ICCJ. Decizia nr. 4211/2011. Civil. Pretenţii. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA A II-A CIVILĂ
Decizia nr. 4211/2011
Dosar nr. 5730/1/2011
Şedinţa publică de la 16 decembrie 2011
Asupra recursului, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin cererea înregistra la data de 12 martie 2010, pe rolul Tribunalului Vrancea, la nr. 888/91/2010, reclamanta SC E.W. H. SRL a solicitat obligarea pârâtului Consiliul Local al Municipiului Adjud la plata sumei de 517.517,47 lei reprezentând contravaloarea facturilor nr. 91002455 din 10 decembrie 2009 şi nr. 91002453 din 10 decembrie 2009 şi a penalităţilor de întârziere aferente, calculate de la data de 23 ianuarie 2010 şi până la data soluţionării cererii, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii a arătat că, în baza contractului de furnizare de produse, nr. 146/2009, (contract încheiat în condiţiile O.U.G. nr. 34/2006 ca urmare a câştigării unei licitaţii de achiziţie publică desfăşurate în anul 2009), a livrat pârâtului trei vehicule pentru colectarea deşeurilor menajere, preţul total al vânzării fiind de 1.044.961,14 lei, cu termen de plată în cel mult 15 zile de la data primirii facturii. Deşi au fost recepţionate la data de 10 decembrie 2009, fără obiecţiuni, contravaloarea acestora nu a fost achitată.
Prin întâmpinare pârâtul a arătat că plata cu întârziere a facturilor s-a datorat unor motive independente de voinţa sa, cum ar fi criza economică, eliberarea anevoioasă a tranşelor de bani de la finanţatorul Uniunea Europeană, aprobarea cu întârziere a legii bugetului şi că a început să achite o parte din debit, respectiv suma de 227.968,73 lei cu O.P. nr. 1298 din 03 mai 2010 şi O.P. nr. 1301 din 03 mai 2010, depuse la dosar.
La data de 08 octombrie 2010 pârâtul a făcut dovada plăţii integrale a sumei de 517.517,47 lei cu O.P. nr. 2121 din 26 iulie 2010, nr. 2759, nr. 2760 şi 2761 din 23 septembrie 2010 şi faţă de situaţia prezentată, a solicitat respingerea cererii de obligare la plata penalităţilor de întârziere, motivat şi de faptul că reclamanta nu şi-a îndeplinit obligaţiile reciproce către pârât.
Prin sentinţa civilă nr. 571 din 13 octombrie 2010 Tribunalul Vrancea, secţia comercială de contencios administrativ şi fiscal, a admis în parte acţiunea reclamantei şi a respins cererea privind obligarea pârâtului la plata sumei de 517.517,47 lei reprezentând c/valoarea celor trei vehicule pentru colectarea deşeurilor menajere, ca fiind rămasă fără obiect. A obligat pârâtul la plata penalităţilor de întârziere la plata preţului, în procent de 0,1%/zi de întârziere, calculate de la data de 23 ianuarie 2010 şi până la plata fiecărei sume efectuate cu O.P. nr. 1298 din 03 mai 2010 ( pentru suma de 57.968,73 lei), O.P. nr. 1301 din 03 mai 2010 (pentru suma de 170.000 lei), O.P. nr. 2121 din 26 iulie 2010 (pentru suma de 122.706 lei), O.P. nr. 2759 din 23 septembrie 2010 (pentru suma de 55.614,18 lei), O.P. nr. 2760 din 23 septembrie 2010 (pentru suma de 55.614,18 lei) şi O.P. nr. 2761 din 23 septembrie 2010 (pentru suma de 55.614,18 lei).
În motivarea sentinţei, Tribunalul Vrancea a reţinut, că reclamanta SC E.W.H. SRL, cu sediul în comuna Apahida sat Sânnicoară, judeţul Cluj, în baza contactului de achiziţii publice nr. 146 din 09 decembrie 2009 i-a livrat pârâtului Consiliul Local al Municipiului Adjud trei vehicule pentru colectarea deşeurilor menajere aferente proiectului „Sistem integrat de gestionare a deşeurilor prin separare în municipiul Adjud şi oraşul Mărăşeşti, inclusiv zonele rurale limitrofe - judeţul Vrancea” din cadrul programului Phare 2005, termenul de livrare fiind de o zi de la data semnării contractului.
