ICCJ. Decizia nr. 4134/2011. Civil. Acţiune în anulare a hotarârii AGA. Contestaţie în anulare - Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA A II-A CIVILĂ
Decizia nr. 4134/2011
Dosar nr. 2617/1/2011
Şedinţa publică de la 14 decembrie 2011
Asupra contestaţiei în anulare de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe, petentul S.G. a formulat contestaţie în anulare împotriva deciziei nr. 862 din 24 februarie 2011 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în dosarul nr. 8056/62/2007, solicitând anularea acesteia în temeiul prevederilor art. 317 alin. (l) C. proc. civ.
În motivarea contestaţiei, petentul susţine că pentru termenul din 24 februarie 2011 procedura de citare nu a fost îndeplinită conform legii, în condiţiile în care la dosar s-a aflat o cerere de amânare pentru lipsă de apărare conform art. 156 C. proc. civ., prin care a fost indicat domiciliul la care să-i fie comunicat termenul de judecată acordat, respectiv domiciliul din Italia, oraş Candiolo, strada Via de la Liberta.
De asemenea, contestatorul arată că nu a avut cunoştinţă despre motivele de recurs invocate prin cererea de recurs pentru că reziliase contractul de asistenţă juridică cu avocatul care i-a reprezentat interesele în apel, până la pronunţarea deciziei de către instanţa de apel.
Din această perspectivă consideră că judecarea recursului în lipsa sa şi cu încălcarea dreptului său la apărare atrag admiterea contestaţiei în anulare.
Analizând actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte constată că prin sentinţa nr. 10 din 22 martie 2010, Tribunalul Braşov, secţia comercială şi de contencios administrativ, a respins acţiunea reclamantului G.S. prin care a solicitat, în contradictoriu cu SC N. SA, să se constate nulitatea hotărârii A.G.E.A. nr. 3 din 5 aprilie 2007, pentru lipsa calităţii procesuale active a acestuia.
Apelul declarat de reclamant împotriva sentinţei a fost admis prin decizia nr. 63 din 9 septembrie 2010 a Curţii de Apel Braşov, secţia comercială, care a desfiinţat sentinţa atacată şi a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta SC N. SA Braşov ce a fost admis prin decizia nr. 862 din 24 februarie 2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, care a modificat decizia recurată, în sensul că a respins apelul declarat de reclamant împotriva sentinţei.
Cu privire la această decizie, contestatorul susţine că a fost pronunţată cu neîndeplinirea legală a procedurii de citare în ceea cel priveşte, fiindu-i astfel încălcat dreptul la apărare, arătând totodată că nu a fost citat la sediul procesual indicat prin cererea de amânare depusă la dosar pentru termenul la care s-a soluţionat recursul.
Verificând actele de la dosar, instanţa constată că la data de 21 ianuarie 2011, petentul a transmis prin fax o cerere prin care a solicitat acordarea unui termen de judecată în vederea pregătirii apărării. Contrar susţinerilor contestatorului, din cuprinsul cererii de amânare nu rezultă că acesta ar fi indicat o altă adresă la care să-i fie comunicate actele de procedură motiv pentru care, instanţa de recurs a procedat la citarea acestuia la sediul procesual ales aşa cum a fost citat şi în celelalte faze procesuale, respectiv la sediul apărătorului.
Din verificări a rezultat, de asemenea, că la data de 24 martie 2011, petentul a solicitat a-i fi comunicată o copie a deciziei pronunţată de instanţa de recurs la domiciliul său, însă aceasta nu prezintă relevanţă sub aspectul care interesează, fiind făcută după soluţionarea recursului.
Faţa de aceste împrejurări, Înalta Curte constată că petentul nu se poate prevala de neîndeplinirea ori îndeplinirea necorespunzătoare a procedurii de citare în condiţiile reglementate de art. 317 alin. (l) C. proc. civ.
Cererea de amânare depusă în faza recursului denotă că petentul, care a avut calitatea de intimat în recurs, a avut cunoştinţă de termenul acordat pentru soluţionarea recursului, iar în situaţia în care dorea să schimbe domiciliul ales pentru citarea şi comunicarea actelor de procedură (acela al apărătorului) îi revenea obligaţia de a-l aduce la cunoştinţa instanţei de recurs şi de a solicita expres ca citarea sa şi comunicarea tuturor actelor de procedură să fie făcută la noua adresă.
Este fără relevanţă faptul că, potrivit susţinerilor petentului, contractul de asistenţă juridică cu avocatul care i-a reprezentat interesele până în faza procesuală a apelului ar fi fost reziliat, în contextul în care o astfel de situaţie nu a fost adusă la cunoştinţa instanţei de recurs.
În consecinţă, faţă de considerentele expuse şi având în vedere că citarea petentului în faţa instanţei de recurs s-a făcut la domiciliul pe care acesta l-a indicat încă de la prima instanţă, precum şi faptul că acesta nu a adus la cunoştinţa instanţei de recurs că şi-ar fi schimbat domiciliu ales pentru citarea sa şi comunicarea actelor de procedură, Înalta Curte constată că acesta nu se poate prevala de dispoziţiile art. 317 alin. (l) C. proc. civ., motiv pentru care contestaţia în anulare va fi respinsă ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge contestaţia în anulare a deciziei nr. 862 din 24 februarie 2011, pronunţată de Secţia comercială a înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, formulată de contestatorul S.G.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 14 decembrie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4187/2011. Civil. Conflict de competenţă. Fond | ICCJ. Decizia nr. 4135/2011. Civil. Pretenţii. Revizuire - Recurs → |
|---|
