ICCJ. Decizia nr. 4075/2011. Civil. Pretenţii. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA a II-a CIVILĂ
Decizia nr. 4075/2011
Dosar nr. 5886/101/2009
Şedinţa publică din 13 decembrie 2011
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 105/ COM din 18 mai 2010 pronunţată de Tribunalul Mehedinţi, secţia comercială, a fost admisă în parte acţiunea formulată de reclamanta SC B.E. SRL împotriva pârâtei SC B.S.E. SA, fiind obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 115.643,44 lei rămasă neachitată din contravaloarea facturii nr. 0143159 din 31 august 2007, cu dobânda legală, începând cu data de 01 octombrie 2007, sumă actualizată în raport de rata inflaţiei.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că între părţi s-a încheiat contractul de antrepriză nr. 255 din 21 martie 2007, în temeiul căruia, reclamanta s-a obligat, în calitate de prestator de servicii, să execute în favoarea pârâtei, în calitate de beneficiar, lucrări de construcţie, terasamente la depozitul ecologic situat pe raza comunei Izvorul Barzii, conform proiectului elaborat de I.J.P. Mehedinţi. Pentru lucrările de construcţie ce urmau a fi executate în perioada 01 martie 2007 - 31 august 2007, s-a stabilit ca beneficiarul să achite prestatorului de servicii suma de 240.000 lei, inclusiv TVA.
La data de 21 august 2007, reclamanta a emis factura nr. 0143157 în valoare de 240.000 lei, achitată de către pârâtă cu OP 297 din 28 septembrie 2007, iar ulterior, respectiv la data de 31 august 2007, reclamanta a emis factura nr. 0143159, în sumă de 657.596,6 lei inclusiv TVA, ambele însuşite prin semnătură şi ştampilă de către pârâtă. Ambele facturi au fost însoţite de situaţii de lucrări, prima pentru suma de 283.502,29 lei, iar cea de-a doua pentru suma de 897.596,60 lei, aceasta din urmă cuprinzând şi lucrările pentru care se emisese factura 0143157 din 21 august 2007, în valoare de 240.000 lei, situaţii de lucrări însuşite de reprezentantul pârâtei SC B.S.E. SA, reprezentant desemnat pentru lucrare în calitate de diriginte de şantier.
S-a mai reţinut că, deşi pârâta a susţinut că lucrările pentru care s-a emis factura nr. 0143159 din 31 august 2007 au fost executate de reclamantă din proprie iniţiativă, iar nu în temeiul contractului încheiat între părţi, a acceptat la plată suma de 541.953,16 lei din această factură, sumă pe care a şi achitat-o, refuzând la plată suma de 115.643,44 lei, pe motiv că lucrările „Detaliere transporturi articole TRA” nu au fost executate.
Astfel, prima instanţă a reţinut că situaţia de plată şi lucrări, anexată facturii în discuţie, a fost acceptată integral de către pârâtă, prin semnătură şi ştampilă, prin reprezentantul său desemnat special pentru efectuarea lucrării, conform contractului încheiat.
S-a apreciat că, atâta timp cât expertul desemnat de către instanţă, cât şi expertul parte ales de către pârâtă şi chiar pârâta însăşi afirmă că, datorită faptului că lucrările la obiectiv au fost continuate şi finalizate după un alt proiect şi cu un alt executant, astfel încât, la faţa locului nu se mai poate observa partea din lucrare executată de reclamantă, nu se mai pot determina prin măsurători la faţa locului cantităţile şi nici calitatea lucrărilor efectuate, dovada executării prestaţiilor nu se mai poate face decât cu situaţia de plată, lucrările anexă la factura nr. 0143159 din 31 august 2007 şi cu factura însăşi.
De asemenea, s-a apreciat că nu se poate reţine apărarea pârâtei cum că lucrările pentru care s-a emis factura fiscală nr. 0143159 din 31 august 2007, nu formează obiectul contractului încheiat între părţi, deoarece preţul prevăzut în contract ar fi inferior celui din factura emisă, atâta timp cât nu s-a stipulat că preţul convenit este stabilit fix şi invariabil. S-a avut în vedere şi faptul că pârâta beneficiară şi-a dat acordul pentru executarea lucrărilor, prin acceptarea de către reprezentantul său a situaţiei de plată anexată facturii, precum şi prin plata parţială a acesteia.