Potrivit prevederilor art. 15.2 din contract, cele trei vehicule au fost livrate, fiind încheiat procesul-verbal de predare-primire a acestora şi facturate la data de 10 decembrie 2009, cu facturile nr. 91002455 din 10 decembrie 2009, nr. 91002454 din 10 decembrie 2009 şi nr. 91002453 din 10 decembrie 2009 (filele 15-20).
Cu O.P. nr. 1298 din 03 mai 2010, O.P. nr. 1301 din 03 mai 2010, O.P. nr. 2121 din 26 iulie 2010, nr. 2759, nr. 2760 şi 2761 din 23 septembrie 2010, pârâtul a făcut dovada plăţii în întregime a sumei de 517.517,47 lei, în timpul soluţionării cauzei astfel încât tribunalul a respins acest capăt de cerere ca fiind rămas fără obiect.
Cu privire la cererea reclamantei privind obligarea pârâtului la plata penalităţilor de întârziere aferente sumei neachitate în termen, calculate de la data de 23 ianuarie 2010 şi până la data soluţionării cererii tribunalul a reţinut următoarele:
Potrivit prevederilor art. 11.2 din contract, în cazul în care achizitorul nu îşi onorează obligaţiile în termen de 28 de zile de la expirarea perioadei convenite, datorează penalităţi de întârziere în procent de 0,1% pe zi de întârziere.
Tribunalul a constatat că pârâtul Consiliul Local al Municipiului Adjud nu a formulat obiecţiuni nici în momentul preluării vehiculelor şi nici ulterior.
S-a reţinut şi faptul că motivele invocate de pârât, cum ar fi criza economică, eliberarea anevoioasă a tranşelor de bani de la finanţatorul Uniunea Europeană, aprobarea cu întârziere a legii bugetului nu constituie forţa majoră, în sensul prevederilor pct. 24 din contract, acestea nefiind de natură să înlăture răspunderea contractuală stabilită pentru plata cu întârziere a preţului.
În consecinţă, a fost admisă cererea reclamantei şi a fost obligat pârâtul la plata penalităţilor de întârziere de 0,1% pe zi de întârziere calculate de la data de 23 ianuarie 2010 şi până la plata fiecărei sume efectuate cu ordinele de plată precitate.
În baza dispoziţiilor art. 274 C. proc. civ. pârâtul a fost obligat şi la plata cheltuielilor de judecată efectuate de reclamantă cu judecarea prezentei cauze.
Împotriva sentinţei civile nr. 571/13.10 2010 a Tribunalului Vrancea, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs Consiliul Local al Municipiului Adjud.
În motivarea recursului pârâtul arătă că neplata debitului principal nu se datorează culpei sale, întrucât s-a aflat în situaţia prevăzută de art. 24 din contract şi că litigiul dedus judecăţii în raport de obiectul şi valoarea acestuia este de competenţa în primă instanţă a secţiei de contencios administrativ a Curţii de Apel Galaţi, având-se în vedere valoarea de peste 500.000 lei.
Prin încheierea din 14 aprilie 2011 Curtea de Apel Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a dispus scoaterea de pe rol a cauzei şi trimiterea acesteia la secţia comercială a Curţii de Apel Galaţi, conform dispoziţiilor art. 286 alin. (1)1 din O.U.G. nr. 34/2006.
Curtea de Apel Galaţi, secţia comercială maritimă şi fluvială, prin decizia nr. 46/2011/A 27 mai 2011 a calificat calea de atac declarată împotriva sentinţei civile nr. 571 din 13 octombrie 2010 a Tribunalului Vrancea ca fiind apel, conform dispoziţiilor art. 286 din O.U.G. 34/2006 care stabileşte natura comercială a litigiului şi a respins apelul, ca nefondat.
A dispus darea în debit a intimatei reclamante SC E.W. H. SRL cu suma de 1.930 lei reprezentând taxă judiciară de timbru şi de 4,5 lei timbru judiciar, urmând a se emite adresă în acest sens la Administraţia Finanţelor Publice Cluj.
Pentru a pronunţa această decizie, curtea de apel a reţinut următoarele:
Cu privire la competenţa de soluţionare a cauzei şi natura litigiului, a reţinut că litigiul este comercial, calea de atac fiind apelul, în temeiul dispoziţiilor art. 286 din O.U.G. nr. 34/2006 care stabilesc natura comercială a litigiului şi în consecinţă nu s-a reţinut motivul de apel invocat de apelantă în sensul că sentinţa este nulă absolut fiind pronunţată de un judecător necompetent.
