ICCJ. Decizia nr. 411/2011. Civil. Drepturi băneşti. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 411/2011
Dosar nr. 738/39/2009
Şedinţa publică din 21 ianuarie 2011
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava sub nr. 7032/86 la data de 17 octombrie 2008, contestatorul G.C.V. a solicitat, în contradictoriu cu intimatele SC D. SA Fălticeni şi Inspectoratul Teritorial de Muncă Suceava, anularea deciziei nr. 965 din 22 martie 2007, emisă de SC D. SA Fălticeni, obligarea acesteia la plata despăgubirilor reprezentând contravaloarea ajutorului de şomaj începând cu data de 09 iunie 2006 pe o perioadă de 12 luni, obligarea intimatului Inspectoratul Teritorial de Muncă Suceava la efectuarea menţiunilor în carnetul de muncă cu privire la perioada de şomaj, obligarea intimatei SC D. SA Fălticeni la corectarea menţiunilor din carnetul de muncă pentru perioada 18 aprilie - 09 iunie 2006, în sensul de a se înscrie perioada lucrată şi nu concediu medical, cu cheltuieli de judecată.
Prin sentinţa civilă nr. 82 din data de 12 ianuarie 2009, pronunţată de Tribunalul Suceava, s-a admis, în parte, acţiunea, s-a anulat Decizia nr. 965 din 29 martie 2007 şi a fost obligată intimata SC D. SA Fălticeni să plătească contestatorului despăgubiri constând în ajutorul de şomaj care s-ar fi cuvenit acestuia conform Legii nr. 76/2002, în perioada 09 iunie 2006 – 09 iunie 2007, precum şi să se rectifice menţiunile din codul de procedură civilă carnetul de muncă al contestatorului în sensul că suspendarea activităţii pentru concediu medical a încetat la data de 18 aprilie 2006, perioada 18 aprilie 2006-09 iunie 2006 constituind vechime în muncă. Totodată s-a respins, ca nefondată, cererea având ca obiect obligarea Inspectoratului Teritorial de Muncă Suceava de a efectua menţiuni în carnetul de muncă al contestatorului a perioadei de şomaj şi a fost obligată intimata SC D. SA Fălticeni să plătească contestatorului suma de 300 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentinţe au formulat recurs contestatorul şi intimata SC D. SA Fălticeni.
Prin Decizia nr. 313 din 19 martie 2009, Curtea de Apel Suceava, secţia conflicte de drepturi şi asigurări sociale, a respins excepţia tardivităţii formulării recursului de către intimata SC D. SA Fălticeni; a admis recursul declarat de aceasta; a modificat în parte sentinţa civilă nr. 82 din 12 ianuarie 2009 a Tribunalului Suceava; a respins cererea de obligare a intimatei SC D. SA Fălticeni la plata către contestator a despăgubirilor constând în ajutorul de şomaj care s-ar fio cuvenit acestuia conform Legii nr. 76/2002 în perioada 9 iunie 2006 - 9 iunie 2007, ca nefondată; a menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate şi a respins, ca nefondat, recursul declarat de contestatorul G.C.V.
Împotriva acestei decizii, contestatorul G.C. a formulat, în temeiul dispoziţiilor art. 317, art. 318 alin. (1) şi urm. C. proc. civ., contestaţie în anulare care a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Suceava, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale, pronunţată în dosarul nr. 7302/86/2008.
Prin Decizia civilă nr. 1394 din 10 noiembrie 2009, s-a admis contestaţia în anulare formulată de contestator, s-a anulat, în parte, Decizia nr. 313 din 19 martie 2009 a Curţii de Apel Suceava, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale; s-a respins, ca tardiv introdus, recursul declarat de către intimata recurentă SC D. SA Fălticeni împotriva sentinţei civile nr. 82 din 12 ianuarie 2009 a Tribunalului Suceava, secţia civilă, şi a menţinut celelalte dispoziţii ale deciziei nr. 313 din 19 martie 2009, care nu sunt contrare prezentei decizii.
Împotriva aceleiaşi decizii, nr. 313 din 19 martie 2009, a Curţii de Apel Suceava, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale, la data de 1 iunie 2009, G.C.V. a formulat cerere de revizuire, în temeiul dispoziţiilor art. 322 pct. 2, 4 şi 5 C. proc. civ., susţinând că instanţa de recurs, cu rea-credinţă, gravă neglijenţă şi abuz în serviciu a omis să examineze excepţia pe care a invocat-o şi anume cea a tardivităţii recursului declarat de intimata SC D. SA Fălticeni împotriva sentinţei civile nr. 82 din 12 ianuarie 2009 pronunţată de Tribunalul Suceava, secţia civilă.
Prin Decizia civilă nr. 1421 din 12 noiembrie 2009, pronunţată Curtea de Apel Suceava, secţia conflicte de drepturi şi asigurări sociale, s-a respins, ca nefondată, cererea de revizuire formulată de G.C.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de apel a reţinut că, potrivit art. 322 pct. 2 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanţa de apel sau prin neapelare, precum şi a unei hotărâri dată de o instanţă de recurs atunci când evocă fondul se poate cerere dacă instanţa s-a pronunţat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunţat asupra unui lucru cerut, ori s-a dat mai mult decât s-a cerut.
În speţă, instanţa de recurs s-a pronunţat supra excepţiei tardivităţii recursului declarat de intimata SC D. SA Fălticeni, în sensul respingerii acesteia.
Potrivit art. 322 pct. 4 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanţa de apel sau prin neapelare, precum şi a unei hotărâri dată de o instanţă de recurs atunci când evocă fondul poate fi cerută dacă un judecător care a luat parte de judecată a fost condamnat definitiv pentru o infracţiune privitoare la prici ă sau dacă hotărârea s-a data în temeiul unui înscris declarat fals în cursul sau în urma judecăţii ori dacă un magistrat a fost sancţionat disciplinar pentru exercitarea funcţiei cu rea-credinţă sau gravă neglijenţă în acea cauză.
