ICCJ. Decizia nr. 4163/2011. Civil. Drepturi băneşti. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 4163/2011
Dosar nr.2636/54/2009
Şedinţa publică din 18 mai 2011
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele.
Prin Decizia civilă nr. 1688 din 5 martie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Craiova prin care s-a dispus respingerea contestaţiei în anulare a deciziei nr. 5134 din 29 septembrie 2009, pronunţată de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr. 16794/95/2008, formulată de contestatorul P.I.E. în contradictoriu cu intimaţii SC OMV P. SA, B.C.R., S.M. şi B.V.M..
Contestaţia în anulare viza Decizia nr. 5134 din 29 septembrie 2009 pronunţată de Curtea de Apel Craiova prin care a fost admis recursul declarat de pârâta SC P. SA împotriva sentinţei nr. 875 din 10 februarie 2009 pronunţată de Tribunalul Gorj, în contradictoriu cu intimaţii reclamanţi P.I.E., B.C.R., S.M., B.V.M. şi pentru a se pronunţa astfel instanţa a reţinut următoarele:
Potrivit art. 318 C. proc. civ., teza I, hotărârile instanţei de recurs pot fi atacate cu contestaţie în anulare când dezlegarea dată este rezultatul unei greşeli materiale.
În sensul acestui text, prin greşeală materială se înţelege greşeală de ordin procedural, de o asemenea gravitate încât a avut drept consecinţă pronunţarea unei soluţii greşite.
Legea are în vedere greşeli materiale cu caracter procedural care au dus la pronunţarea unei soluţii eronate, în această categorii intrând greşeli comise prin confundarea unor date esenţiale ale dosarului cauzei. Prin urmare, greşelile instanţei de recurs care deschid calea contestaţiei în anulare sunt greşeli de fapt şi nu greşeli de judecată, de interpretare a dispoziţiilor legale.
Contestaţia în anulare prevăzută de art. 318 C. proc. civ. este o contestaţie specială care urmăreşte neregularităţile evidente privind actele de procedură şi nu referitoare la problemele de fond. A da posibilitatea părţilor să se plângă aceleiaşi instanţe care a dat hotărârea de modul în care a apreciat probele şi a stabilit raporturile dintre părţi, ar însemna să se deschidă dreptul părţilor de a provoca rejudecarea căii de atac, astfel încât contestaţia în anulare ar deveni o cale ordinară de atac.
În nici o situaţie nu pot li repuse în discuţie, pe calea contestaţiei în anulare, acele motive care au format obiect de preocupare pentru instanţa de recurs, indiferent cum au fost apreciate probele sau interpretată legea, altfel contestaţia în anulare ar constitui un mijloc de reformare a hotărârii date în recurs, ceea ce este inadmisibil.
Mai mult, la dosarul de recurs există mai multe cereri de amânare pentru lipsa de apărare, iar la termenul din 7 iulie 2009 instanţa de recurs a acordat termen la cererea acestuia în baza art. 156 C. proc. civ.
Astfel susţinerea contestatorului că instanţa avea obligaţia să amâne cauza la cererea sa formulată la data de 24 septembrie 2009 este cu totul nefondată în condiţiile în care textul art. 156 C. proc. civ., prevede că instanţa va putea da un singur termen pentru lipsă de apărare, temeinic motivată.
Pentru considerentele expuse anterior, Curtea a dispus respingerea contestaţiei în anulare.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs contestatorul, motivând că a formulat cererea de amânare solicitând un termen pentru a-i fi comunicate motivele de recurs în vederea formulării întâmpinării aşa cum dispune art. 308 alin. (1) C. proc. civ.
A mai formulat o cerere de acordare a unui termen pentru angajarea unui avocat, însă nu s-a putut prezenta datorită necesitării prezenţei sale la serviciu.
În cauză sunt incidente dispoziţiile art. 322 pct. 8 C. proc. civ., art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.
Lipsesc de la dosar concluziile scrise ale avocatului.
Solicită a se constata autoritatea de lucru judecat a sentinţei civile nr. 875 din 10 februarie 2009 pronunţată de Tribunalul Gorj şi judecarea în lipsă a cererii.
La termenul din 18 mai 2011 instanţa din oficiu a invocat inadmisibilitatea recursului promovat împotriva unei decizii irevocabile.
Astfel, conform art. 320 alin. (3) C. proc. civ. hotărârea dată în contestaţie în anulare este supusă aceloraşi căi ca şi hotărârea atacată, deoarece aceasta are un caracter accesoriu din punct de vedere procedural, în raport cu judecata propriu-zisă, în fond sau în recurs.
În cauză, contestaţia în anulare a fost introdusă împotriva unei hotărâri pronunţate de Curtea de Apel Craiova în recurs, Decizia fiind irevocabilă conform art. 377 C. proc. civ. şi în consecinţă şi hotărârea pronunţată în contestaţia în anulare este irevocabilă conform textului citat.
În aceste condiţii, recursul declarat de contestator împotriva acestei decizii este inadmisibil deoarece Decizia Curţii de Apel Craiova pronunţată în contestaţia în anulare nu este susceptibilă de a fi recurată conform art. 320 alin. (3) C. proc. civ.
În consecinţă se va respinge recursul astfel formulat ca inadmisibil.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca inadmisibil recursul declarat de contestatorul P.I.E. împotriva deciziei nr. 1688 din 5 martie 2010 a Curţii de Apel Craiova, secţia a II-a civilă şi pentru conflicte de muncă şi asigurări sociale.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 mai 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4115/2011. Civil. Drepturi băneşti. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 4094/2011. Civil. Conflict de competenţă. Fond → |
|---|