În ceea ce priveşte invocarea art. 21 din contractul încheiat între părţi, în mod corect a apreciat instanţa de fond că motivele invocate nu se circumscriu cauzei de forţă majoră, criza economică nefiind de natură să înlăture răspunderea contractuală.
Conform dispoziţiilor art. 11.2 din contract în cazul în care achizitorul nu îşi onorează obligaţiile în termen de 28 de zile de la expirarea perioadei convenite (23 ianuarie 2010) datorează penalităţi de 0,1% pe zi din suma neachitată.
În cursul soluţionării litigiului apelantul-pârât a achitat întreaga sumă datorată, motiv pentru care în mod corect a fost obligat la plata penalităţilor de întârziere de 0,1% pe zi întârziere de la data de 23 ianuarie 2010 şi până la plata fiecărei sume achitate cu ordinele de plată menţionate.
Referitor la plata taxei judiciare de timbru şi a timbrului judiciar, instanţa de apel a reţinut că acestea sunt datorate de reclamantă conform dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 146/1997, litigiul având natură comercială.
Împotriva deciziei nr. 46/2011/A din 27 mai 2011 a Curţii de Apel Galaţi, secţia comercială, maritimă şi fluvială, a declarat recurs pârâtul CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI ADJUD, în temeiul dispoziţiilor art. 304 pct. 3 şi art. 304 ind.1 C. proc. civ., criticând-o pentru nelegalitate, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei, precum şi a sentinţei civilă nr. 571/2010 şi trimiterea cauzei spre rejudecare Secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Galaţi.
În criticile formulate, după o prezentare a situaţiei de fapt, recurentul pârât susţine, în esenţă, următoarele:
Instanţa de apel a calificat în mod greşit obiectul cauzei ca fiind litigiu comercial, fără să aibă în vedere dispoziţiile O.U.G. nr. 34/2006, în vigoare la data introducerii cererii de chemare în judecată, precum şi prevederile O.U.G. nr. 72/2009, care investeau tribunalul –secţia de contencios administrativ, cu judecarea cauzelor având ca obiect contractele de achiziţii publice.
La data de 02 iunie 2010 a intrat în vigoare O.U.G. nr. 76/2010 pentru modificarea şi completarea O.U.G. nr. 34/2006, act normativ care menţine competenţa secţiei de contencios administrativ a tribunalului, iar prin dispoziţiile tranzitorii ale art. II se precizează faptul că procesele şi cererile aflate în curs de soluţionare continuă să se judece în condiţiile şi cu procedura prevăzută de legea în vigoare la data la care au fost începute.
O.U.G. nr. 76/2010 a fost aprobată prin Legea nr. 278/2010 pentru modificarea şi completarea O.U.G. nr. 34/2006, şi ţinând cont de dispoziţiile tranzitorii menţionate, nu se aplică cauzei de faţă şi nu are forţa juridică de a schimba natura cauzei astfel cum a fost calificată prin dispoziţiile legale în vigoare la data soluţionării fondului litigiului.
Tribunalul nu avea competenţa materială de a soluţiona cauza în raport de prevederile art. 10 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 554/2004, deoarece litigiul avea o valoare mai mare de 500.000 lei, situaţie în raport de care competenţa în primă instanţă era a curţii de apel, secţia de contencios administrativ si fiscal.
De asemenea, curtea de apel nu a judecat cauza după regula conform căreia libertatea contractuală este subordonată principiului interesului public prevăzut de Legea nr. 554/2004 şi în consecinţă a făcut interpretarea restrictivă a art. 11 şi art. 24 din contractul de achiziţie, constatând culpa pârâtului-recurent şi obligându-l la plata daunelor interese.
Reclamanta a formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului, ca nefondat deoarece litigiul are caracter comercial şi competenţa în primă instanţă aparţine secţiei comerciale a tribunalului, potrivit dispoziţiilor O.U.G. nr. 34/2006.
De asemenea, reclamanta arată că prevederile contractuale, liber consimţite de părţi, devin obligatorii şi trebuie interpretate conform raţiunii contractului.