Or, revizuientul nu a depus la dosarul cauzei nicio dovadă în acest sens, astfel ca instanţa investită cu cererea de revizuire să poată verifica aspectele menţionate de către acesta.
Cât priveşte dispoziţiile art. 322 alin. (5) C. proc. civ., instanţa de apel a constata că, potrivit acestui articol, revizuirea unei hotărâri rămase definitive poate fi cerută, între altele dacă, după darea hotărârii s-au descoperit înscrisuri doveditoare reţinute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfăţişate dintr-o împrejurare mai presus de voinţa părţilor.
Astfel, instanţa de apel a constatat că nu sunt incidente cazurile de revizuire invocate de revizuient, având în vedere că, în cauză, actul invocat nu a fost descoperit după darea hotărârii a cărei revizuire se solicită, fiind depus la dosar anterior pronunţării deciziei şi nici nu a fost reţinut de partea potrivnică.
Împotriva acestei ultime decizii, pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia conflicte de drepturi şi asigurări sociale, la data de 19 februarie 2010, a declarat recurs revizuientul G.C.V., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, solicitând admiterea recursului, desfiinţarea deciziei nr. 313 din 19 martie 2009 a Curţii de Apel Suceava, pe care o consideră netemeinică şi nelegală, şi rejudecarea recursului promovat de acesta în dosarul nr. 7302/86/2008 al Curţii de Apel Suceava, cu cheltuieli de judecată în sumă de 400 lei, sumă corectată cu rata inflaţiei şi dobânzile aferente de la naşterea dreptului şi până la plata efectivă a acesteia.
În drept, s-au invocat prevederile art. 304 pct.7, 8 şi 9, art. 322 pct. 7, art. 327, art. 328 C. proc. civ. şi art. 6 pct. 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.
Prin motivele de recurs depuse odată cu cererea, recurentul arată că Decizia nr. 313 din 19 martie 2009 a cărei revizuire a solicitat-o este nelegală, nefondată şi netemeinică, întrucât în mod greşit s-a respins excepţia tardivităţii formulării recursului de către intimata-recurentă SC D. SA Fălticeni şi s-a admis recursul declarat de aceasta împotriva sentinţei civile nr. 82 din 12 ianuarie 2009 pronunţată de Tribunalul Suceava, secţia civilă, în dosarul nr. 7302/86/2008.
Astfel, revizuientul arată că la termenul de judecată din data de 12 martie 2009, apărătoarea sa a invocat excepţia tardivităţii introducerii recursului, precizând că hotărârea primei instanţe a fost comunicată la 22 ianuarie 2009, iar intimata SC D. SA Fălticeni a depus cererea de recursul la data de 03 februarie 2009, termenul de declarare a recursului fiind la 02 februarie 2009, astfel că intimata-recurentă nu a respectat termenul de 10 zile impus de dispoziţiile legale, pentru depunerea cererii de recurs.
Mai arată recurentul că Decizia mai sus menţionată i-a fost comunicată la data de 28 mai 2009, iar borderoul de corespondenţă a fost depus la data de 18 martie 2009, după închiderea dezbaterilor din data de 12 martie 2009, fiind astfel în imposibilitatea de a formula motive de admisibilitate a excepţiei de tardivitate a recursului, cele 2 luni pentru depunerea plângerii penale expirând, încălcându-i-se astfel dreptul la apărare şi la un proces echitabil, statuat de Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, art. 6 pct. 1, Constituţia României, art. 16 pct. 1, 2 şi art. 24 pct. 1.
În acest sens, recurentul consideră şi Decizia nr. 1421 din 12 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Suceava, pronunţată în dosarul nr. 738/39/2009, ca fiind nelegală, nefondată, netemeinică şi potrivnică deciziei nr. 1394 din 10 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Suceava.
Analizând actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte va reţine, ca fiind întemeiată, excepţia inadmisibilităţii recursului declarat de revizuient, avându-se în vedere următoarele considerente .
Potrivit art. 299 C. proc. civ., sunt supuse recursului hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel, precum şi hotărârile altor organe cu activitate jurisdicţională, în condiţiile prevăzute de lege.
Se reţine astfel din aceste dispoziţii legale că hotărârile pronunţate de curţile de apel cu ocazia soluţionării recursurilor nu mai pot fi atacate din nou cu recurs, întrucât nu se regăsesc în aceste prevederi legale, iar, pe de altă parte, aceste hotărâri sunt irevocabile, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 377 pct. 4 C. proc. civ.
În cauză, constatându-se că revizuientul a uzat de calea de atac a recursului, faţă de principiul unicităţii care funcţionează în materia căilor de atac, precum şi al dublului grad de jurisdicţie, se reţine că al doilea recurs declarat de acesta, este inadmisibil şi urmează să fie respins, ca atare.
În cauză, pricina a parcurs cele două grade de jurisdicţie prin judecarea acesteia de către trei instanţe: de fond, de apel şi de recurs, astfel încât calea de atac a recursului, folosită de revizuient pentru a doua oară, apare ca un „recurs la recurs", ceea ce este, inadmisibil.
Faţă de cele arătate, este de prisos a se cerceta motivele formulate de pârâţi, legate de fondul cauzei, astfel încât, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., se va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de revizuientul G.C.V.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de revizuientul G.C.V. împotriva deciziei civile nr. 1421 din 12 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Suceava, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 ianuarie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 414/2011. Civil. Anulare act. Contestaţie în... | ICCJ. Decizia nr. 408/2011. Civil. Reparare prejudicii erori... → |
|---|
