ICCJ. Decizia nr. 419/2011. Civil. Drepturi băneşti. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 419/2011
Dosar nr. 3481/98/2008
Şedinţa publică din 21 ianuarie 2011
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 37F din 27 ianuarie 2009 pronunţată de Tribunalul Ialomiţa, secţia civilă, s-a admis , ca întemeiată cererea formulată de reclamanţii P.D.G. şi D.A.C., în contradictoriu cu pârâta SC P. SA Bucureşti – Membru O.M.V.G.; a obligat pârâta către reclamanţi la plata contravalorii primelor de Paşti pentru anul 2008, cuvenite în baza art. 1268 alin. (1) C.C.M., respectiv 2.250 lei pentru reclamanta P.D.G. şi 2.250 lei pentru reclamantul D.A.C., actualizate cu plata dobânzilor legale; a obligat pârâta către reclamanţi şi la plata sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentinţe pârâta SC P. SA Bucureşti – Membru SC P. SA a declarat apel, criticând-o ca fiind dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a legii
Prin încheierea de şedinţă din data de 05 mai 2009, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a civilă şi pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale; s-a respins cererea de sesizare a Curţii Constituţionale , excepţia de neconstituţionalitate fiind inadmisibilă; s-a dispus suspendarea judecării cererii de recurs formulată de către recurenta-pârâtă împotriva sentinţei civile nr. 37S din 27 ianuarie 2009 a Tribunalului Ialomiţa.
Împotriva acestei din urmă încheieri a declarat recurs pârâta SC P. SA Bucureşti – Membru O.M.V.G., la data de 15 mai 2009, criticând-o ca fiind nelegală.
Prin încheierea de şedinţă din data de 9 octombrie 2009, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală, a suspendat judecata cererii de recurs formulată de pârâta SC P. SA Bucureşti – Membru O.M.V.G., împotriva încheierii de şedinţă din data de 05 mai 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VII-a civilă şi pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, în temeiul art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., constatând că la strigarea cauzei nu a răspuns niciuna dintre părţi şi că nu s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
La data de 19 octombrie 2010, Înalta Curte de Casaţie şi justiţie, din oficiu, a repus cauza pe rol în vederea discutării perimării.
Analizând această excepţie, Înalta Curte constată că este întemeiată, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 248 alin. (1) C. proc. civ., orice cerere de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice altă cerere de reformare sau de revocare se perima de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părţii, timp de un an, în materie civilă.
Rezultă că, pentru a interveni perimarea în materie civilă, pricina, indiferent de faza procesuală în care se află, trebuie să fi rămas în nelucrare timp de un an şi această lăsare a pricinii în nelucrare să fie cauzată de culpa părţii.
Altfel spus, perimarea operează cu condiţia ca timp de un an să nu se fi săvârşit nici un act de procedură în vederea judecării cauzei, situaţie cauzată de lipsa de diligentă a părţilor, care nu au acţionat în acest scop, deşi aveau posibilitatea să o facă.
Aceasta este şi situaţia în speţă, unde, după suspendarea judecăţii recursului pe temeiul art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., măsură dispusă la termenul din 9 octombrie 2009, părţile au lăsat să treacă un interval de timp de un an fără să fi săvârşit vreun act de procedură în vederea reluării judecăţii recursului.
Astfel, din verificarea actelor dosarului reiese că, până la data de 9 octombrie 2010, când s-a împlinit termenul de perimare, calculat conform art. 101 alin. (3) şi (5) C. proc. civ., părţile nu au înregistrat nicio cerere de repunere a cauzei pe rol în vederea continuării judecăţii.
Reţinând, aşadar, întrunirea în cauză a condiţiilor perimării, prevăzute de art. 248 alin. (1) C. proc. civ., constatând, totodată, că, potrivit aceluiaşi text de lege, perimarea operează de drept şi că, potrivit art. 252 alin. (1) teza I C. proc. civ., ea se poate constata şi din oficiu de către instanţă, înalta Curte urmează să constate perimată cererea de recurs cu a cărei judecată a fost învestită.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Constată perimat recursul formulat de pârâta SC P. SA Bucureşti – Membru O.M.V.G., împotriva încheierii de şedinţă din data de 5 mai 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VII a civilă şi pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 ianuarie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 448/2011. Civil | ICCJ. Decizia nr. 415/2011. Civil. Drepturi băneşti. Revizuire... → |
|---|