Înalta Curte, analizând actele şi lucrările dosarului, în raport de motivele de recurs şi de susţinerile din întâmpinare constată că potrivit dispoziţiilor art. 286 alin. (1) al O.U.G. nr. 34/2006 privind competenţa de soluţionare a cauzelor, procesele şi cererile privind executarea contractelor de achiziţie publică se soluţionează în primă instanţă de către secţia comercială a tribunalului în circumscripţia căruia se află sediul autorităţii contractante şi în consecinţă în mod legal Curtea de Apel Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în temeiul dispoziţiilor legale precitate, prin încheierea pronunţată la data de 14 aprilie 2011, a scos cauza de pe rol şi a trimis-o spre soluţionare instanţei competente şi anume Secţia Comercială, Maritimă şi Fluvială a Curţii de Apel Galaţi, şi în consecinţă s-a pronunţat decizia nr. 46/2011/A din 27 mai 2011 a Curţii de Apel Galaţi, secţia comercială, maritimă şi fluvială.
Astfel fiind, rezultă fără putinţă de tăgadă caracterul nelegal şi pro causa al criticilor pârâtului privind nelegalitatea deciziei referitor la aplicarea dispoziţiilor legale în vigoare la data judecării cauzei, care reglementează competenţa materială.
De asemenea, în mod nelegal pârâtul invocă dispoziţiile art. II alin. (1) al O.U.G. nr. 76/2010 care a intrat în vigoare la data de 2 iunie 2010 şi susţine că pricina ar fi de competenţa Secţiei de Contencios Administrativ şi Fiscal a Curţii de Apel Galaţi, în raport şi de valoarea litigiului (mai mare de 500.000 lei) deoarece dispoziţiile art. II alin. (1) al O.U.G. nr. 76/2010 precizează expres că: „Procesele şi cererile în materie de achiziţie publică aflate în curs de soluţionare în faţa instanţelor judecătoreşti, la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă continuă să judece în condiţiile şi cu procedura prevăzută de legea în vigoare la data la care au fost începute” şi în consecinţă, având în vedere că cererea de chemare în judecată a fost înregistrată la data de 12 martie 2010 pe rolul Tribunalului Vrancea, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, în mod legal această cerere s-a soluţionat ca litigiu comercial, în raport de dispoziţiile art. 286 alin. (1) din O.U.G. nr. 34/2006, în vigoare la data introducerii acţiunii.
În raport de natura comercială a cauzei, critica referitoare la instanţa de contencios administrativ competentă să soluţioneze cauza pe fond nu mai trebuie analizată deoarece este fără obiect.
Referitor la fondul cauzei, motivul de recurs privind soluţionarea cauzei după regula potrivit căreia libertatea contractuală este subordonată principiului interesului public prevăzut de Legea 554/2004 şi interpretarea de către curtea de apel, în mod restrictiv a dispoziţiilor art. 11 şi art. 24 din contractul de a achiziţie este, de asemenea, nelegal, deoarece:
- după cum s-a argumentat mai sus, litigiul are caracter comercial şi în consecinţă nu se pot aplica dispoziţiile Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004.
- potrivit art. 11 pct. 1 din contractul de furnizare nr. 146 din 9 decembrie 2009 s-a stabilit sancţiunea penalităţii de 0,1% pe zi din preţul contractului, pentru neexecutarea culpabilă a obligaţiilor de către furnizor (reclamanta) şi tot de 0,1% pe zi însă din plata neefectuată, în cazul neexecutării obligaţiilor de plată a preţului de către achizitor (pârâtul) şi în consecinţă atât tribunalul cât şi curtea de apel au constatat, în mod legal, că pârâtul are obligaţia de a plăti penalităţi de întârziere calculate în raport de plata preţului peste termenul de 28 de zile stipulat în art. 11.2 din contract.
- art.24 din contract privind situaţia de forţă majoră care exonerează părţile de îndeplinirea obligaţiilor asumate nu are incidenţă în cauză deoarece motivele invocate de pârât (criza economică naţională, eliberarea anevoioasă a tranşelor de la finanţatorul Uniunea Europeană sau aprobarea cu întârziere a bugetului), nu constituie motive de forţă majoră, cum susţine pârâtul şi de asemenea, trebuie precizat că pârâtul nu a invocat şi probat motive de forţă majoră care să fie constatate de o autoritate competentă, aşa cum au convenit părţile în art. 24 pct. 1 din contract.
În raport de considerentele expuse, Înalta Curte constată că motivele de recurs sunt nefondate şi în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. urmează să respingă recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâtul CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI ADJUD-ADJUD împotriva deciziei nr. 46/2011/A din 27 mai 2011 a Curţii de Apel Galaţi, secţia comercială maritimă şi fluvială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 decembrie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4166/2011. Civil. Contestaţie la executare.... | ICCJ. Decizia nr. 4209/2011. Civil. Pretenţii. Recurs → |
|---|
