ICCJ. Decizia nr. 4167/2011. Civil. Acţiune în constatare. Contestaţie în anulare - Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 4167/2011
Dosar nr.5852/1/2010
Şedinţa publică din 18 mai 2011
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele.
Prin Decizia nr. 2613 din 23 noiembrie 2004, Curtea de Apel Timişoara, secţia civilă, a respins ca nefondat apelul declarat de reclamanta SC M. SA Timişoara împotriva sentinţei civile nr. 789/PI din 29 iunie 2004 pronunţată de Tribunalul Timiş.
Pentru a decide astfel instanţa a reţinut că tribunalul a soluţionat corect excepţia autorităţii de lucru judecat deoarece prin acţiunea înregistrată la 28 iunie 1994 la Judecătoria Timişoara reclamanta SC M. SA Timişoara a solicitat în contradictoriu cu pârâţii K.M.G., K.M., K.N. şi K.I. să se constate dreptul său de proprietate asupra terenurilor care formează obiectul prezentei acţiuni. Prin repetate modificări ale acţiunii, obiectul acesteia a fost formulat în sensul de a se recunoaşte reclamantei un drept de superficie cu privire la aceleaşi terenuri. Acţiunea a fost respinsă prin sentinţa civilă nr. 1425 din 1 februarie 2002 a Judecătoriei Timişoara.
În cadrul procesual al litigiului a intervenit pârâta D.M. care a arătat că împreună cu S.E., L.A. şi O.T. a dobândit prin moştenire dreptul de proprietate asupra imobilelor la care face referire reclamanta. De asemenea, s-a făcut cerere reconvenţională având ca obiect revendicarea dreptului de proprietate asupra terenurilor prin solicitarea ca reclamanta să lase în deplină proprietate şi posesie acele terenuri moştenitorilor proprietarilor tabulari. Prin hotărârile arătate, cererea reconvenţională a fost admisă, reclamanta fiind obligată să lase în deplină proprietate şi posesie terenurile înscrise în C.F. 589, 615 şi 646 Freidorf.
Susţinerea reclamantei, potrivit căreia în acţiunea ce face obiectul dosarului nr. 876/2004, cauza este diferită de cea anterioară deoarece se pune în discuţie valabilitatea titlului în baza căruia s-a înscris în C.F. dreptul de proprietate asupra terenurilor în favoarea pârâtelor persoane fizice nu poate fi primită, corect reţinând prima instanţă că o atare împrejurare nu poate schimba cauza acţiunii ci dimpotrivă, se analizează ca un petit distinct al acesteia, rezultând astfel că alăturat acţiunii în constatare s-a promovat şi o acţiune în rectificare de carte funciară întemeiată pe nevalabilitatea titlului ce a stat la baza intabulării dreptului real în favoarea pârâtelor.
Prin Decizia civilă nr. 3909 din 22 iunie 2010 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie s-a dispus respingerea recursului formulat de reclamanta SC Z. SRL împotriva deciziei nr. 2613 din 23 noiembrie 2004 a Curţii de Apel Timişoara, secţia civilă, ca nefondat.
Recursul nu este întemeiat şi a fost respins pentru următoarele considerente:
Cauza cererii de chemare în judecată, în raport de care se apreciază existenţa autorităţii de lucru judecat, o constituie temeiul juridic al cererii, fundamentul raportului juridic litigios.
Atât în prezentul litigiu, cât şi în cel care a format obiectul dosarului nr. 13128/1999 al Judecătoriei Timişoara, temeiul juridic l-a constituit preluarea de către stat a imobilului în legătură cu care s-a declanşat diferendul - naţionalizarea în temeiul Legii nr. 119/1948 - respectiv, modul în care imobilul a intrat în patrimoniul actualei SC Z. SRL în temeiul art. 20 alin. (2) din Legea nr. 15/1990.
În aceste condiţii, instanţele de fond au constatat în mod temeinic identitatea de cauză - singurul aspect dedus analizei în recurs - astfel încât criticile formulate nu întrunesc cerinţele art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. recursul a fost respins ca nefondat cu consecinţa rămânerii irevocabile a hotărârii atacate.
Împotriva acestei decizii a formulat contestaţie în anulare SC Z. SRL motivată pe împrejurarea că autoritatea de lucru judecat este limitată ca aplicare de dreptul comunitar în ipoteza în care se împiedică prin realizarea ei recuperarea unui ajutor de stat acordat cu încălcarea dreptului comunitar.
Instanţa de recurs a reţinut greşit identitatea de temei juridic al celor două cauze. Între cele două acţiuni nu există identitate de cauză. Primul proces a avut de obiect recunoaşterea dreptului de proprietate, iar în cauza în care s-a pronunţat Decizia supusă contestaţiei în anulare obiectul litigiului îl constituie revendicarea, situaţie în care obiectul şi scopul celor două procese fiind diferite, şi prin urmare nu poate opera autoritatea de lucru judecat.
Examinând contestaţia în anulare instanţa reţine următoarele:
Contestatoarea a invocat drept motiv de contestaţie în anulare, săvârşirea unei greşeli materiale de către instanţa de recurs care a reţinut incidenţa autorităţii de lucru judecat, fără însă ca această excepţie să fie aplicabilă în cauză.
Or, aplicarea unei instituţii juridice care a fundamentat soluţia instanţei de recurs, nu reprezintă în sensul art. 318 C. proc. civ. o greşeală materială, ci vizează interpretarea şi aplicarea unei dispoziţii legale, şi în consecinţă nu intră sub incidenţa dispoziţiilor art. 318 C. proc. civ.
În sensul textului citat, greşeala materială vizează erori materiale în legătură cu aspectele formale ale judecăţii care au avut drept consecinţă pronunţarea unei hotărâri greşite şi nu greşeli de judecată care ar echivala cu o rejudecare a recursului.
În consecinţă, în temeiul art. 318 C. proc. civ. contestaţia în anulare astfel promovată urmează a fi respinsă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge contestaţia în anulare formulată de SC Z. S.R.L. (SC M. SA) împotriva deciziei nr. 3909 din 22 iunie 2010 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 mai 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4171/2011. Civil | ICCJ. Decizia nr. 4170/2011. Civil. Pretenţii. Recurs → |
|---|
