ICCJ. Decizia nr. 4152/2011. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 4152/2011
Dosar nr. 4987/63/2009
Şedinţa publică din 18 mai 2011
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
La data de 22 aprilie 2009, reclamantul M.N.N. a formulat plângere împotriva dispoziţiei nr. 16479 din 24 februarie 2009 emisă de Primarul mun. Craiova, prin care i-a fost respinsă cererea pe care a formulat-o în baza Legii nr. 10/2001 pentru acordarea de despăgubiri privind suprafaţa de 320 m.p. teren situat în municipiul Craiova, judeţul Dolj, şi a solicitat să se dispună anularea acestei dispoziţii, să se constate că este îndreptăţit la despăgubirile solicitate şi să fie obligat Primarul mun. Craiova să emită dispoziţie în acest sens.
În motivarea acţiunii, a arătat că prin notificarea din 11 februarie 2002, în temeiul Legii nr. 10/2001, a solicitat despăgubiri în echivalent pentru confiscarea abuzivă şi imposibilitatea restituirii în natură a terenului în suprafaţă de 320 m.p., situat în Craiova, şi că această suprafaţă reprezintă o cotă parte din imobilul ce i-a fost restituit reclamantului prin sentinţa civilă nr. 8518/1994, irevocabilă, pronunţată de Judecătoria Craiova în Dosarul nr. 8637/1994 (imobil compus din construcţii şi teren în suprafaţă de 801 m.p.).
A mai susţinut că în mod greşit i-a fost respinsă cererea şi a precizat că pe terenul în litigiu a fost edificată o construcţie de către numita S.C.E.
În drept, a invocat dispoziţiile Legii nr. 10/2001 şi Legii nr. 247/2005.
La solicitarea instanţei, Primăria mun. Craiova a înaintat actele care au stat la baza dispoziţiei contestate.
Prin sentinţa civilă nr. 244 din 24 iunie 2009, pronunţată de Tribunalul Dolj a fost respinsă acţiunea reclamantului, M.N.N., reţinându-se că reclamantul nu a făcut dovada dreptului de proprietate cu privire la suprafaţa de teren de 320 m.p., în patrimoniul autorului său, M.D.N., astfel că dispoziţia contestată s-a apreciat a fi legală.
Din actele de proprietate din anii 1924 şi 1936 depuse la dosarul cauzei a rezultat că terenul proprietatea autorului reclamantului a fost de 800 m.p., suprafaţă care a trecut în proprietatea statului în baza Decretului nr. 92/1950 fiind restituită reclamantului prin sentinţa civilă nr. 8518 din 02 iunie 1994 a Judecătoriei Craiova.
Apelul declarat de reclamant împotriva acestei hotărâri a fost admis prin Decizia nr. 214/2010 a Curţii de Apel Craiova care a reţinut că Tribunalul a apreciat în mod greşit că suprafaţa de teren de 320 m.p. solicitată prin notificare a fost dobândită de autorul reclamantului prin contractul de vânzare-cumpărare din 1936 şi face parte din suprafaţa totală de 800 m.p., restituită prin sentinţa civilă nr. 8518 din 02 iunie 1994 a Judecătoriei Craiova.
Concluziile raportului de expertiză tehnică întocmit în apel de către expert tehnic I.I. au fost în sensul că cele două suprafeţe de teren sunt distincte, autorul reclamantului cumpărând în anul 1924, prin contractul de vânzare-cumpărare, o suprafaţă de 976 m.p., iar în anul 1936, prin contract de vânzare-cumpărare, 156 m.p. Ambele suprafeţe se învecinau, totalizau 1.132 m.p. şi formau un corp comun, fiind preluate în mod abuziv de către stat prin Decretul nr. 92/1950.
Din suprafaţa totală de 1.132 m.p., prin sentinţa civilă nr. 8518/1994 a Judecătoriei Craiova, i-a fost restituită reclamantului o suprafaţă de 800 m.p., ceea ce înseamnă că pentru diferenţa de 332 m.p., reclamantul este îndreptăţit la acordarea de măsuri reparatorii, în condiţiile Legii nr. 10/2001.
Prin lucrarea de specialitate întocmită în apel s-au identificat atât suprafaţa totală deţinută în proprietate de autorul reclamantului, prin amplasament şi vecinătăţi actuale, precum şi suprafaţa de teren restituită prin sentinţa civilă nr. 8518/1994, cât şi diferenţa de teren de 332 m.p., cu privire la care s-a stabilit că se găseşte în prezent în proprietatea unui terţ, şi pe care sunt edificate în mod legal construcţii autorizate.