Totodată, a apreciat instanţa că lipsa de competenţă a inspectorului (dirigintelui) de lucrări al pârâtei care a confirmat şi semnat situaţiile de lucrări, nu poate reprezenta un argument în apărarea pârâtei, potrivit principiului conform căruia nimeni nu se poate apăra, invocându-şi propria culpă.
Împotriva sentinţei primei instanţe a declarat apel pârâta SC B.S.E. SA Cluj-Napoca, iar prin decizia nr. 28/2011 din 2 martie 2011, Curtea de Apel Craiova, secţia comercială, a respins, ca nefondat, apelul.
În argumentarea soluţiei pronunţate, instanţa de apel a reţinut că, în condiţiile în care factura fiscală nr. 0143159 din 31 august 2007, emisă de către intimata reclamantă SC B.E. SRL, a fost însuşită de către pârâtă prin semnătură şi ştampilă, iar situaţia de plată şi lucrări anexată facturii a fost însuşită integral de către persoana desemnată de către pârâtă, în calitate de diriginte de şantier, nu poate fi primită apărarea acesteia potrivit căreia lucrările pentru care s-a emis factura nu formează obiectul contractului de antrepriză nr. 255 din 31 martie 2007.
S-a mai reţinut că factura fiscală nr. 0143159 din 31 august 2007 fiind semnată şi ştampilată de ambele părţi, face dovada, ca orice înscris sub semnătură privată, împotriva emitentului şi în favoarea destinatarului ei, în legătură cu existenţa actului juridic şi cu executarea operaţiunii care constituie obiectul ei.
Motivul invocat de către apelantă, potrivit căruia dirigintele de şantier şi-a depăşit atribuţiile în momentul semnării devizului de lucrări, fapt dovedit şi prin aceea că la data verificării lucrărilor din deviz şi-a prezentat demisia, ceea ce ar face ca acest deviz să nu-i fie opozabil apelantei pârâte, s-a apreciat a fi nefondat.
A mai reţinut instanţa că factura fiscală nr. 0143159 din 31 august 2007, întocmită în baza devizului, a fost semnată de către directorul general al pârâtei, iar aceasta nu a contestat, prin întâmpinarea depusă la dosar şi nici prin apelul formulat, efectuarea lucrărilor, ci a precizat doar că lucrările au fost executate din proprie iniţiativă de către reclamantă.
Instanţa de apel a confirmat soluţia primei instanţe, reţinând că din moment ce experţii tehnici desemnaţi în cauză nu au mai putut observa la faţa locului partea din lucrare executată de reclamantă, lucrările fiind continuate şi finalizate după un alt proiect şi cu un alt executant, suprapunându-se peste cele executate iniţial, că nu există o antemăsurătoare dată de proiectantul lucrării din care să reiasă cantitatea de pământ ce urma a fi excavat, urmând a sta la baza decontării cantităţilor de lucrări, că nu există un proces-verbal de recepţie la terminarea lucrărilor şi nici nu a fost întocmită de către beneficiarul lucrării cartea tehnică a construcţiei, singurele confirmări ale lucrărilor efectuate sunt cele date de dirigintele de şantier, reprezentantul beneficiarului la lucrare, însuşite prin semnarea şi ştampilarea facturii fiscale de către directorul general al societăţii pârâte.
Apărarea făcută de pârâtă referitoare la majorarea sumelor prin modificarea din lei în euro nu a fost analizată, în condiţiile în care a fost invocată pentru prima dată în apel.
În ceea ce priveşte confirmarea de către reprezentanţii G.F. Cluj a legalităţii neînregistrării în evidenţa contabilă a apelantei a sumei refuzate la plată din factura nr. 0143159 din 31 august 2007, s-a apreciat a nu constitui o dovadă a netemeiniciei pretenţiilor reclamantei.
Împotriva deciziei sus menţionate, a declarat recurs pârâta SC B.S.E. SA CLUJ-NAPOCA, invocând dispoziţiile art. 304 pct. 7, 8 şi 9 C. proc. civ., în temeiul cărora a solicitat în principal, admiterea recursului, modificarea hotărârii atacate, admiterea apelului şi schimbarea sentinţei primei instanţe în sensul respingerii acţiunii reclamantei. In subsidiar, a solicitat casarea hotărârii recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare instanţei de apel, în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (2) şi (3) C. proc. civ.
