avariei şi constatarea consemnată în Raportul nr. 30/27/31 ianuarie 2008 de I.T. A.N.R. Giurgiu, potrivit căreia s-au observat urme de lovitură puternică pe bordul de fugă al palelor elicei, astfel încât este nefondată susţinerea pârâtei potrivit căreia avariile au fost provocate de uzura excesivă a axului.
În ceea ce priveşte critica potrivit căreia prima instanţă a omis să reţină faptul că inspecţia periodică efectuată de A.N.R. s-a făcut fără andocare, s-a constatat că pârâta nu a contestat concluziile Raportului nr. 03/BR/283/l 9 aprilie 2007 întocmit de A.N.R., potrivit căruia nava este aptă pentru navigaţie şi pe de altă parte, pârâta nu a arătat pe ce îşi întemeiază afirmaţia potrivit căreia starea tehnică sub aspectul uzurii putea fi constatată mai lesne în urma andocării.
Pe cale de consecinţă, instanţa de apel a constatat că în mod corect a reţinut prima instanţă că pârâta, în calitate de asigurător este obligată să suporte contravaloarea daunelor suferite de reclamantă ca urmare a producerii riscului asigurat prin poliţa nr. 6033/2007.
Împotriva deciziei sus menţionate, a declarat recurs pârâta SC A.R.A.I.G. SA BUCUREŞTI prin Sucursala Constanţa, invocând dispoziţiile art. 304 pct. 7 coroborat cu art. 312 alin. (3) C. proc. civ., în temeiul cărora a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecarea apelului, în vederea instrumentării probei cu expertiza tehnică de specialitate.
În argumentarea motivului de nelegalitate invocat, recurenta-pârâtă a susţinut că, în mod nejustificat, instanţa de apel a procedat la respingerea probelor solicitate şi nu şi-a motivat soluţia, „achiesând pur şi simplu la opinia instanţei de fond”.
A mai susţinut recurenta că instanţa a reţinut în mod greşit ca buşteanul care a lovit nava a fost văzut de timonier, lucru imposibil, astfel cum rezultă din expertiza efectuată în cauză, iar din probatoriul administrat rezultă că ruperea axului port elice s-a datorat evoluţiei în timp a unei fisuri până la limita de rezistenţă a materialului. În continuare, a susţinut recurenta că deşi a arătat instanţei de apel că dacă evenimentul naval ar fi avut loc aşa cum a reţinut prima instanţă, ar fi rezultat ruperea palelor elicei pe o suprafaţă de peste 50 % din pală, însă aceste aspecte nu au fost motivate.
A concluzionat recurenta că pentru a fi reţinute aceste susţineri este necesară consultarea unui expert în rezistenţa materialelor, probă ce a fost respinsă în mod nejustificat de către instanţa de apel.
Recursul pârâtei SC A.R.A.V.I.G. SA BUCUREŞTI este nefondat, pentru considerentele ce urmează:
Potrivit art. 304 pct. 7 C. proc. civ., modificarea sau casarea unei hotărâri se poate cere numai pentru motive de nelegalitate atunci când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau când cuprinde motive contradictorii sau străine de natura pricinii. În susţinerea acestui motiv, recurenta a invocat mai multe argumente care vizează însă numai chestiuni de fond, astfel că acestea nu vor fi examinate, întrucât susţinerile referitoare la probele administrate şi situaţia de fapt depăşesc sfera de analiză a motivului de nelegalitate invocat.
Având în vedere că recurenta a pus în discuţie în cadrul acestui motiv greşita soluţionare a cererii de probatorii prin respingerea acestora, Înalta Curte reţine că instanţa de apel a apreciat asupra utilităţii şi pertinenţei administrării probei cu expertiza tehnică de specialitate, iar art. 212 alin. (l) C. proc. civ., prevede facultatea instanţei de a dispune întregirea sau efectuarea unei noi expertize, în situaţia în care nu este lămurită prin expertiza întocmită. Or, în speţă, prin încheierea de şedinţă din 2 februarie 2011, instanţa de apel a respins cererea de efectuare a unui nou raport de expertiză, apreciind a fi neconcludentă şi inutilă soluţionării cauzei, deoarece se solicita a fi reluate aceleaşi probleme care au fost discutate la fond, cât şi faţă de împrejurarea că pârâta nu a formulat obiecţiuni la raportul de expertiză întocmit la prima instanţă.
Cu toate acestea, examinând decizia recurată, prin prisma dispoziţiilor art. 304 pct. 7 C. proc. civ., se constată că nu poate fi reţinută nemotivarea soluţiei pronunţate, având în vedere că instanţa şi-a fundamentat hotărârea pe întreg probatoriul administrat în cauză, făcând referire atât la raportul de expertiză întocmit, cât şi la înscrisurile aflate la dosarul cauzei, iar argumentele reţinute au condus în mod logic la soluţia cuprinsă în dispozitiv.
Pe cale de consecinţă, pentru considerentele ce preced, în temeiul dispoziţiilor art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul pârâtei SC A.R.A.V.I.G. SA BUCUREŞTI şi în temeiul dispoziţiilor art. 274 alin. (l) C. proc. civ., va fi obligată recurenta la 3.720 lei cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat potrivit înscrisurilor aflate la dosar, către intimata SC N.S.S. SRL CONSTANTA.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta SC A.R.A.V.I.G. SA BUCUREŞTI PRIN SUCURSALA CONSTANŢA împotriva deciziei civile nr. 3/ MF din 16 februarie 2011 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, contencios administrativ şi fiscal.
Obligă recurenta la 3.720 lei cheltuieli de judecată în favoarea intimatei SC N.S.S. SRL CONSTANŢA.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 13 decembrie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4069/2011. Civil. Conflict de competenţă. Fond | ICCJ. Decizia nr. 4075/2011. Civil. Pretenţii. Recurs → |
|---|