În aceste condiţii, s-a apreciat că reclamantul a dovedit atât faptul preluării abuzive a terenului solicitat prin notificare, potrivit art. 2 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 10/2001, cât şi calitatea de persoană îndreptăţită la acordarea de măsuri reparatorii (în calitate de moştenitor testamentar instituit prin testamentul olograf din 18 martie 1924) potrivit art. 4 alin. (2) din Lege, urmând ca forma acestora să fie stabilită în condiţiile art. 10 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, republicată.
Potrivit acestor dispoziţii legale, în cazul în care pe terenurile pe care, ulterior preluării abuzive, s-au edificat construcţii noi autorizate, persoana îndreptăţită va obţine măsuri reparatorii prin echivalent, constând în despăgubiri acordate în condiţiile speciale privind regimul stabilirii şi plăţii despăgubirilor aferente imobilelor preluate abuziv, conform Titlului VII din Legea nr. 247/2005.
Faţă de aceste considerente, s-a apreciat ca fiind întemeiate criticile reclamantului, dispunându-se admiterea apelului, schimbarea sentinţei civile, în sensul admiterii contestaţiei şi anulării dispoziţiei nr. 16479/2009 emisă de Primăria Craiova, constatându-se că reclamantul este îndreptăţit la acordarea de măsuri reparatorii în echivalent, în condiţiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs pârâţii Municipiul Craiova, prin Primar, şi Primarul mun. Craiova, criticând-o pentru nelegalitate, sens în care, invocând dispoziţiile art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ., au susţinut că instanţa de judecată a interpretat şi aplicat greşit dispoziţiile Legii nr. 10/2001, întrucât în speţă nu a fost dovedită nici calitatea reclamantului de persoană îndreptăţită la restituire, întrucât nu a făcut dovada dreptului de proprietate asupra terenului de 320 m.p. solicitat în prezenta procedură, şi nici a preluării sale abuzive.
Au susţinut că reclamantul a redobândit imobilul în baza dispoziţiilor sentinţei civile nr. 8518 din 02 iunie 1994 pronunţată de Judecătoria Craiova, astfel încât nu i se mai cuvin despăgubiri pentru acelaşi bun şi în temeiul legii speciale.
Recursul nu este fondat.
Este cert şi necontestat că prin două acte de vânzare-cumpărare succesive (contractul de vânzare-cumpărare autentificat din anul 1924, respectiv actul din 1936), autorul reclamantului M.D.N. a dobândit suprafaţa totală de 1.132 m.p., preluat de stat în baza Decretului nr. 92/1950, din care, prin sentinţa civilă nr. 8518/1994 a Judecătoriei Craiova i-a fost restituită suprafaţa de 800 m.p. (astfel cum a fost identificat prin raportul de expertiză administrat în apel).
Restul suprafeţei de teren de 332 m.p., se află în stăpânirea unei persoane fizice, care are edificate construcţii autorizate pe terenul menţionat.
În acest context, fiind dovedită, contrar susţinerilor pârâţilor, atât calitatea antecesorului reclamantului de proprietar al terenului pretins, preluat de stat în baza Decretului nr. 92/1950, ce nu mai poate fi restituit în natură, legal, în aplicarea şi interpretarea corectă a dispoziţiilor art. 3 alin. (1) lit. a) cu referire la art. 4 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, instanţa de apel a reţinut că reclamantul are calitate de persoană îndreptăţită la restituire în accepţiunea legii speciale de reparaţie şi că, prin urmare, i se cuvin măsurile reparatorii prevăzute de această lege (în modalitatea reglementată de Titlul VII al Legii nr. 247/2005).
Întrucât critica încadrată în prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., pentru cele expuse, se vădeşte a nu fi fondată, iar indicarea dispoziţiei art. 304 pct. 7 C. proc. civ., în condiţiile în care nu au fost dezvoltate motive ce nu pot fi subsumate acesteia, ca fiind exclusiv formală, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul dedus judecăţii urmează să fie respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâţii Municipiul Craiova, prin Primar, şi Primarul mun. Craiova împotriva deciziei nr. 214 din 29 iunie 2010 a Curţii de Apel Craiova, secţia I civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 mai 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4155/2011. Civil. Revendicare imobiliară.... | ICCJ. Decizia nr. 4154/2011. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