În argumentarea motivelor de nelegalitate invocate, recurenta a reiterat pe scurt istoricul cauzei şi a susţinut că decizia atacată este nelegală deoarece motivele pe care se sprijină sunt contradictorii şi străine de natura cauzei, iar motivarea este insuficientă şi lipsită de bază legală deoarece instanţa nu a lămurit situaţia de fapt. A mai susţinut recurenta că instanţa de apel a soluţionat obligaţia de plată ca o pretenţie, tară să analizeze apărările şi probele administrate şi că deşi probele conduc la concluzia că nu datorează suma pretinsă, din eroare instanţa a concluzionat în alt mod.
În continuare, a susţinut recurenta că instanţa a refuzat în mod nelegal să se pronunţe asupra apărărilor formulate şi a omis să le discute, motivând că sunt apărări noi, or prin efectul devolutiv al apelului, instanţa poate cerceta toate mijloacele de apărare invocate de părţi, mijloace din care face parte şi determinarea greşită a modului de calcul a facturilor emise de reclamantă.
Recurenta a concluzionat că reclamanta, după executarea şi plata lucrărilor, a facturat din nou aceleaşi lucrări în care a inclus şi preţul achitat iniţial, aspect ce rezultă din ambele expertize efectuate.
Recursul pârâtei SC B.S.E. SA CLUJ-NAPOCA este nefondat pentru considerentele ce urmează:
Motivul prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ., se referă la nelegalitatea hotărârii atunci când aceasta nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii.
Din examinarea criticilor formulate, nestructurate de altfel potrivit fiecărui motiv de nelegalitate invocat, rezultă că se invocă, în principal, interpretarea probelor ce ar fi condus la concluzia că recurenta nu datora suma pretinsă, or, aceste susţineri vizează o eventuală netemeinicie a soluţiei, ce nu poate fi invocată şi analizată în calea de atac extraordinară a recursului.
În ceea ce priveşte celelalte susţineri referitoare la omisiunea instanţei de a analiza apărările formulate, se constată de asemenea a fi nefondate, având în vedere că potrivit art. 294 alin. (l) C. proc. civ., în apel nu se poate schimba calitatea părţilor, cauza sau obiectul cererii de chemare în judecată şi nici nu se pot face cereri noi. Cu alte cuvinte, textul citat consacră regula potrivit căreia instanţa de apel realizează numai un control judiciar asupra a ceea ce s-a judecat de către prima instanţă, control ce nu poate avea în vedere elemente care nu au format obiectul primei judecăţi. În aceste condiţii, în mod corect a reţinut instanţa că apărarea pârâtei referitoare la majorarea sumelor prin modificarea din lei în euro nu poate face obiectul analizei, fiind invocată pentru prima oară în apel.
Prin urmare, Înalta Curte va reţine că nu se confirmă susţinerile recurentei referitoare la existenta unei contradicţii între considerente şi dispozitiv şi nici în legătură cu insuficienta motivare a hotărârii recurate.
În ceea ce priveşte motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ., ce vizează schimbarea înţelesului lămurit şi vădit neîndoielnic al actului juridic dedus judecăţii prin interpretarea greşită a acestuia, se constată că deşi a invocat acest motiv de nelegalitate, recurenta nu a demonstrat în cadrul criticilor formulate care sunt termenii care prin interpretare au lezat conţinutul actului, pentru a da posibilitatea instanţei de recurs să analizeze decizia recurată sub acest aspect.
Din perspectiva motivului de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., care vizează aplicarea greşită a legii, se constată că singura critică ce ar putea face obiectul analizei instanţei de recurs o reprezintă interpretarea şi aplicarea art. 294 alin. (l) C. proc. civ., aspect ce a fost examinat anterior şi nu va mai fi reluat.
Pentru acest considerente, în temeiul dispoziţiilor art. 312 C. proc. civ., recursul pârâtei SC B.S.E. SA CLUJ-NAPOCA va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefundat, recursul declarat de pârâta SC B.S.E. SA CLUJ-NAPOCA împotriva deciziei nr. 28/2011 din 2 martie 2011 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia comercială.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi 13 decembrie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4074/2011. Civil. Actiune în daune... | ICCJ. Decizia nr. 4077/2011. Civil. Alte cereri. Recurs → |
|---|
